Doamna Mariana, din Piața Obor, cu decorarea lui Kovesi a fost așa cum spuneți: o „Caterincă”! | ANTI-OPINIE

Doamna Mariana, din Piața Obor, cu decorarea lui Kovesi a fost așa cum spuneți: o „Caterincă”! | ANTI-OPINIE

Clipul, nici nu știu cum să-i spun, filmulețul care a omagiat-o pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, cu ocazia decorării sale cu ordinul suedez „Steaua Polară”, s-a vădit a fi doar o grețoasă acțiune de propagandă mincinoasă.

Ea a amintit izbitor de acțiunile prin care generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa punea în mișcare resurse importante, în vasta operă de realizare a unui cult al personalității cât mai deșănțat, dedicat cuplului conducător dar, mai ales ei, „savantei de renume mondial” Elena Ceaușescu.

Pentru români, în vremea comunismului, nu știu dacă și pentru alte popoare est-europene, tot ceea venea dinspre Vest era idealizat. Captivi într-o lume cenușie și apăsătoare, striviți de lipsuri și de sentimentul irosirii, cu vieți trăite sub semnul absurdului kafkian care ne guverna existența, cei mai mulți dintre noi localizam geografic paradisul pământesc dincolo de Cortina de Fier, granița care despărțea Berlinul în două lumi: cea comunistă, în care toată lumea „urma să fie fericită”, după cum ne spunea propaganda, și cea capitalistă, în care toata lumea „era deja fericită”, așa cum credeam mulți dintre noi. O ceașcă de cafea Wiener, o țigară Kent, un triunghi de ciocolată Toblerone, sau un pahar cu Pepsi-Cola, nu reprezentau doar niște mostre ale unor produse de calitate, dar savurarea lor însemna să ai parte, de-a dreptul, de o frântură de libertate, să te simți pentru o clipă un cetățean senin și împlinit, al unei lumi libere. Esența acestui sentiment a fost genial sintetizată întrun banc din acea vreme, care spunea că Bulă, disperat, distrus total de viața pe care și-o irosea în comunism, a sărit peste tejgheaua shop-ului(magazin care vindea străinilor pe valută) de la Hotelul Intercontinenetal și i-a cerut vânzătoarei să-i acorde azil politic.

Securitatea a știut, sau a crezut că știe, cum să se folosească de acest complex al românilor. Astfel, o componentă importantă a cultului personalității care a dus cuplul Ceaușescu pe cele mai înalte culmi ale patologiei, a fost cea construită din exteriorul țării către interior, una prin care românii să fie făcuți să creadă că sunt conduși spre „cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației” nu de doi vagabonzi analfabeți, ci de doua mari personalități de „talie mondială”, care se bucură de un mare „prestigiu internațional” și de o „largă prețuire și recunoaștere”. În acest scop, generalul de securitate Ion Mihai Pacepa, unul dintre locțiitorii Direcției de Informații Externe, a pus la lucru rețeaua de ofițeri ai spionajului românesc, aflată „la post”, în Occident, sub acoperire diplomatică, economică, sau culturală. Ofițerii de spionaj s-au trezit cu sarcini și misiuni prin care li se ordona ca prin metode „specifice”, de influențare, să determine publicații și edituri din „spațiile” lor de activitate să le dedice celor doi articole pozitive, sau să le publice „operele”, ale lui despre „propășire”, ale ei despre „polimeri”. Pentru că cei doi erau deja „doctori”, el în economie, ea în chimie, o altă importantă misiune a spionilor a fost determinarea prin acțiuni de influențare a rectoratelor unor universități ale lumii să-i facă „doctori honoris causa”. Tot în sarcinile Securității externe, dar mai ales a celei cu acoperire diplomatică, intra și decorarea celor doi, cu diverse ordine și medalii de peste tot, de pe unde se putea. Și s-a putut! Regina Elisabeta a II-a a Angliei l-a decorat pe el cu Ordinul Jartierei, iar ei i s-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Institutului Politehnic din Londra. Desigur, toate acestea nu pentru că de capul celor doi ar fi fost ceva! Articolele laudative și carțile apăreau pe bani plătiți din fondurile rezidențelor românești de spionaj, titlurile academice, ordinele și medaliile erau conferite după ce, în prealabil ofițerii români cu acoperire diplomatică le negociau cu partea străină. Ele erau conferite în funcție de interesele acesteia. Regina Angliei i-a plimbat pe cei doi cu Caleașca Regala prin Londra, a pus să tragă cu tunurile în cinstea lor, l-a decorat pe el și a pus să fie făcută ea super-doctor in chimie, pentru că British Aerospace şi Rolls Royce urmăreau realizarea unei afaceri de proporții în România.

Ne puteți urmări și pe Google News

Scopul final al tuturor acestor maimuțăreli deșănțate nu urmărea, de fapt - pe lângă satisfacerea unor grave și adânci complexe ale celor doi – decât ocazia ca presa internă „de partid și de stat” să-i poată prezenta într-o lumină care îi legitima planetar, deci cu atât mai minunați la intern, pentru noi.

 Revenind la decorarea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, de către suedezi, cu Ordinul Steaua Polară, un ordin acordat doar cetățenilor străini pentru merite în domeniul cultural, științific și de afaceri(sic!), nu avem de a face decât cu același clișeu, cu apelarea la același mecanism propagandistic derizoriu, unul care le face pe maimuțe să prefere banana primită printre gratii celei aflate în propriul castron. În baza acestui mecanism propagandistic, românii ar fi trebuit să cadă în fund. N-au făcuto! Ba chiar toată povestea cu decorarea șefei DNA a căpătat un final exact invers celui urmarit. Diavolul supralicitării le-a jucat un mare renghi celor de la Ambasada Suediei la București. Încercarea de multiplicare a efectul decorării cu comandarea și realizarea unui clip în care diverși cetățeni, de la ambasadori straini ale unor țări cu mari interese economice în România, la precupețe din Piața Obor, și de la ong-iste militant-despletite, la precupeți de presă, a aruncat toată operațiunea în aer. Gândită să o așeze pe Codruța Kovesi în galeria marilor femei ale neamului, să facă din ea o Ana Pauker a „statului de drept consolidat” și a „justiției reformate”, întreaga poveste s-a scurs în cel mai crunt și grotesc derizoriu cu putință. Precupeața Mariana din Obor, unul dintre personajele care apare în clip pentru a o declara pe șefa DNA eroina tarabagiilor din celebra Piață, a aruncat totul într-un final demn de coloșii literaturii clasice rusești, sau de cel al unui film de-al lui Kusturița.

Chestionată de colegii mei, Magda Spiridon și Mihai Oprea - îi felicit pentru inspirația gazetărească de care au dat dovada! - cu privire la clipul în care o laudă , ba chiar o încurajează să meargă înainte, pe șefa DNA, Precupeața Mariana din Piața Obor dărâmă sincer și nevinovat, din câteva cuvinte, întreaga și costisitoarea construcție propagandistică. Femeia a crezut că totul este o „Caterincă”: ”Mamă, eu nici nu știu cine-i femeia asta. Am crezut că e caterincă și d-aia m-am lăsat filmată. Am repetat ce mi s-a spus să zic!”

Doamna Mariana, ați înteles perfect despre ce este vorba, asta a și fost de fapt, doar o „Caterincă”, o mare „Caterincă”!