Nu voi scrie despre tenis, o terra incognita pentru mine, ci despre identitatea românească, domeniul dureros, care mereu mi-a trezit reacții și mereu va prezenta un interes deosebit pentru românii din stânga Prutului. Înainte de a vorbi despre victorii pe plan extern, mi se pare firesc a vorbi despre noi, românii, și victoriile noastre în bătălia pentru ființa românească.
Urmărind acest excepțional (și controversat) spectacol sportiv, am scris nu pentru că m-a impresionat jocul Simonei Halep (deși e adevărat că m-a impresionat), ci pentru că m-a emoționat reacția românilor la evoluția spectaculoasă a tinerei tenismene românce. Știu că a câștigat Șarapova, dar – „așa e în tenis” și așa e în viață - victoriile sunt diferite: unele victorii, obținute în circumstanțe dubioase, par a fi mai deprimante decât unele înfrângeri, obținute în mod onest, iar victoria Simonei Halep nu se măsoară în puncte, nici în metale prețioase, ci în etaloane mult mai înalte, poate cele mai înalte.
Așa se face că, din cauza ploii, n-am putut vedea întregul duel Șarapova-Halep la televizor, astfel încât am fost nevoită să caut pe internet. Am ascultat comentarii în mai multe limbi (apropo, multe cuvinte frumoase la adresa Simonei, în franceză și în engleză!), am citit reacțiile mai multor spectatori: „Nu m-a prea interesat tenisul până la acest meci al Simonei”, scrie cineva pe facebook. „E pentru prima dată când urmăresc un meci de tenis cap-coadă!”, scrie altcineva. „Nu sunt amatoare a tenisului, dar m-au molipsit de ieri emoțiile tuturor românilor care au fost alături de Simona.”, scrie o tânără din Chișinău. Și tot așa. Dintre cunoscuții mei, mai toți fiind departe de orice temă legată de sport, n-am auzit pe nimeni care să spună că nu l-a interesat soarta/scorul acestui meci. Mai mult, n-am auzit pe nimeni dintre ei să spună că n-a avut emoții, dorindu-și, din toată inima, să câștige Simona Halep.
„Performanța Simonei Halep – dincolo de patetismul frazelor și de pasiunea noastră reală pentru tenis – este una tonică, eclatantă și cumva… răzbunătoare simbolic. Simona a reușit în doar două săptămâni de prestații excelente, pline de farmec și talent, să ofere publicului francez și lumii întregi o altă imagine a României. Nu sunt vorbe goale că sportul de performanță este un excelent ambasador, exercită o diplomație populară mai eficientă și mai directă decât sutele de angajați din ambasadele noastre timorate și prost plătite, care sunt obligate, de cele mai multe ori, să reacționeze și să medieze în numeroasele cazuri când compatrioți de-ai noștri, disperați, certați cu legea, comit infracțiuni în țările de reședință.”, scrie într-un articol în Ziarul național publicistul și scriitorul Vasile Gârneț. Frumoase cuvinte, un text frumos, dar concluzia despre... „idioțenia” încercării de a pune un sens patriotic în succesul tinerei sportive nu poate fi acceptată. Și iată de ce. Orice performanța are un nume, orice succes are un autor (sau invers – în orice caz, meritele unei victorii sportive sunt, în mod clar, ale sportivului și/sau ale echipei care îl susține), dar efectul pe care performanța îl generează are diverse conotații, și conotațiile acestea nu mai sunt sub controlul strict al autorului performanței, ele depind în mod exclusiv de receptor, adică de cel care, urmărind cu sufletul la gură evoluția unui sportiv, se identifică prin sentimentele pe care le încearcă, se proiectează alături de eroul său, sub steagul țării, pe care acesta îl poartă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Lucrul acesta poate să nu placă unora, dar, fără a exagera (sau a pune această nobilă misiune de recuperare a românismului în Republica Moldova, în întregime, pe umerii unei sportive sau a diplomației sportului, sau artei), la nivel psihologic asta se întâmplă: o mică victorie a sentimentului identitar, „trezit”, în mod miraculos de frumusețea unui nobil sport, în care eroul sau eroina ridică o idee mai sus drapelul românesc. Tot așa, odinioară, în perioada sovietică, românii basarabeni, se mândreau (sigur, ceva mai discret, căci așa erau timpurile, cu Nadia Comaneci sau cu alți sportivi de dincolo de Prut).
Iată de ce am zis că e o mare victorie a Simonei Halep. O fi fost o înfrângere în termeni strict tehnici, o fi fost ceva discutabil, la o analiză mai complexă a meciului, dar pe terenul în care lupta se dă pentru recuperarea sentimentului identitar al românilor basarabeni, victoria Simonei Halep este indiscutabilă
Recomandările noastre
