Au trecut zile de la declarațiile făcute de premier la Alba Iulia despre o a doua Mare Unire a României cu Moldova care ar trebui să aibă loc, visează acesta, undeva în 2018. În relațiile internaționale, atunci când arde, declarațiile scurtcircuitează cancelariile în timp real, iar efectele apar destul de repede după o rapidă evaluare ”diplomatică”. Nu același lucru s-a întâmplat în ceea ce privește reacția târzie a Rusiei care cere precizări nu doar României, ci și Uniunii Europene, socotind declarațiile premierului României drept iresponsabile și inacceptabile.
Narațiunea acestei povești cusute cu ață albă e un ajutor tovărășesc al rușilor pe care l-au dat premierului roșu la suflet. Mai toate încercările staff-ului de campanie a lui Dottore de ademenire a unui procent serios din electoratul de dreapta par să eșueze în mod lamentabil. Rezultatul acestor sforțări este o imagine contrară celei dorite: inadecvare politică. De sensibilizat îi poate sensibiliza doar pe cei pe care oricum îi are în ogradă, electoratul care nu ar pleca orice ar face și spune acesta. Ne putem imagina că staff-ul de campanie a venit cu această idee care, cred ei, ar mai spăla eticheta de ”prieten al rușilor” pe care ponta (cu p de la plagiat) o are în ochii electoratului.
Pentru cine urmărește desfășurarea personajului Dottore în toată teatralitatea sa burlesc-politică, dar și în contextul rupturii dintre Rusia și UE și implicațiile pe care Noul Război Rece îl are/îl va avea asupra României, un fapt este de domeniul evidenței. În niciuna dintre declarațiile politice pe care le-a avut premierul nu a pronunțat numele lui Putin, cuvinte sau expresii precum ”puterea de la Kremlin”, ”Moscova”, ”Rusia”, nicio referire exactă la persoane și fapte. Atunci când este nevoit să facă declarații legate de acest subiect, premierul repetă, ca o mantră ca și cum s-ar liniști pe sine, cum că ”România își va respecta obligațiile pe care le are în cadrul parteneriatelor strategice”. Niciodată mai mult. Niciodată din proprie inițiativă,doar constrâns de situații politice.
Deși este candidat la prezidențiale, ponta (cu p de la plagiat) nu are o poziție oficială fără echivoc referitoare la noua politică a lui Putin. Expresia feței îl dă de gol. Nimic referitor la ruși și la Putin venind din propria convingere, nicio ruptură internă, niciun fior legat de complexitatea evenimentelor, de implicațiile pe care le pot avea. Faptul că fiind candidat la prezidențiale cu cele mai mari procente și această temă nu se află pe agenda sa, că nu a exploatat-o pentru a-și consolida o poziție de lider al unei țării importante ca poziție geostrategică în raport cu Rusia și în acest context internațional, dovedește nu doar lipsa simțului politic (care se poate rezolva având alături o echipă bună), ci dubla sa agendă: în pofida contextului internațional care reclamă o delimitare de politica agresivă a lui Putin, ci o bună relație cu rușii chiar și în condițiile în care Putin ignoră relațiile internaționale, tratate de drept internațional aflate în vigoare, face declarații de război la adresa UE.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru Dottore aspecte precum vizita în China, înjurăturile pe care le proferează Mazăre primarul-clovn la adresa procurorilor, oda unui pesedist penal închinată domniei sale, îndemnurile la violență ale deputatului Zisu, sunt reperele regimului său personal pe care și-ar dori să îl instituie dacă va câștiga fotoliul de la Cotroceni. Deși este dat de pesimiștii de serviciu drept câștigătorul detașat al cursei pentru Cotroceni lupta acestuia e una a disperării electorale. Mijloacele la care recurge dovedesc acest lucru. Cu cât se apropie data alegerilor cu atât disperarea acestuia se intensifică. Faptul că nu a reușit să ducă până la capăt promisiunile făcute penalilor atârnă precum sabia lui Damocles deasupra capului său. Dacă acesta nu va intra la Cotroceni pe ușa din față, în condițiile în care tensiunea electorală pare că va ajunge la paroxism și asta pentru că vin din spate lucrurile nefăcute, pentru că istoria are propria sa ironie și nu se construiește liniar așa precum le place oamenilor să creadă, va avea nevoie de mult talent pentru a se menține acolo sus în vârful partidului chiar și cu un Tata Socru precum Sârbu, păpușarul-șef în PSD.
Comunicatul ministrului de Externe al Rusiei, venit după o săptămână, pare că a ajuns cu poștalionul străbătând întinsa stepă, lungi drumuri prăfuite, până a ajuns la București și la Bruxelles. Lentoarea cu care a fost făcută această declarație poate fi decriptată simplu: pare făcută mai mult în scârbă, o declarație care a necesitat multă vorbărie, negocieri, multe plecăciuni și promisiuni că gestul nu va rămâne nerăsplătit. Ce ar putea oferi premierul nu e greu de ghicit. Vodca se poate bea și la Cotroceni, trebuie doar să fie cine să deschidă larg porțile Palatului. Rușii nu pleacă niciodată cu mâna goală și nu părăsesc teritoriilor ocupate. Uită să mai spună și La revedere/Da svidan`ia. Dacă ne-am propune un exercițiu de imaginație – o discuție Putin și Victor, prima imagine care ne-ar veni în minte ar fi celebra întâlnire MTO de la Cotroceni dintre președinte și premier, flancat de domnișoara Finanțe, cam acesta ar fi raportul. Am auzi doar Spasiba spus umil și speriat. Așadar, ”duritatea” declarației împotriva premierului via ministrul de Externe rus ține cât un pahar cu vodcă.
Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.
Recomandările noastre
