Dezastrul PNL și PDL transformă semi-eșecul PSD într-o victorie

Dezastrul PNL și PDL transformă semi-eșecul PSD într-o victorie

Victor Ponta este un comunicator abil. Care știe că prima regulă atunci când ți se pune o întrebare legată de rezultatul alegerilor este să dai un răspuns în care să scoți în evidență cifrele care te avantajează.

Întrebat dacă nu consideră că a înregistrat un eșec prin prisma rezultatului de 37 și ceva la sută, premierul Ponta a răspuns că și–a atins ținta de a lua jumătate din mandatele de europarlamentari.

Ceea ce este corect, numai că întrebarea reporterului viza pesimismul arătat de sondajele de opinie anterioare (inclusiv exit-polluri), posibilitatea de a candida la președinția României bazându-se pe un scor electoral care începe cu trei, plus eșecul unor organizații PSD. Dreapta pare amețită rău de tot, dar nici PSD nu este departe de mahmureala cauzată de beția unui semi-succes.

Un rezultat de 37-38 la sută pentru PSD (scor care, în paranteză fie spus, mi-a fost indicat încă de acum două luni de o persoană importantă, dar pe care l-am tratat cu aroganța specifică celui care crede prea mult în sondaje, sper să-mi fi iertat nesăbuința!) nu reprezintă o victorie.

Ne puteți urmări și pe Google News

Reprezintă confirmarea unei poziții dominante pe scena politică, capacitatea de a aduna de două ori mai multe voturi decât PNL, ba chiar și mai mult decât PNL+PDL+PMP la un loc. Și cam atât. S-a dus mitul “bunului organizator Dragnea”, s-a dus mitul votului decisiv pesedist din zona rurală, s-a dus mitul campaniilor “deștepte”, cu mesaje subliminale, numai bune de ghidonat alegătorii.

Până la urmă doar o treime din alegători au considerat că sunt mândri că sunt români alături de PSD, și tot atâția au acceptat ideea că USL trăiește. Faptul că PSD ne-a mai spus încă o dată că are un electorat de 37-38 la sută voturi (chiar dacă vorbim de alegeri fără miză importantă, nu ca la prezidențiale) nu constituie garanția succesului la prezidențialele din toamnă. Ceea ce cred că se discută intens în aceste zile în sediul din Kiseleff este în ce măsură mai rămâne oportună candidatura lui Victor Ponta la prezidențiale. Este clar că ar fi fără sens este să se gândească o strategie care să nu includă atragerea/ruperea PNL.

Singura veste “bună” pentru PSD-ul lui Ponta este că nici pe Dreapta nu s-a schimbat nimic. După aproape doi ani de guvernare pesedistă partidele de opoziție n-au avansat nici un metru, parcă ne-am afla în toiul “Războiului Ciudat”. Conflict există, dar atacurile și manevrele decisive sunt inexistente.

Partidele din dreapta au același număr de votanți ca și acum doi ani, dar sunt mult mai multe la împărțeală. Numai enumerarea lor ar lua cel puțin câteva rânduri de text dacă n-am folosi inițiale : PNL, PDL, PMP, FC, NR, PNȚCD, și poate am scăpat unul sau două. Vinovații principali ai acestei stări de fapt sunt liderii lor, Crin Antonescu și Vasile Blaga.

Aveau potențialul în fața lor, dar au preferat să se comporte “deștept”: Antonescu a stat la guvernare cât i s-a părut că are de câștigat, comportându-se ca fiind în opoziție, iar Blaga a stat în opoziție comportându-se ca un partid aflat în coaliția de guvernare. Cele mai dure poziții ale lui Antonescu și Blaga au avut ca subiect declarațiile și acțiunile lui Traian Băsescu.

Cred că Blaga ar fi chefuit până în zori dacă PMP nu depășea pragul electoral, o realitate politică care ne arată un tip de lider care nu reușește să depășească nivelul politicii făcute la berărie. În privința așa-zisului scor prost înregistrat de PMP trebuie spus că pentru cei care-și doreau să obțină 10 la sută reprezintă o dezamăgire, numai că aceștia trebuie să fie realiști. Să ceri unui partid înființat acum trei luni să obțină mai mult decât partidele tradiționale înseamnă să nu te pricepi deloc la politică, ceea ce nu este cazul cu purtătorii acestui tip de mesaj.

În realitate atacarea PMP face parte din aceeași strategie gândită de dulăii lui Vasile Blaga de distanțare față de Traian Băsescu și distrugere a Elenei Udrea, omițînd să spună un singur lucru: PMP și Elena Udrea a fost singurul partid/lider care a făcut opoziție clară, zi de zi, la PSD și Guvern. Șase la sută nu este un scor de neluat în seamă, mult mai bun decât 12,23 la sută obținut de PDL și 15,0 la sută scos de PNL lui Antonescu. Vreți să discutăm despre potențialul PMP? Un singur exemplu: PMP-ul lui Elena Udrea a luat mai multe voturi în București decât PNL-ul lui Antonescu și PDL-ul lui Blaga. La finalul comentariilor destinate partidelor de dreapta, trebuie spus că regret eșecul lui Mihai Răzvan-Ungureanu, dar acesta poate fi un semn pentru el că D-zeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă.

Enigma Mircea Diaconu? Nu este nici o magie în spatele numărului mare de voturi obținut de acesta. Forța propagandistică a Antenelor și decizia PSD de a-i da voturi pe sub masă l-a transformat într-o vedetă. Nimic special! Ați uitat de Dan Diaconescu în 2012 (14%), de Corneliu Vadim Tudor la prezidențiale, în 2000 (28,34% în primul tur), de Gigi Becali în 2008 (2,53%)? Se pare că unii au uitat, sau se fac că uită, atunci când le servește unui scop politic imediat.

Concluzia: PSD n-a câștigat, deși a ieșit pe primul loc, PNL și PDL au confirmat dezastrul preconizat, PMP s-a validat ca fiind un partid cu viitor, sau cum ar spune comentatorii sportivi “Etapa s-a încheiat, comentariile continuă”