Doi români, pierduţi în justiţia din Italia

Doi români, pierduţi în justiţia din Italia

O treaptă socială mai înaltă, mai mulţi bani şi o siguranţă financiară pentru întreaga familie. Scopuri cu care se identifică majoritatea românilor care au ales să emigreze. Această experienţă s-a transformat, însă, pentru doi români stabiliţi în Italia, într-o experienţă negativă, din care încearcă să găsească o soluţie de scăpare de mai bine de jumătate de an.

Arestaţi într-unul dintre cele mai mediatizate cazuri de violuri din Italia comise de autori români, după celebrul Mailat, Ionuţ Anton Barbu şi Mugurel Goia, au fost ulterior eliberaţi din închisoare, însă obligaţi la arest la domiciliu.

Cu toate că nu s-a demonstrat implicarea lor în acel dosar, situaţia celor doi rămâne, în continuare, incertă. În urma unui interviu acordat ziarului italian Corriere dela Sera, raportul lor cu autorităţile italiene s-a deteriorat, iar câteva săptămâni le-a fost interzis, prin ordin judecătoresc, să comunice cu orice persoană, cu excepţia soţiilor.

În acest moment nu au voie să părăsească, în timpul zilei, mica localitate în care locuiesc, iar noaptea, între ora 22.00-06.30 sunt obligaţi să stea în casă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Din cauza faptul că locuiesc într-un oraş mic au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă, ceea ce a dus la o situaţie financiară la limită, iar soţia unuia dintre ei este însărcinată şi nu mai poate munci.

La aproape şase luni la aceste evenimente, situaţia acestora rămâne, în continuare incertă, în condiţiile în care implicarea lor în cazul violului unei italience de 23 de ani şi rănirii prietenului acesteia nu a fost dovedită. În plus, un alt român, arestat în acelaşi caz, a declarat poliţiei italiene faptul că Barbu şi Goia nu au avut nicio implicare, subliniind că nici nu se cunoşteau foarte bine.

Au cerut testul cu poligraf, dar au fost refuzaţi La scurt timp de la arestare, cei doi români au solicitat autorităţilor italiene să dea testul poligraf, într-o încercare de a le demonstra faptul că nu au avut nicio implicare în cazul respectiv, însă au fost ignoraţi.

Ştiau că respectivul test nu va fi admis ca probă la dosar, însă i-ar fi ajutat să dovedească anchetatorilor, neoficial, nevinovăţia declarată încă din momentul arestării. "Acest test ne-ar fi ajutat să ne spele imaginea în faţa oamenilor, atât români, cât şi italieni", au precizat cei doi. Agresaţi fizic, în momentul arestării, românii s-au trezit, în numai câteva ore, rătăciţi în interiorul unui sistem juridic.

Un caz de viol care a dus la xenofobie

În noaptea de 22 spre 23 ianuarie, un cuplu de italieni, aflat în maşina personală, într-o zonă mai izolată a oraşului Guidonia, au fost atacaţi. Tânăra de 23 de ani a fost violată, în repetate rânduri, de patru bărbaţi, în timp ce prietenul acesteia a fost bătut şi închis în portbagaj. Cazul a intrat în atenţia presei, iar la scurt timp de la aflarea cetăţeniei persoanelor arestate, comunitatea română din regiune a început să resimtă un val de xenofobie, în urma căruia alţi români din regiune au fost agresaţi.

EVZ: Cum aţi ajuns să fiţi asociaţi cu românii acuzaţi de violul de la Guidonia? Ionuţ A. Barbu: Toată această poveste de coşmar a început pe 27 ianuarie 2009. Unul dintre cei patru violatori, Mirel Huma, locuia în casa mătuşii lui Mugurel Goia, la Tivoli. Atât eu, cât şi Goia, rămăsesem fără muncă, iar Mirel Huma a aflat, de la nişte prieteni din Padova că s-ar găsi ceva de muncă acolo, aşa că ne-a întrebat şi pe noi dacă vrem să mergem acolo. Întrucât era o distanţă mare, de aproape 600 de km, am decis să plecăm noaptea.

