DILEMELE LUI IOHANNIS. Cine câștigă și cine pierde din scandalul declanșat de moartea polițistului

Dilemele lui Iohannis
Autor: | | 25 Comentarii | 4560 Vizualizari

O analiză publicată de site-ul coordonat de fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, politicscan.ro, aduce în discuție un aspect politic mai puțin discutat: atitudinea lui Klaus Iohannis față de cererile partidelor din opoziție de ai cere demisia lui Gabriel Oprea.

"Iohannis e într-o mare cumpănă. Scapă de Ponta și sacrifică justiția independentă sau îl menține pe Ponta, dar pierde din popularitate.

E cinic să vorbești de schimbarea guvernului și a majorității atunci când a murit un om. Dar politica n-a fost niciodată pentru fete mari. Orice eveniment neașteptat, capabil să dezlănțuie un val de emoție publică, este îndeobște folosit de politicieni pentru a-și realiza obiectivele personale.

USL a profitat de mișcările pentru doctorul Arafat din iarna lui 2012, pentru a pune presiune asupra guvernului Boc și a-l convinge pe Traian Băsescu să își abandoneze premierul. Asta s-a și întâmplat, iar, câteva luni mai târziu, potențialul de ostilitate împotriva Puterii a fost folosit de Opoziție într-o moțiune de cenzură care a răsturnat cabinetul PSD-UDMR-UNPR.

Suntem azi într-o situație similară. Ponta nu cedează puterea, Dragnea nu se arată dispus să-i retragă sprijinul politic, Opoziția a ratat singura moțiune de cenzură din acest an. Motive pentru răsturnarea guvernului sunt cu duiumul, începând de la urmărirea penală a premierului până la autostrada prăbușită de la Orăștie. Mijloacele sunt cele care lipsesc și un dram de voință politică.

A venit însă neprogramată moartea unui polițist din coloana oficială a lui Gabriel Oprea din UNPR, ața în care se mai ține actuala majoritate.

Klaus Iohannis pare în fața unei ocazii pe care n-ar trebui să o rateze, dacă într-adevăr obiectivul său este să își pună un guvern ”al lui”.

Situația nu e deloc comodă, e adevărat. Oprea l-a ajutat pe Iohannis în cel puțin trei situații, două de maximă importanță pentru președintele țării. A trecut, în Parlament, Strategia Națională de Apărare, în ciuda opoziției PSD, a trecut directorul SIE, fostul premier răsturnat de PSD în 2012, și a dat o ordonanță care mărește indemnizațiile înalților demnitari, adică inclusiv Iohannis.

Altfel spus, Oprea a jucat loial cu Iohannis. Așa cum o face și cu Ponta. N-a dezertat din coaliția majoritară, dar l-a servit și pe șeful statului în situații critice.

Mai mult, surse politice au vorbit despre un târg între Iohannis, PNL și Oprea, prin care ultimul își aranjase o funcție de premier, în cazul în care ar răsturna actuala majoritate. De altfel, singurul schimb folositor generalului de la Interne. Pentru că, odată plecat din coaliția de azi, UNPR ar fi fost nevoit să-și ia soarta în mâini la alegeri. Doar funcția de premier i-ar fi putut garanta 5%.

Azi, datele jocului s-au schimbat însă substanțial. E clar că Oprea nici nu-și mai pune problema să arunce UNPR singur în focul bătăliei electorale de la anul. Accidentul nefericit, care a stârnit atâta emoție negativă, bine focalizată spre Oprea, a fost doar cireașa de pe tort. Mai rău chiar, imaginea făcută praf a lui Oprea și, implicit, a partidului, îl va obliga la negocieri în genunchi cu Dragnea și PSD, singurii actori care îi pot garanta supraviețuirea pe prima scena.

În aceste condiții, Klaus Iohannis nu mai are ce pierde și poate să declanșeze ofensiva. Dacă ar ieși să-i ceară demisia lui Oprea, cățărându-se pe valul ridicat în mediul online și în rândul electoratului activ, adică cel care l-a făcut președinte de țară, n-ar avea decât de câștigat.

Oprea ar fi într-o situație extrem de ingrată. Sunt doi oameni în mâinile cărora și-a pus, în mod public, destinul politic: Ponta și Iohannis. Cum ar veni, s-a condiționat singur, i-a recunoscut de ”tătici”, atunci când a clamat că el servește premierul și pe șeful statului român.

