În această iarnă elevii și studenții au avut noroc de mai multă vacanță decât de obicei din cauza ninsorilor abundente în unele zone ale țării. Spre deosebire de cei care au făcut școala sub regimul comunist, ei nu au avut parte și de “binefacerile” practicii agricole.
Toţi elevii începând cu clasa a V-a şi terminând cu studenţii nu făceau carte în primele săptămâni ale anului școlar care începea pe 15 septembrie, ci erau duși organizat, sub supravegherea profesorilor, la cules de porumb, cartofi, sfeclă, struguri, roșii, ardei etc. Unii, mai puțin norocoși, au participat și la un experiment care presupunea plantarea porumbilor cu cazmaua. Numai o adeverinţă medicală îi putea salva de la practica agricolă.
Marian Banu, fost profesor în Ialomiţa în anii '70 ai secolului trecut, dar şi posesor al unei experienţe de aproape 20 de ani în...practica agricolă, și-a amintit pentru radioul public:
În unele zone agricole - legumicultură, viţă de vie - principala forţă de muncă la recoltare era furnizată de militari, studenţi şi elevi. Dar practica agricolă s-a făcut peste tot, fără excepţie, şi în zonele de deal, de munte sau de câmpie. Exista o forţă mecanizată de recoltare, dar elevii, studenţii şi soldaţii erau folosiţi în principal la strângerea porumbului, mai ales în zonele agricole mari, Balta Brăilei şi Balta Ialomiţei. Aici recolta era strânsă în totalitate cu elevi şi studenţi.
Ne puteți urmări și pe Google News
Au fost situaţii, şi nu puţine, când studenţii şi mai ales soldaţii strângeau porumbul până în luna decembrie inclusiv. Se mergea pe ideea “educaţiei patriotice”, pe ideea implicării tineretului şi a altor categorii socio-profesionale în strângerea recoltei iar ulterior erau raportate cifre record de producţii agricole. Era vorba de muncă patriotică, de avuţia naţională, de devotamentul faţă de ţară şi faţă de partid.
Aproximativ 2 - 2,5 milioane de elevi de gimnaziu şi de liceu şi de studenţi erau implicaţi anual în practica agricolă comunistă.
Nu se punea problema ca munca elevilor să fie plătită, în schimb studenţii şi militarii erau poate plătiţi cât să îşi achite cazarea şi mâncarea. Nimeni nu te caza pe gratis în practica agricolă.
Exista probabil la nivel central un protocol între ministerul educaţiei şi ministerul agriculturii, dar la nivel local lucrurile erau cu totul altfel. Lozinca era “Să strângem şi ultimul bob de grâu”, sau de porumb sau de ce o fi fost, şi nimeni nu comenta o dispoziţie e judeţenei de partid. Dacă primul secretar dădea ordin ca şcolile să îşi înceteze activitatea şi elevii să fie scoşi pe câmp, nimeni nu comenta. Nu se dădea nimic în scris, era un ordin al judeţenei de partid. Iar un director de şcoală nu comenta în faţa secretarului de partid din şcoală sau din comună.
Să nu credeţi că în practica agricolă elevii erau doar trişti şi abătuţi; era o atmosferă mai relaxată, îşi mai aruncau cu porumbul, cu roşiile unul după altul. De ce să nu recunoaştem, unii elevi preferau să meargă în practica agricolă decât să meargă la şcoală. Dar după prima săptămână începeau şi dificultăţile şi cheful de glume scădea. Iar copiii din mediul rural se descurcau mai bine în noua situaţie, ei erau învăţaţi, pe când celor din mediul urban le venea mai greu”.
Recomandările noastre