În seara de 27, pe la 23.15, am ajuns, împreună cu Mugurel Goia la Tivoli, în faţa blocului unde locuiau cei doi, la mătuşa lui Mugurel şi l-am aşteptat afară, în maşina noastră, pentru a pleca spre Padova. Era însoţit de alt prieten. Eu i-am cunoscut pe cei doi în acea zi, iar Mugurel Goia îl cunoştea, de puţină vreme, pe Mirel Huma, întrucât locuia în casa mătuşii sale. Au adus cu ei scule de lucru de şantier, fapt care ne-a convins, şi mai mult, că mergeau, la fel ca şi noi, cu speranţa găsirii unui loc de muncă. La intrarea pe autostradă, dincolo de punctul de plată a taxei de autostradă, am văzut un baraj de carabinieri, de aproximativ 20 de vehicole şi o mare de oameni, în uniforma şi civili.

Nu am dat importanţă, crezând că este un filtru normal. Aşa că am înaintat liniştit cu masina, am oprit la punctul de trecere, am ridicat biletul de autostradă şi apoi m-am îndreptat cu maşina spre barajul din faţa noastră. Odată ajunşi în dreptul barajului mi s-a făcut semn să opresc. În acel moment ne-am trezit înconjuraţi de o mulţime de carabinieri în uniformă şi civili, înarmaţi. Am fost traşi, cu violenţă, din maşină, întinşi pe asfalt cu armele în ceafă şi încătuşaţi de parcă eram mari infractori. După aceea am fost transportaţi la cazarma din Guidonia

Ce s-a întâmplat după arestare? Am fost duşi la cazarma de la Guidonia şi introduşi în birouri separate şi interogaţi,  fără a beneficia de prezenţa unui translator sau a unui avocat.

Ionuţ Barbu: Dupa aceea au venit în jur de zece carabinieri, în civil, şi am fost copleşit cu o ploaie de lovituri şi toţi strigau şi insistau să declar ceva de care nu aveam habar. După aproximativ o oră s-au mai calmat şi le-am cerut insistent să-mi aducă un translator pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba. La două ore mi-a fost adus un carabinier în civil, care vorbea româneşte mai prost decât vorbeam eu italiana. Despre avocat nici nu a fost vorba. După alte patru ore de la arestare a venit cineva de la laborator si mi-a luat o probă de salivă, iar rezultatul a dovedit că nu aveam nicio legătură cu ceea ce făcuseră cei patru. Atitudinea carabinierilor s-a schimbat radical, au încetat injuriile şi loviturile, mi-au adus mâncare şi tigari,după ce au realizat că este vorba de o confuzie. Din păcate, bătaia era primită şi faptul consumat.

Mugurel Goia: Am fost lovit de o mare parte din carabinierii prezenţi în cazarmă, cerându-mi, insistent să declar ceea ce nu ştiam. Între timp, unul din cei doi bărbaţi aflaţi cu noi în maşină a declarat carabinierilor identitatea celorlalţi doi violatori, care erau, după cum am aflat ulterior,fraţii Trincă. Au fost şi ei arestaţi, aduşi la cazarma Guidonia şi introduşi, pe rând, în birourile în care ne aflam noi. Întrebaţi dacă ne cunosc, au răspuns că nu. În după-amiaza acelei zile am fost transportaţi cu toţii la cazarma din Roma, iar nouă ne-au spus că vom fi amprentaţi şi eliberaţi. Abia la Roma am beneficiat de translator şi avocat.

La declaraţii,noi am fost interogaţi ultimii. Procurorul, a auzit şi declaraţiile lor, cum că nu am ştiut nimic din ceea ce făcuseră ei şi, neavând cum să justifice comportamentul autorităţilor faţă de noi, a venit în acel moment cu acuzaţia de favorizare a celor patru şi de rezistenţă la arestare, pentru a se acoperi în caz că noi am fi declarat maltratarea şi bătaile la care am fost supuşi în timpul interogatoriilor. După prezentarea acuzaţiilor şi interogatoriu am fost transferaţi la închisoarea Rebibia.

După alte două zile am fost prezentaţi pentru interogatoriu în faţa judecătoarei. Spre surprinderea noastră, în ciuda faptului că este femeie, iar cazul este de viol, a fost singura persoană care a judecat corect situaţia şi, în ciuda cererii procurorului de a fi ţinuţi în închisoare, a decis trimiterea noastră în arest domiciliar.

