În noaptea de 19 septembrie a murit tata. În 1984, cu 34 de ani în urmă. Era ofițer al Armatei Române, artilerist în teatrul de operațiuni.
Am crescut cu povești despre bătălii, despre figuri istorice, despre conflicte mondiale și momente de diplomație, probabil ca orice copil de militar. Am crescut, însă, în micuțul nostru apartament din Brașov și cu „valiza de alarmă”, o cutie micuță din lemn lăcuit, care era nelipsită de pe raftul de sus al cuierului de la intrare. Mi-amintesc cum, în 1968, valijoara a dispărut întro noapte de la locul ei. O dată cu ea și tata. Mama mi-a spus că a avut „Alarmă” și, când o să termine treaba la serviciu, se va întoarce la noi. Aveam să aflu, câteva zile mai târziu, de la niște copii mai mari, tot cu tați ofițeri, că „ai noștri” sunt plecați fiindcă rușii invadaseră Cehoslovacia. Două luni, poate mai mult, a lipsit tata de acasă. Îmi amintesc de lacrimile ascunse ale mamei, atunci când venea de la serviciu, dar și de ale mele, scurse pe fotografia tatei pe care o piveam, când mi-era dorul- dor, pe sub banca de la școală. Multe m-a mai învățat! În primul rând să nu ne temem de unguri și de gura lor, căci nu vor acționa niciodată împotriva noastră cu arme. În liceu fiind, se întâmpla să stau la palavre cu tata despre lucruri serioase. Trei dintre ele mi le-a confirmat istoria trăită în anii de după Revoluție, dar mai ales în ultima perioadă. „Când va muri Tito – zicea tata – întreaga Iugoslavie se va destrăma, se va rupe în țărișoare fiindcă e nefiresc ce s-a făcut și doar Tito e în stare să le țină unite”. Al doilea lucru se referea la Rusia și China, despre care spunea că-s dușmani de moarte, dar că, dacă într-o zi își vor reconcilia pozițiile și-și vor da mâna, e posibil să avem parte de un nou război mondial. Iar cel de-al treilea, îl privea pe Gaddafi. „Așa dictator cum e, arabul ăsta e un tampon pentru populația din Africa, mult prea săracă”, îmi spunea tata, iar azi lucrurile sunt mai limpezi ca oricând.
Iată că acum avem tensiuni uriaşe între România şi Ungaria din cauza exodului refugiaților din Siria, Irak, dar și din țări africane. Victor Ponta s-a împiedicat de gardul ridicat de unguri ca să-și apere țara și pe cameleonica Uniune Europeană. Premierul Ponta a spus, în 16 septembrie, că decizia vecinilor contravine principiilor europene. Pot fi de acord că, dacă ai intrat în confederația europeană, trebuie să respecți deciziile și legislația UE. Dar, parcă nu era treaba premierului nostru să sară acum la gâtul vecinilor și să le dea lecții, declarând, complet nediplomatic, că „e o prostie” ideea că printre refugiați sunt și teroriști. Are cine să amendeze Ungaria de la Bruxelles, dacă e cazul.
Ministerul Afacerilor Externe Ungar a reacţionat imediat, catalogând afirmaţiile premierului drept jignitoare:
Ne puteți urmări și pe Google News
„Politicienii europeni civilizaţi nu spun astfel de calomnii necontrolate.
Remarcile lui Victor Ponta au o singură explicaţie: şi-a pierdut total sprijinul în politica internă din România.”
Surprinzătoare au fost și pozițiile unor lideri liberali, care i-au suflat în pânze matelotului Ponta în acea zi de 16 septembrie. Cătălin Predoiu: „Victor Ponta a escaladat imprudent şi gratuit o dispută verbală cu Ungaria. Lipsă de tact şi de clasă diplomatică. Dar şi tonul de la Ministerul Afacerilor Externe Ungar de astăzi e inacceptabil la adresa unui premier al României. Ar fi potrivit cu interesele noastre comune să revină diplomatic cooperant şi unul, şi celălalt”. Alina Gorghiu: „Cred că sunt greşite declaraţiile, şi ale decidentului politic maghiar, şi ale premierului Victor Ponta. Ideea de gard este un demers politicianist. Nu cu gardul asiguri tu securitatea frontierelor”. Săracul tata, el avea credința că doar ungurii sar cu gura pe vecini și-și încordează mușchii precum Charlie Chaplin!
Așa se face că, în cancelaria de la București, nervii au cedat, iar lupta de weekend a fost preluată de ministrul de Externe, Bogdan Aurescu. Sâmbătă, 19 septembrie, ministrul Aurescu s-a uitat iar spre gardul unguresc, i s-a părut că acesta va despărți și România de Europa civilizată și a caracterizat acțiunea maghiarilor ca fiind „un gest mai degrabă autist şi inacceptabil”. Comentariul părții ungare a pocnit în fața premierului Victor Ponta, mai tare decât orice dosar al DNA, și a cutremurat cancelariile europene. Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, i-a răspuns lui Aurescu că se aştepta la mai multă modestie din partea unui ministru al cărui şef de guvern este judecat într-un dosar de corupţie. „Rien n’est va plus”, v-aș zice domnilor Ponta și Aurescu, dar mai bine vă întreb: Nu v-ați ascultat niciodată tații?
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
