Enescu văzut

Sever Voinescu
Autor: | | 2 Comentarii | 459 Vizualizari

Sprijinit de Muzeul Național ”George Enescu” și de Institutul Cultural Român, muzicologul Viorel Cosma a început un ambițios și binevenit proiect: cuprinderea vieții lui George Enescu în albume fotografice.

 Sub titlul ”Muzicianul de geniu în imagini” a apărut primul volum, care acoperă perioada copilăriei și tinereții lui Enescu, din 1881 pînă în 1921. Fotografiile sînt cu adevărat excepționale nu doar prin forța lor documentară, ci prin puterea lor evocatoare. În paginile acestui album nu vedem doar pe Enescu, ci simțim o întreagă lume - lumea lui. În cultura noastră, Enescu există, mai ales, sub aspect sonor, căci el este mai mult decît un mare compozitor, este chiar inventatorul sunetului civilizației românești moderne. De asemenea, avem și o grămadă de cuvinte scrise despre George Enescu - mărturii, monografii, studii, eseuri, ba chiar și poezii. Dar, niciodată nu am avut ocazia să-l vedem atît de intens pe George Enescu, să-i parcurgem biografia văzîndu-l. De aceea, proiectul ”Muzicianul de geniu în imagini” completează necesar memoria noatră culturală.

Răsfoind albumul, nu mă pot opri să mă întreb asupra rostului fotografiei ca artă ori, dacă vi se pare prea mult, ca meșteșug. Prinși într-o civilizație obsedată de imagine și de mișcare, imaginile nemișcate, care fixează secunda, par desuete, nesatisfăcătoare, parțiale. Cum mai pot convinge vechile fotografii în sepia pe cineva obișnuit cu filme infinit colorate și oricînd ajustabile, în 3D, 4D sau mai știu eu cîți D? Privind albumul alcătuit de profesorul Viorel Cosma, îmi dau seama că, în lumea noastră, vechile fotografii își dobîndesc un alt rost. Dacă, la vremea lor și după aceea, erau considerate adevărați martori obiectivi, afirmații deschise ale unei existențe, fotografiile vechi au, astăzi, un alt sens. Ele au devenit din probe supreme ale certitudinii, simboluri misterioase - nu mai mărturisesc deschis ceva de suprafață, așa cum credeau neîndoielnic cei care le făceau, ci ascund, tandru, ceva adînc. Astăzi, aceste fotografii nu se mai privesc, ci se interpretează, nu se mai admiră, ci stîrnesc demonul hermeneutic din noi. În general, sîntem frapați de superficialitatea fotografiilor vechi, de aparenta lor artificialitate. Și în acest album, în majoritatea ipostazelor sale, Enescu pozează. Nu prea există instantanee, nu prea găsim momente cu adevărat surprinse de camera foto fără ca Enescu să știe - nici nu cred instantaneul era lesne de realizat la începutul veacului XX, din motive tehnice. Însă, avantajul acestui gen de fotografiere este că, de fiecare dată, maestrul vrea să ne spună ceva, cu fiecare postură, Enescu transmite, conștient, ceva, vorbește cu noi. Pozînd, Enescu se adresează privitorului fotografiei. Ce-o fi vrut să spună? - iată misterul fiecărei pagini de album.

Undeva, George Enescu răspundea unei întrebări: ”Să rămîi toată viața un copil e un vis frumos, dar greu de realizat. Cît mă privește, a trebuit să devin bărbat destul de repede. Cînd eram mic, tata îmi spunea «Te vei nărui, poate, dar vei deveni om...» Și, iată, că am supraviețuit”. Această mărturisire a maestrului mi-a venit în minte privind fotografiile lui Enescu la aceste vîrste, ale părăsirii copilăriei. Unii spun că Mozart a rămas copil toată viața și că geniul lui eclatant a fost mereu proaspăt tocmai din cauza aceasta. În cazul lui Enescu, îmi pare că a fost invers. Copilul s-a maturizat foarte repede și, poate, geniul lui profund așa se explică.

În paginile de deschidere ale cărții, muzicologul Viorel Cosma aduce inspirat vorba despre o altă mare încercare de transpunere a lui Enescu în imagine - este vorba despre lucrările lui Corneliu Baba. De-a dreptul obsedat de Enescu, vreme de patru decenii după ce l-a văzut în carne și oase și l-a ascultat cîntînd la vioară, Corneliu Baba, el însuși violonist amator, a desenat și a pictat în numeroase variante silueta maestrului. Impresionat de arcuirea trupului lui Enescu , în căutarea tensionată a sunetului pur, tulburat de negrul fracului și fascinat de lumina chipului maestrului, Baba a lăsat culturii noastre unele dintre cele mai puternice mărturii vizuale despre Enescu. Evocarea acestor lucrări mi s-a părut foarte potrivită în contextul albumului de fotografii. Încîntat de această realizare editorială, nu pot decît să aștept, nerăbdător, volumul următor.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...