Când a început arestul la domiciliu? Răspuns comun: Perioada a inceput pe 30 ianuarie 2009 şi nu am avut voie să părăsim domiciliul. Ulterior, în urma unui interviu acordat de noi cotidianului Corriere della sera, în care am spus adevărul despre eroarea comisă de autorităţile italiene, procurorul a cerut reîncarcerarea noastră la închisoarea Rebibia.

Judecătoarea a refuzat cererea procurorului, dar constransă de situaţie, a eliberat un ordin prin care ni se interzice comunicarea, inclusiv telefonică, cu absolut oricine, cu excepţia avocatului. Nu ni se pare normal să ni se interzică comunicarea cu familiile,mai ales că în timpul arestului domiciliar nu aveam nicio sursă de venit. Până şi la penitenciar ai dreptul la telefon şi vizite ale familiei şi prietenilor.

Care credeţi că a fost efectul acelui interviu? Răspuns comun: Având în vedere ca adevărul a deranjat multă lume din interiorul sistemului juridic,rezultatul a fost tăierea comunicaţiei cu toata lumea, mai ales cu mass media,probabil de teama de a nu ieşi adevărul la iveală şi a provoca un scandal internaţional, mai ales în că era o perioada de dinaintea  alegerilor europarlamentare.

Ce statut aveţi în acest moment? Răspuns comun:  Acum suntem oficial liberi,dar o libertate mai mult scrisă, pentru că, deşi această eliberare a fost dată din lipsa de probe, încă avem restricţii care ne îngrădesc total posibilitatea găsirii unui loc de muncă.

Care sunt noile restricţii? Răspuns comun: Nu avem voie să părăsim localitatea, iar între orele 22.00 şi 06.30 Trebuie să stăm în casă, deşi nu au nicio probă împotrivă noastră. Şi mai şi afirmă că ne-au eliberat.

Cum sunt justificate aceste decizii judecătoreşti? Răspuns comun: Nu cunoaştem absolut nicio justificare,deşi, din câte am inteles de la avocatul nostru, vor să ne ţină oficial la dispoziţia lor, pentru alte întrebari, deşi perioada de trei luni, în care aveau dreptul să ne supună interogatoriilor a trecut demult..Singurul lucru pe care l-am cerut a fost să ne schimbe restricţia de a nu părăsi localitatea cu una mai normală, ca de exemplu restricţia de a nu părăsi Italia până la lămurirea situaţiei, mai ales că soţia mea este însărcinată în trei luni şi trebuie ca eu să asigur existenţa noastră.

Care este atitudinea locuitorilor în care locuiţi? Răspuns comun:  Absolut nicio problemă, deoarece majoritatea şi-a dat seama că nu avem nimic în comun cu cei patru. Pe stradă ne salutăm cu locuitorii cu care ne cunoaştem, atât români, cât şi italieni sau albanezi. Nu au existat probleme, în ciuda aberaţiilor scrise în presa italiană.

Care sunt aşteptările voastre de la justiţia Italiană? Dar de la autorităţile române? Răspuns comun: De la sistemul juridic italian nu ne aşteptăm la nimic bun, dovada fiind cele şase luni în care am stat şi am aşteptat degeaba să se lămurească situaţia. În schimb, de la autorităţile române aşteptăm ca, măcar acum, să se implice şi să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de acum patru luni şi să ia atitudine în acest caz, mai ales la cât ne dă guvernul italian peste nas, deşi ei nu-şi văd erorile şi gafele. Au avutpretenţia ca autorităţile române să-şi ceară scuze pentru atrocităţile comise de români în Italia. Dar pentru  toate gafele lor, abuzurile şi maltratarea cetăţenilor români nevinovaţi, cine îşi cere scuze şi cui?

Care a fost răspunsul autorităţilor diplomatice române faţă de situaţia dumneavoastra? Răspuns comun: Abia în urmă cu câteva zile au venit la noi de la Consulat şi au început să se intereseze de noi mai mult.

