După carnagiul de la Bruxelles, politicienii şi serviciile de informaţii îşi pasează responsabilitatea eşecului prevenirii atacurilor teroriste | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | 5 Comentarii | 1653 Vizualizari

Atacurile teroriste în cascadă de la Bruxelles au creat tensiuni majore în societatea belgiană, mai ales în privinţa asumării responsabilităţii pentru incapacitatea de a preveni atentatele teroriste.

Miniştrii Justiţiei şi ai Internelor şi-au depus demisiile, refuzate şi respinse de către premierul în exerciţiu. Dar poate fenomenul cel mai interesant şi aşteptat este pasarea responsabilităţii între serviciile de informaţii şi politicieni pentru atacurile teroriste, fapt ce a lansat cu adevărat dezbaterea asupra adevăratelor probleme ale statului belgian şi nu numai.

În mod paradoxal, dezbaterea din Belgia pare mai sănătoasă decât cea din Franţa, acolo unde analiza atacurilor succesive de la Charlie Hebdo şi Bataclan-Saint Denis nu a dus la o decantare deplină a responsabilităţilor. Vina a fost plasată în Belgia, în cartierul Molenbeek, acolo de unde au venit armele şi explozibilile şi unde s-au pregătit atentatorii. Pe această bază, a încetat dezbaterea responsabilităţii interne şi a separării atribuţiilor între serviciile de informaţii şi politicieni, respectiv în ceea ce priveşte funcţionalitatea serviciilor de informaţii şi instrumentarului necesar pentru a face faţă atribuţiilor pe care le au.

Revenind la Belgia, responsabilitatea politicienilor a vizat lipsa de cooperare cu Turcia şi nefuncţionalitatea ataşatului din această ţară, ataşat care nu a comunicat substanţial şi cu responsabilitate informaţia primită despre unul dintre atacatori, capturat la graniţa turco-siriană la revenirea din teatrul de operaţiuni, acolo unde luptase alături de Statul Islamic şi fusese expulzat la cererea sa în Olanda, fiind ulterior eliberat din lipsă de probe. Însă dezvăluirile de ultimă oră arată mult mai multe probleme în sistem, inclusiv necomunicarea unor rapoarte ale poliţiei locale, care identificase adresele teroriştilor, către centrala din Bruxelles.

Serviciile de informaţii sunt primele în linia întâi a responsabilităţii tocmai pentru că atribuţiile lor sunt legate de combaterea terorismului şi prevenirea atacurilor. Însă serviciile belgiene sunt subfinanţate, minuscule comparativ cu numărul de luptători în spaţiile teroriste care revin acasă - 1500 angajaţi ai serviciului versus peste 500 de luptători, cel mai mare număr per capita din Europa al teroriştilor ce fac drumul în zonele de conflict şi revin acasă. Deci dincolo de lipsa de funcţionare a sistemelor de comunicare pe verticală sau al colaborării diferitelor componente ale sistemului de securitate, responsabilitatea pregătirii unui aparat potrivit nivelului ameninţărilor revine politicienilor.

Şi aici putem număra legislaţia limitativă în cazul serviciilor belgiene, lipsa resurselor, neadecvarea dimensionării serviciilor şi finanţării lor la activităţile curente, toate fiind o responsabilitate a politicienilor. Însă există responsabilităţi şi mai importante de luat în calcul. Şi mă refer aici în primul rând la crearea şi tolerarea enclavelor infracţionale, radicale, extremiste, jihadiste, de trafic de droguri, arme, explozibili, etc. în inima Belgiei, în Molenbeek, sau în inima Franţei. Ştiam de circa 300 de asemenea enclave în Franţa, o informaţie mai recentă a Ministerului de Interne francez ridică numărul acestor enclave de ilegalitate şi incapacitate de control al autorităţii statului, de stat în stat, la peste 1000.

Dacă e responsabilitatea autorităţilor statului din sfera intelligence- ului şi a poliţiei, ordinii publice, să controleze întreg teritoriul, nu să pătrundă doar în operaţiuni extreme, însoţiţi de armată, responsabilitatea mai profundă revine politicilor publice succesive în materie de integrare a cetăţenilor proveniţi din familii repatriate din colonii, la generaţia a doua şi a treia. A toleranţei populaţiei versus pornirile xenofobe. Or, aici responsabilitatea revine guvernelor succesive care au eşuat în integrarea acestor cetăţeni francezi sau belgieni, care i-au marginalizat şi izolat, care au tolerat această ghetoizare a propriilor cetăţeni, deveniţi ţinte facile ale recrutărilor radicale islamiste. Ei sunt carnea de tun a războaielor teroriste de pe toate meridianele, din Afganistan, Yemen, Irak, Siria până în Sahel şi Maghreb. Şi ei devin „inamicii din cetate”, cetăţenii care-şi aruncă în aer compatrioţii.

Guvernele succesive au evitat, din corectitudine politică sau lipsă a responsabilităţii, să ia decizii clare, chiar impopulare, împotriva acestor categorii de cetăţeni, din timp. Au ascuns gunoiul sub preş, aşteptând să treacă mandatul fără evenimente care să expună această lipsă de atenţie pentru problemele reale ale societăţii. Au preferat soluţii aparente şi cu vizibilitate, care să-i consacre şi să aducă voturi, nu pe cele de profunzime, serioase şi, fireşte, deseori controversate. Iar problemele au ajuns astăzi la nivelul de explozie.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro