Un român care trăiește în Spania ne-a transmis pe rețeaua de socializare facebook un mesaj îndrăzneț. Scrie Doru Coliu: "Propun ca pe data de 22 decembrie să iasă lumea în stradă în semn de solidaritate cu cel care a pus România pe drumul cel bun, cu cel care a întregit România, cu cel mai mare Președinte pe care l-a avut vreodată România: Traian Băsescu=Respect!!!".
Dacă cei ce sunt conștienți de schimbarea României din ultimii ani și îl apreciază pentru asta pe președintele Băsescu vor ieși în stradă, va fi o premieră. Un miting politic pozitiv, vă dați seama?! Destul de greu de crezut, indiferent de cât de mare va fi mediatizarea mesajului lui Doru, căci românii nu ies în stradă nici chiar atunci când li se încalcă drepturile, când li se iau bani din buzunar sau rămân șomeri cu zecile de mii. E posibil, însă, ca românii din diaspora să se mobilizeze ca la vot și să-i vedem agitând veseli tricolorul în fața ambasadelor și consulatelor românești, scandând ”Traian Băsescu, respect”. Ei, ce trăiesc acum în țări cu democrații consolidate, văd altfel lucrurile și au învățat că își pot face auzite opiniile despre clasa politică. Ne-au demonstrat-o în 2 și 16 noiembrie.
Așa cum am spus, nu cred că apelul lui Doru Coliu va avea ecou în țară, însă Traian Băsescu merită respect pentru ce a reușit să facă în reforma Justiției, pentru întărirea DNA-ului, pentru sădirea convingerii în procurori că sunt liberi să-și facă meseria, dar și pentru că a reușit să inducă în conștiința publică faptul că nimeni nu e mai presus de lege. Cazul fratelui președintelui, dar și cel al șefei DIICOT, Alina Bica, arestată într-un răsunător dosar de retrocedări ilegale, în care sunt implicate și persoane și politicieni apropiați de Traian Băsescu, demonstrează că nu există drum de întoarcere în ceea ce privește asanarea României și stârpirea corupților cu ”gulere albe”.
Ceea ce vedem acum că se derulează la DNA este, de fapt, devoalarea caracatiței care și-a dezvoltat tentaculele și și-a adaptat modurile de acțiune din anul 1990 încoace. O știu bine, n-am niciun dubiu. Spun asta deoarece scriu despre justiție de 25 de ani, iar în anii 90 am făcut multe anchete jurnalistice despre retrocedări de case și terenuri. În acea perioadă, afacerea retrocedărilor ilegale pot spune că abia înmugurise. Se desfășura la nivelul ICRAL-urilor comuniste, rămase încă în stare de funcționare, iar din rețelele constituite făceau parte funcționari, notari și avocați. Puțin mai târziu, după ce proprietari și chiriași din imobilele naționalizate s-au constituit în asociații, parlamentarii au fost obligați să modifice legea. A fost și momentul în care dorința de înavuțire prin trafic de influență în domeniul proprietății a devenit transpartinică. În lanțul retrocedărilor ilegale au apărut și judecătorii. Colecțiile principalelor ziare naționale din perioada 1990-1999 păstrează în paginile lor articole ample despre vilele din Primăverii, Cotroceni, de la Snagov sau din alte zone selecte care n-au ajuns în mâinile proprietarilor de drept ci la unii potentați ai zilei. S-au retrocedat hălci din Herăstrău și din alte câteva parcuri. Apoi, când totuși polițiștii și procurorii au băgat în pușcării niște avocați, notari și judecători, piesa s-a schimbat. Și-au intrat în rol, la începutul anilor 2000, cumpărătorii drepturilor litigioase. Evident, tot cu suport din partea politicienilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Amintițivă ce bum imobiliar a fost între 2003 și 2008! Personajele care prosteau moștenitorii de drept cumpărându-le drepturile litigioase erau, de obicei, persoane șterse, nepublice, scoase la înaintare de șmecheri din ”înalta societate” cu relații peste tot.
După acest scenariu s-a ajuns la crearea acelei Comisii pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, o instituție inventată ca să patroneze jaful imobiliar. Cazul Alina Bica, fost secretar de stat în Ministerul Justiției și membru al acestei comisii a ANRP, o demonstrează cu prisosință.
Ar mai fi ceva de spus. Abia acum putem înțelege ce a fost cu acele fotografii de la Paris și de ce era filată Alina Bica. SRI, poate și SIE, n-au pus batista pe țambal și nici președintele Băsescu nu s-a amestecat în treaba anchetatorilor. O demonstrează tăcerea lui după ce ceruse serviciilor să-i raporteze ce a fost cu acțiunea de la Paris, dar mai ales finalitatea, adică reținerea șefei DIICOT.
Recomandările noastre
