Către sfârşitul sesiunii parlamentare din primăvară-vară, deputaţii au adoptat într-o lectură două proiecte de legi în care se prevede promovarea egalităţii de gen în politică.
Unul din proiecte stabileşte că cel puţin 30% din persoanele înregistrate pe listele de partid sunt femei, altul stabileşte cota de 40%. Societatea moldovenească este patriarhală. O bună parte din bărbaţi consideră că femeia trebuie doar să nască, să aibă grijă de copii şi să păstreze căminul familial. Dar munca lor continuă cu copiii şi păstrarea căminului nu este considerată muncă. Iată de ce impunerea unei cote de reprezentare a femeilor în politică este o şansă de a educa societatea în spiritul unei societăţi democratice. Iniţiativa de impunere a unei cote de reprezentare a femeilor este bună, dar parlamentarii, care sunt în mare parte bărbaţi, au recurs la şiretlicuri, au adoptat proiectele de legi într-o singură lectură fără să asigure implementarea lor la următoarele alegeri parlamentare.
Vrem să vedem Moldova în Uniunea Europeană, dar pentru aceasta ar trebui mai întâi să aducem Uniunea Europeană sau, mai bine zis, standardele acesteia în Moldova. Societatea noastră trebuie educată. Bărbaţilor moldoveni trebuie să li se demonstreze că femeile au aceleaşi drepturi, că şi ele pot gândi şi pot conduce o ţară. Şi femeile din Moldova au carenţe în educaţie. O bună parte a celor care locuiesc în mediul rural consideră că femeile trebuie să se căsătorească imediat cum au terminat studiile secundare obligatorii. Dacă sunt bătute de soţi se consideră tot pe ele vinovate deoarece vorba aia, „femeia nebătută e ca şi casa nemăturată”, sau „dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte…”. Iată de ce apare necesitatea de a impune societăţii să accepte egalitatea gender. Femeile trebuie reprezentate în organele de conducere la egal cu bărbaţii pentru a le da şanse să se implice în guvernare, pentru a eradica pornirile violente împotriva femeilor, dar şi pentru a da şanse ţării să se dezvolte mai bine, or, exemplele altor state, în care femeile sunt apreciate pe picior egal cu bărbaţii, demonstrează că aceasta aduce inclusiv beneficii, inclusiv, economice.
Bărbaţii, pe lângă faptul că sunt de părere că femeile trebuie doar să nască şi să crească odrasle, probabil că nu doresc o cotă de reprezentare a acestora în funcţiile de conducere, deoarece îşi dau seama că astfel se reduc şansele lor de a ajunge deputaţi sau miniştri. Statisticile arată că femeile sunt un grup social majoritar şi reprezintă 51% din populaţia republicii, iar 61% din persoanele cu studii superioare sunt femei. Din cauza carenţelor de educaţie şi tendinţei de a „închide gura” femeile tot pentru bărbaţi votează. Însă ar trebui promovate intens reuşitele femeilor miniştri, precum Maia Sandu, ministrul educaţiei, care a reuşit implementarea unor reforme dure pentru dezvoltarea învăţământului moldovenesc. Sau ministrul de externe, Natalia Gherman, care a negociat Acordul de Asociere dintre Moldova şi UE şi a reuşit să-l semneze.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recent, în Parlament, un deputat liberal a spus că femeile nu pot fi chirurgi la fel de calificaţi ca şi bărbaţii. Dacă un deputat gândeşte astfel, un om care se presupune că are un nivel al culturii mai înalt decât cei ce nu sunt deputaţi, atunci să nu ne mire de ce societatea gândeşte la fel: că femeile sunt bune numai pentru născut, nu şi pentru a conduce ministere sau a elabora legi.
59 de ţări din lume au mecanism de reprezentare a femeilor în viaţa publică şi politică. Statele care au ajuns la un echilibru de gen, cum sunt ţările scandinave şi baltice, au cel mai bun sistem social din lume şi o dezvoltare economică semnificativă. Ţările UE cu cea mai mare pondere a femeilor în management sunt Letonia (45%) şi Lituania (41%). Printre altele, Letonia, a dat şi prima femeie preşedinte dintr-o republică ex-sovietică – Vaira Vike-Freiberga, în al cărei mandat prezidenţial ţara sa a aderat la UE şi NATO. Devenită, la rândul ei, preşedintă a Lituaniei în 2009, Dalia Grybauskaite, consolidează şi mai mult rolul femeilor în politica europeană. Pe de altă parte, Republica Moldova se află sub media europeană şi cea mondială privind reprezentarea femeilor în organele de conducere şi depăşeşte la acest capitol doar ţările musulmane.
O parte din deputaţii care promovează o cotă a reprezentării femeilor în politică spun că acesta este un mecanism temporar, până când societatea va ajunge la un nivel de dezvoltare în care să nu mai trebuiască impusă să accepte femei în viaţa publică, ci să fie ceva firesc. Şi aici ajung la teza din titlul analizei – impunerea unei cote este o şansă de educare. În primul rând de educare a clasei politice, la fel de patriarhală ca şi întreaga societate. Vicepreşedinta Parlamentului, Liliana Palihovici, a declarat într-un interviu recent că proiectul votat în prima lectură, care stabileşte o cotă de 30% de reprezentare a femeilor pe listele electorale, ar putea fi votat în a doua lectură cu un amendament care spune că fiecare al treilea candidat din lista electorală să fie femeie. Referindu-se la proiectul propus de către Ministerul Muncii, care prevede modificări la Regulamentul Parlamentului şi obligativitatea ca cel puţin 40% din membrii biroului permanent să fie femei, Liliana Palihovici a spus că la acest capitol au fost critici mari şi este destul de dificil să pui în aplicare această prevedere. Mă pune pe gânduri faptul că nici femeile din Parlament nu încearcă să lupte pentru o reprezentare mai mare acceptând şiretenia bărbaţilor politicieni.
În discuţiile cu mai mulţi bărbaţi am auzit exprimarea că acum nimeni nu le interzice femeilor din Moldova să se implice în politică. Pe de-o parte sunt de acord cu această declaraţie, însă practic nimeni nici nu le ajută să se promoveze, or, în ţară, după cum am spus, există tendinţa de a „a închide gura” femeilor şi ele trebuie scoase din crusta în care s-au închistat din cauza unui sistem paternal pe care îl avem.
Recomandările noastre
