A trecut relativ puțin timp de la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, iar cele trei semnatare, Republica Moldova, Ucraina și Georgia își văd liniștite de treabă, netezindu-și fiecare în felul ei drumul sinuos către marea familie europeană.
Dacă în Ucraina insurgenții doboară avioane civile, în Moldova se fac demersuri pentru conectarea republicii la economia europeană, iar inaugurarea Camerei Bilaterale de Comerț și Industrie Republica Moldova – România poate fi un moment de răscruce pentru viitorul comercial al acestei țări.
Să spunem că Republica Moldova este acum în grațiile întregii lumi civilizate și că nimic ireversibil sau nimic redundant nu s-ar mai putea produce în așa fel încât Republica Moldova să se întoarcă din drum. Vor spune, desigur, scepticii, că mai există și alegerile legislative din toamnă, iar de rezultatul lor depinde în mare parte soarta Republicii Moldova în viitoarea legislatură de patru ani. Da, teoretic ar putea fi adevărată și justificată temerea, pentru că oricând populația prea puțin informată asupra beneficiilor europene și asupra ireversibilității aderării la familia europeană, ar putea vota pentru partidul tradițional al comuniștilor moldoveni, iar atunci aderarea ar deveni doar o poveste fără final, dar populația Republicii Moldova poate fi informată, oricum, oricând și prin orice mijloace asupra pericolului reinstaurării comunismului, fie el și unul de tip nou, maleabil și deschis occidentalizării. Populația Republicii Moldova este dispusă să aleagă calea cea bună, însă această populație prinsă în noianul grijilor multiple ale zilei de mâine poate fi mult mai sensibilă la cântecul de sirenă al comunismului și extremismului. Doar că nu trebuie lăsați moldovenii să încapă pe mâinile și să cadă în mrejele comunismului, iar în acest sens poate cea mai bună campanie electorală premergătoare legislativelor din toamnă poate fi o campanie de informare obsesivă asupra pericolelor ce pândesc comunitatea venind dinspre zona roșie a comunismului criminal de sorginte sovietică.
Nu întâmplător, istoria ce se repetă mereu pentru toți cei care nu o cunosc, a oferit momente inedite în ultima perioadă, unele fericite, altele dramatice. Poate că e momentul ca în calitate de electori, moldovenii să facă o introspecție amănunțită a istoriei recente, începând cu anexarea Crimeei și terminând cu doborârea avionului malaiezian de linie deasupra teritoriului incendiar al Ucrainei. Ca momente fericite aș consemna pe de o parte interesul ce poate fi din ce în ce mai crescut din partea mediului de afaceri european pentru Moldova și pentru investițiile pe termen lung într-o țară iubită la fel de mult de la Berlin și până la Washington, iar pe de altă parte deschiderea unei camere de comerț bilaterale România – Republica Moldova la Chișinău, cu perspective de coagulare a interesului economic al marilor companii europene pentru Moldova. Dar există și momente sau perspective tragice, aici având în vedere conflictele înghețate din Găgăuzia și Transnistria, dar și conflictul incandescent din Ucraina. În Ucraina lui Poroșenko, separatiștii proruşi nu au niciun fel de scrupule atunci când revendică teritorii ucrainene doar pentru că cineva din Rusia îi animă să mențină zone de conflict permanent. Firește oricine ar putea spune că e problema lor să se măcelărească între ei, dar deja măcelul a trecut granițele globale după ce o rachetă a separatiștilor a doborât un avion malaiezian și a ucis aproape 300 de persoane, doar pentru că acestea aveau vina de a se fi aflat în zbor peste spațiul aerian al Ucrainei. Este nu numai trist ceea ce se petrece, dar e și revoltător, iar Moldova ar trebui să se gândească la faptul că și în propriile ei zone de conflict, câțiva nebuni ar putea într-o zi produce o tragedie de proporții similare celei suferite de avionul de linie malaiezian. În aceste condiții, este sau nu Republica Moldova la confluența pericolelor? Poate că da, iar în această situație România și deopotrivă NATO și UE trebuie să înceapă a privi ceva mai aspru către Rusia și către terorismul ajuns la cote alarmante, în scopul de a justifica pretenții de suveranitate bazată doar pe criterii etnice, pe forță și intimidare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
