Un inginer american a analizat diferenţele dintre Coran şi Biblie, în cel mai obiectiv mod posibil. Tom Anderson, inginer dezvoltator din New York, a realizat o analiză detaliată a celor două volume sacre, pentru a concluziona care dintre ele este cu adevărat violentă. De la primele evenimente ale terorismului ismalist, Coranul este adesea criticat şi arătat cu degetul pentru instigare la violenţă, de către necunoscători care, prea puţin documentaţi cu privire la conţinutul fiecărei cărţi în parte.
Tom Anderson a lasant un soft de studiere a textelor, care constă în evidenţa repetării unui câmp lexical specific, concluzionând "tendinţele" exacte ale vocabularului folosit. Softul OdinText este menit să faciliteze munca cercetătorilor în studiile lor, "scanând la rece conţinutul unei opere", lipsit de idei preconcepute ori prejudecăţi consfesionale şi culturale. Cercetătorul a supus astfel analizei detectorului Coranul, Vechiul Testament şi Noul Testament, în ideea de a genera tonul general al fiecărei scrieri sacre. Cuvintele cheie a căror repetare a fost urmărită sunt bucuria, furia, dezgustul, frica, neliniştea, încrederea şi aşteptarea.
Rezultatele au arătat că noţiunea de furie apare mult mai des în Biblie decât în Coran, unde întâlnim mai multe pasaje ce îndeamnă la bucurie de viaţă, la fel ca "încredere" sau "frică". Câmpul lexical al tristeţii, dezgustului şi surprinderii sunt în mod egal întâlnite în cele două cărţi. Iubirea este totuşi ceva mai prezentă în Biblie faţă de Coran, cu un procent de 3% în Noul Testament şi de 1,9% în Vechiul Testament, faţă de 1,26 în Coran.
În ceea ce priveşte instigarea la violenţă, softul a descoperit un procent de 5,3% în Vechiul testament al cuvântului "omor" şi "distrugere", în condiţiile în care în Coran le întţlnim doar în masură de 2,1%. Vechiul Testament se distinge de Coran şi prin noţiunea de duşman, ce ia adesea forma de diavol ori rău în cartea sfântă a musulmanilor. Încă o concluzie pertinentă ar fi diferenţa dintre invocarea iertării şi a graţierii, mult mai des evocate în Coran - 6,3% faţă de 2,9% în Nol Testament şi 0,7% în cel vechi, procent datorat prezenţei recurente a adjectivului "milostiv" asociat cu Allah. Autorul cercetării ţine totuşi să relativizeze rezultatul observaţiilor sale, precizând că nu este o cercetare ştiinţifică fără cusur. Ea permite totuşi să se observe unele tendinţe susceptibile să demonteze tezele populiste şi discriminatorii în privinţa religiei musulman, potrivit revistablogurilor.ro
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
