Editura Evenimentul si Capital

După douăzeci și patru de ani... | Istoriile lui Alex. Ştefănescu

Nicolae Manolescu
Autor: | | 0 Comentarii | 967 Vizualizari

Nicolae Manolescu a scris, după cum se știe, timp de mai bine de treizeci de ani (1962−1992), în fiecare săptămână, întâi în „Contemporanul” și apoi în „România literară”, despre cărțile nou apărute.

 A devenit cronicarul literar numărul 1 al țării. A însoțit, cu scrisul lui inteligent și elegant, mai multe generații de scriitori, de la aceea a lui Nichita Stănescu și până la aceea a lui Mircea Cărtărescu. A fost permanent independent de ideologia oficială, judecând cărțile exclusiv din punct de vedere literar. A dat tonul în literatura română și a ajuns o instanță critică de mare autoritate, un fel de Înaltă Curte de Casație și Justiție a literaturii române. De el depindea ca un scriitor să existe sau să dispară din raza atenției publicului, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Pentru unii ajunsese o obsesie: „Scrie sau nu scrie Manolescu despre mine?” Cunosc chiar un scriitor care a făcut o boală de nervi sperând ani la rând să fie luat în considerare de Nicolae Manolescu. Pagina 9 din „România literară” în care apărea, din 1968, săptămânal, rubrica sa ajunsese un dreptunghi magic care inspira admirație și teamă. Unii critici literari au și protestat, de altfel, împotriva faptului că Nicolae Manolescu „monopolizase” acel spațiu, ca și cum spațiul, și nu textul publicat în perimetrul lui ar fi captivat atenția cititorilor.

Am fost de față, împreună cu alți scriitori, la restaurantul Capșa, întro zi a anului 1980, când Marin Preda aștepta înfrigurat apariția revistei „România literară”, ca să afle ce a scris Nicolae Manolescu despre romanul lui, „Cel mai iubit dintre pământeni”. Fusese lăudat deja, pentru acel roman, de foarte multă lume, părea el însuși convins că a creat o capodoperă, dar tot era nerăbdător să afle părerea cronicarului de la „România literară”. Îl trimitea din sfert în sfert de oră pe șofer să întrebe la chioșc dacă a venit revista. Când, în sfârșit, șoferul i-a adus „România literară”, Marin Preda a deschis-o febril la pagina 9, a început să citească și s-a făcut palid: cronica nu era elogioasă.


FOTO; Marin Preda



În 1992 Nicolae Manolescu a renunțat la cronica literară și a încredințat rubrica unor tineri. Capitolul acesta din biografia lui părea încheiat. Tinerii care i-au luat locul, talentați și capabili, nu au reușit totuși să-l egaleze. Unii au evoluat chiar într-un mod dezamăgitor.

Și iată că, la începutul acestui an, 2016, Nicolae Manolescu ne-a făcut o surpriză: după 24 de ani de întrerupere, și-a reluat cronica în „România literară”! Această revenire a sa este un eveniment în viața noastră culturală. Ea poate fi considerată semnalul unei renașteri a spiritului critic întro cultură efervescentă, dar sufocată de vulgaritate, mimetism și confuzie de valori.




Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate