Doua slide-uri cu aroganța inutilă a premierului Ponta și fantoma USL | VOCILE DREPTEI

Cele două slide-uri pe ideea „preşedintele de la PNL și premierul de la PSD” şi cu Elena Udrea în cătuşe sunt o greşeală. Făcând o aroganţă gratuită, legat de fotografia cu Klaus Iohannis şi oferind o mostră gratuită de cinism, legat de fotografia cu Elena Udrea, premierul riscă să arate doar inabilitate politică şi lipsă de calcul.

Cele mai mari mari greșeli sunt cele gratuite. În politică, greșelile gratuite sunt cel mai adesea produse de lipsa de calcul și de fierbânțeala care-i cuprinde pe oamenii politici și consilierii laolaltă când cred că dau lovitura cu câte o vorbă, decizie sau intrigă care li se întoarce în fața ca un bumerang.

După perioada extrem de dificilă de după pierderea alegerilor și după ultimele luni care au lovit puternic în premier prin dosarele din Justiție ale apropiaților săi, Victor Ponta nu a făcut decât să reziste valului de contestare publică și să încerce - sub o presiune uriașă în unele momente - să păstreze guvernarea. Și a reușit în tot acest timp să reziste, calculând corect colaborarea cu președintele Iohannis, fostul adversar din prezidențiale, având o reacție de comunicare de supraviețuire, uneori disperată în fața succesiunii de dosare de corupție implicând PSD și născocind abil o idee guvernamentală prin care preia o tema liberală, a reducerii TVA și modificărilor din Codul Fiscal.

De 5 luni de zile premierul Ponta face un joc de supraviețuire pe care, taman când începe să-i meargă și-l sabotează singur bătându-și joc de tot calculul și toată prudența, amestecând lucruri corecte cu jigniri inutile și calcul pragmatic cu tremuratul adolescentin de plăcere că „le-a zis-o”.  

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

Ce se întâmplă, doctore? Hai live cu Turcescu la 12:00

Legat de momentul reînvierii cinic-umoristice a USL-ului şi invocarea soborului de parlamentari care au sfiinţit căderea guvernului Ungureanu pentru a aminti de alianţa cu PNL, astăzi adversar, merită făcute câteva considerații. Premierul Ponta și guvernul USL au ajuns la Putere pe un val de ură și nemulțumirea populară împotriva lui Traian Băsescu după ce măsurile dure de salvare de falimentul național în condițiile dramatice ale crizei economice măcinaseră toată încrederea pe care oamenii o aveau în PDL şi în guvernul condus de Emil Boc. Că toată trupa PDL a greșit?

Fără îndoială și au plătit în alegerile din 2012, dar USL s-a umflat pe greșeală adversarului și pe ura față de establishmentul politic pedelist care pierduse legătura cu oamenii, nu pe vreun proiect pozitiv propriu. Merită amintite protestele de stradă din 2012 : USL nu era un cal alb, ci doar modalitatea la îndemână de sancționare a celor în care oamenii descărcau toată ura și toate frustrările anilor grei de criză.

Din punct de vedere al beneficiului electoral: înțeleg că mai există un 3-5%-7% electorat nostalgic USL-ist care se speră a fi activat. Contextul de dezbatere și dinamica opiniei publice sunt mai complicate decât aritmetica electorală care se pare că-i umezeşte de emoţie pe strategii ce migălesc procente useliste, sperând la un întreg mai vioi decât părţile anemice care-l compun. 2-3% de la PNL, cu 1-2% de la nehotărâtiţi, cu 2% de la PLR, NU FAC nicidecum 7% decât pe hârtie.

Din punct de vedere al semnificației sociale, publice: ce înseamnă USL acum? Memoria, unui proiect pozitiv prin semnificația integratoare, în condițiile în care oamenii vor idealiza veșnic formulele de unificare, consensuale (deși sunt defapt mobilizați de conflict și se simt natural în fracționare). Însă USL este un proiect trecut. Cam la fel de trecut ca şi alianţa DA din 2004 (care a agitat multe spiritele prin PDL până la momentul înfâptuiri USL-ului).

Vrând să pară nostalgic după USL, premierul Ponta nu face decât cel mult să bată pasul pe loc și să arate lipsă de obiective. Dacă caută exprimări practice și viabile pentru formule integratoare social și care să arate și un drum înainte, atunci să revină la dezbaterea despre Codul Fiscal. Iar dacă îi lipsesc obiectivele politice atunci să se bată pentru a recâștiga şi consolida pentru PSD atributul „competenței”,  percepția de partid care are „știința guvernării” pe care PSD o avea pe vremea lui Adrian Năstase (dezbaterea pe Codul Fiscal poate servi la asta, nicidecum la capturarea de electorat liberal).

Cât despre cele două slideuri neinspirate premierul Ponta poate să le asume rapid ca pe o glumă politică mai mult sau mai puțin inspirată și să revină la guvernare, că de glumițele tuturor politicienilor oamenii sunt sătui.