"Pozitia misiunii diplomatice a României a fost una proactivă"

Ambasada României în Italia a declarat pentru evz.ro că “s-a autosesizat imediat după comiterea infracţiuniii de viol şi arestarea celor şase cetăţeni români” şi a solicitat informaţii autorităţilor italiene cu privire la existenţa translatorului şi a asistenţei juridice. “A fost acordată asistenţă consulara pentru patru dintre aceştia, doi (Ionuţ Barbu şi Mugurel Goia, nr.) fiind eliberaţi la câteva zile după reţinere.

Care a fost poziţia luată de instituţiile diplomatice române în cazul acestora? Pozitia misiunii diplomatice a României a fost una proactivă, prin deplasarea imediată la Guidonia şi la Tivoli a Şefului Secţiei Consulare, însoţit de diplomaţi ai Ambasadei şi de ataşatul de interne român de la Roma, unde au avut convorbiri cu autorităţile italiene, pentru a se evita escaladarea actelor de agresiune la adresa cetăţenilor români, cu cetăţenii români din zonă, precum şi cu reprezentantul bisericii române din Tivoli.

Comandantul Carabinierilor din Frascati (localitate situată în apropierea Guidoniei) a făcut apel la preotul localităţii pentru ca în cadrul slujbelor religioase să-i invite pe credincioşi la toleranţă şi la evitarea oricărei iniţiative de a-şi face dreptate singuri. Partea italiană a suplimentat efectivele de carabineri din zonă pentru asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă.

Reprezentanţii Ambasadei au mers în mijlocul comunităţii, la Biserica din Tivoli, şi au diseminat peste 300 de pliante care cuprind îndemnul la comportament adecvat în societate şi informaţii cu privire la datele de contact în situaţii de urgenţă  (telefonul de urgenta al Ambasadei), în caz de agresiuni la adresa cetăţenilor români.

Ce sprijin le-a fost oferit de serviciul consular, în timpul perioadei de reţinere, de detenţie şi de arest la domiciliu? Potrivit legii, Secţia Consulară acordă sprijin numai dacă cei arestaţi solicită acest lucru organelor de anchetă. Din evidenţele Sectiei Consulare a Ambasadei rezultă că nu s-a primit nicio solicitare din partea acestora, nici în perioada de detenţie, nici în cea de arest la domiciliu, unde aveau toate posibilitatile sa contacteze oficiile consulare ale Romaniei in Italia.

Misiunile diplomatice, conform statutului lor, nu pot interveni in cazul unei anchete judiciare. Sprijinul pe care-l pot oferi se referă la a informa cetăţeanul român arestat, dacă acesta solicită expres, asupra drepturilor pe care le are, să-i pună la dispoziţie o listă de avocaţi din care arestatul să-şi aleagă un apărător, să vegheze dacă drepturile cetăţeanului român anchetat sunt respectate, respectiv dacă procedura judiciară este respectată cu privire la asigurarea, de către partea italiană, a unui translator ş a unui avocat din oficiu, să se asigure că cetăţeanul român beneficiază de un tratament corespunzător, nedicriminatoriu în inchisoare.

În ce stadiu se află dosarul românilor Mugurel Goia şi Ionuţ Barbu? Deşi Sectia Consulara a solicitat, în scris, organelor de anchetă italiene să se comunice stadiul anchetei şi statutul juridic al celor doi cetăţeni români în cauză, nu s-a primit încă un răspuns din partea acestora. Procedura prevede ca la momentul arestului (dacă arestatul îşi dă acordul) şi la momentul eliberării (de asemenea, cu acordul persoanei în cauză) autorităţile judiciare informează Secţia Consulară. Despre stadiul anchetei se pot solicita informaţii numai dacă persoana interesată solicită, în scris, Secţiei Consulare, o intervenţie în acest sens. În cazul celor doi, nu s-a primit o asemenea solicitare.

Aceştia afirmă că oficial între orele 22.00-06.30 nu au voie să părăsească locuinţa. Consideraţi că din punct de vedere juridic le sunt respectate drepturile sau reprezintă o încălcare a acestora? În funcţie de complexitatea şi gravitatea unei fapte, autorităţile judiciare italiene sunt libere să decidă, justificat, asupra menţinerii unei forme de control sau restricţii. Ambasada va insista să obţină un răspuns oficial în legătură cu situaţia actuală a cetăţenilor români în cauza, în baza căruia va decide în legătură cu oportunitatea unor demersuri suplimentare.