Dl Cioloș înțelege mai bine decît dl Iohannis

Dl Cioloș înțelege mai bine decît dl Iohannis

Se spune că cele mai bune articole de opinie sînt scrise la nervi. Cînd am citit declarația președintelui Iohannis, am fost tentat să scriu imediat un comentariu.

Erau întrunite toate condițiile să iasă un text bun. Adică viguros, „tare”, pe gustul consumatorului român de comentariu politic. În plus, m-aș fi răcorit și eu. Ceva, însă, m-a oprit. Cred tot mai mult că presa poate contribui la creșterea ponderii rațiunii în politică și că cel mai potrivit mod de a scădea ponderea emoțiilor și a umorilor este ca presa să-și tempereze verbul. Chiar dacă oamenii politici, în acest caz chiar președintele țării, vorbesc pripit, presa ar trebui să se străduiască să-și măsoare cuvintele. Cred în contagiunea reciprocă politicieni- presă cînd e vorba despre rele deprinderi... Și am făcut bine că nu m-am repezit să scriu ce am simțit în prima clipă după ce am aflat rostirile dlui Iohannis, pentru că a doua zi, în aceeași chestiune, a vorbit dl Cioloș. Și a făcut-o impecabil, cu mult mai bine și mai concis decît aș fi putut să o fac eu, nervos fiind.

Să explic. În contexul creșterii tensiunii în chestiunea căsătoriei homosexuale (cum se știe, avem, pe de o parte, o inițiativă cetățenească de modificare a Constituției pentru a opri posibilitatea acestui gen de căsătorie și, pe de altă parte, o speță pe rolul Curții Constituționale prin care petenții urmăresc tocmai consfințirea ei), un lider religios i-a cerut imperativ și ultimativ președintelui să se exprime. Iritat, evident, de presiunea pusă asupra sa, Klaus Iohannis a spus: „Nu am ce să-i răspund. În chestiunea revizuirii Constituţiei încă nu este rândul meu să mă exprim. Însă în acest context cred că este foarte important să reiterez un lucru în care cred fiindcă eu provin dintr-o minoritate etnică şi religioasă, eu cred că trebuie să revenim la ceea ce se numeşte toleranţă şi acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune şi cu rele. Nu suntem toţi la fel, nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele şi nu le sprijin. Sunt adeptul toleranţei, al încrederii şi deschiderii spre celălalt”. Vorbele președintelui, bineînțeles, au stîrnit urale în grupul celor care vor căsătorii homosexuale, simțind că șeful statului, de fapt, s-a și pronunțat în chestiune, dar și enervări în tabăra opusă. Notez, în treacăt, că această temă pare a-l enerva pe președinte. Dl Iohannis ne-a obișnuit cu un calm tipic săsesc, cu vorbe atît de bine cîntărite încît treceau fără să stîrnească nici o reacție, lăsîndu-ne să credem că își asumă rolul de pacificator. Omul vrea să fie președintele tuturor românilor, să nu învrăjbească și să nu divizeze societatea – acesta părea programul lui interior. Totuși, pe un asemenea subiect, o asemenea declarație are exact efectul contrar unui asemenea program.

Nu cred că e cazul să explic de ce imensa majoritate a celor care se opun căsătoriilor homosexuale nu sînt fanatici religioși, după cum nici imensa majoritate a celor care vor căsătorii homosexuale nu sînt fanatici atei. Fanatismul nu e bun în nicio parte! E drept, de o mai mare atenție se bucură fanaticii religioși decît fanaticii atei, dar despre acest dezechilibru sper să am ocazia să vorbesc altădată. Oricum, în apărarea președintelui Iohannis s-ar putea sublinia faptul că el nu a spus despre cei care se opun mariajului homosexual că sînt fanatici, ci că „merg pe calea fanatismului religios”. Adică, se fanatizează. Va să zică, nu sînt încă, dar sînt în curs de. Chiar și cu acest bemol (care nu valorează prea mult, pentru că nu a fost sesizat de nimeni, cel puțin în comentariile pe care le-am citit), declarația președintelui denotă nu atît o proastă înțelegere a sensului cuvîntului „fanatism/fanatic”, cît o proastă înțelegere a toleranței. De aceea, m-am bucurat cînd am văzut că, a doua zi după ce președintele a dat cu bățul în baltă, premierul a exprimat un punct de vedere înțelept despre toleranță. Reproduc finalul interviului pe care dl Cioloș l-a acordat dlor Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi, la hotnews.ro

Ne puteți urmări și pe Google News

„Dan Tăpălagă: Ar mai fi o temă politică, domnule premier, o temă delicată. Președintele Klaus Iohannis a pledat, ieri, pentru toleranță pe tema interzicerii căsătoriei persoanelor de același sex. Dumneavoastră pentru ce pledați?

Dacian Cioloș: Eu pledez pentru toleranță cu respectarea ideii de familie. Avem o Constituție, cred că familia e un element important, un nucleu al societății din România și nu cred că ideea de familie în România ar trebui sistematic pusă în contradicție cu ideea de toleranță. Cristian Pantazi: Vorbiți de familia tradițională - comuniunea dintre un bărbat și o femeie?

Dacian Cioloș: Da.

Dan Tăpălagă: Dar încă o dată, toleranța cum se manifestă?

Dacian Ciolos: Toleranța se manifestă respectînd alegerile pe care alții le fac.”

Revin mîine.