Ponta nu l-a abandonat, după cum s-a văzut la ultima sa declarație pe seama evenimentelor din coloana oficială a vicepremierului. Dacă Iohannis ar face-o, Oprea nu va mai putea rămâne în funcție. Sau, dacă ar rămâne, ar fi un adevărat paria. Un om care a lucrat îndeaproape cu cele mai intime structuri ale statului român, un general de Armată știe exact ce înseamnă ca șeful statului să-ți ceară demisia. Dacă te încăpățânezi și te agăți de scaun, întreg sistemul te va abandona.

Dar ce s-ar întâmpla cu scena politică, dacă Oprea ar demisiona? O primă consecință ar fi destructurarea imediată a UNPR, un partid gonflat peste posibilitățile sale, dar cu 60 de parlamentari care au stat în jurul generalului ca puii în jurul cloștii. Toți transfugi, acești reprezentanți ai UNPR ar căuta fără îndoială o cale înapoi spre partidele care i-au băgat în Parlament, adică PNL și PSD. Au nevoie de o salvare pentru parlamentarele de anul viitor. Chiar și în condițiile actuale, mulți dintre ei știu că PSD nu poate asigura 60 de locuri eligibile într-o eventuală alianță cu UNPR.

Dacă Oprea ar dispărea din peisajul puterii, practic, majoritatea lor va înțelege că trebuie să-și caute individual o salvare. Foarte probabil, în ultimele 48 de ore, mulți dintre ei au început deja să-și verifice agendele de telefon sau chiar să-și sune prietenii din celelalte partide, pregătiți să-și asigure un grabnic transfer.

PNL poate profita de acest previzibil exod, așa încât să își poată construi o majoritate, dar fără pretențiile lui Gabi Oprea.

Dacă Oprea ar demisiona, nu ar însemna o prăbușire imediată a actualei coaliții, ci o moarte lentă, așa cum se topește un cub de gheață: încet, dar implacabil. Probabil până la începutul viitoarei sesiuni parlamentare, când se poate depune o nouă moțiune de cenzură, raportul de forțe în Parlament se va fi schimbat favorabil pentru nerăbdătorii liberali.

Ce riscă Iohannis? Sunt într-adevăr și niște riscuri și nu atât pentru el, cât pentru statul român.

Politic, e clar – Iohannis redevine un pic mai popular și poate spera la o schimbare a guvernului la primăvară, fără compromisuri majore.

Una din marile promisiuni față de sistem ale lui Oprea era legată de protejarea justiției. În vară, PSD pregătea un nouă ofensivă împotriva Codului Penal, așa cum ne amintim. Și nu doar PSD, ci toți cei care azi sunt de-a dreptul terifiați de brațul puternic al serviciilor și justiției. Oprea a ieșit cu steagul sus și a strigat ferm: ”Doar peste cadavrul meu!” Sigur, Oprea nu era singur. Avea în spate acei 60 de parlamentari, care puteau oricând să zădărnicească orice tentativă de consolidare a unei majorități împotriva actului de justiție.

Își poate permite Iohannis să renunțe la un asemenea pion? Odată mazilit Gabi Oprea, cei 60 de parlamentari de strânsură, mulți dintre ei cu probleme penale, vor face rapid joncțiunea cu majoritatea PSD-UDMR-ALDE și planurile lui Șerban Nicolae, liderul de facto al grupului anti-DNA, vor fi rapid puse în practică. Își permite Iohannis și, până la urmă,statul român o asemenea evoluție?

Iată de ce președintele se află într-o situație extrem de inconfortabilă.

Îi cere demisia lui Gabi Oprea, are o șansă să scape de majoritatea lui Ponta și, evident, ar fi conform așteptărilor oamenilor care l-au făcut președinte. Însă riscă un curs al evenimentelor deloc plăcut pentru soarta justiției independente, în cazul în care nu găsește un alt lider care să-i țină în jur pe cei șaizeci de transfugi, doar printr-o minune, abstinenți la loviturile penale din Parlament, dat fiind statul juridic al multora dintre ei.

Cei care îi cer demisia lui Oprea, revoltați pe bună dreptate de modul în care un înalt demnitar s-a comportat de-a lungul tragicelor evenimente, pot provoca, fără voia lor, un dezastru și mai mare: căderea redutei justiției independente, care, ne place, nu ne place, stă în oamenii lui Oprea".




Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...