Opinii EVZ
Escrocheria de doi bani care batjocorește moartea a sute de mii de români în Primul Război Mondial
România a fost una dintre cele mai afectate țări participante la conflagrația de la începutul secolului XX. Din mai bine de 700.000 de soldați angrenați în luptă, în jur de 500.000 și-au pierdut viața, au fost grav răniți sau au dispărut pur și simplu în abisurile insondabile ale tragediei care a sfârtecat mapamondul.
Acestora li s-au adăugat peste 200.000 de civili, victime ale tifosului izbucnit pe teritoriul țării. Sute de mii de copii orfani, rămași fără tată, văduve nevoite s-o ia de la capăt într-o sărăcie lucie, într-o patrie jefuită până la os. Unu din zece părinți ai generației mele a crescut fără bunic, învățând însă, la gura sobei, să poarte respect eroilor căzuți pentru întregirea (norocoasă) a României. Am ascultat și eu, la rândul meu, poveștile (cenzurate) spuse de tataia, cum îi spuneam bunicului, care, vrând-nevrând, s-a pomenit prins în vârtejul de sânge și de moarte al celui de-Al Doilea Mare Război. Am înțeles, cu mintea mea de copil, durerea bunicului, nevoit să omoare pentru a nu fi omorât. Îi recunoșteam mersul șchiopătat (rămăsese cu un picior mai scurt din cauza unui glonț care-i retezase călcâiul) de departe și, imediat, simțeam în pieptul meu mic zvâcnirile nebune ale inimii. Mă mândream cu el, cu poveștile și cu decorațiile lui. Dar n-am scris astăzi pentru a-mi dezveli resorturile intime și nici pentru a-mi aminti că, odată, cândva, România învățase să-și cinstească eroii sau măcar să nu le ia în râs amintirea. Am scris însă pentru că m-a revoltat felul în care statul român a înțeles să celebreze cel mai important eveniment din istoria acestui popor: Marea Unire de la 1918. Rețineți!
Statul, din banii cetățenilor, din amintirile nepoților și ale strănepoților martirilor de acum o sută de ani, a alocat 150 de milioane de lei pentru această aniversare. Au fost propuse 2.024 de proiecte, diverse, menite să cinstească memoria acelor vremuri, pentru a reclădi identitatea tot mai răsucită a unui popor răstignit în periferii. Statul român a înființat chiar și un departament special care să se ocupe de chestiunea Centenarului. Așa s-au scurs luni bune, fără ca în spațiul public să se propage ecoul vreunui eveniment notabil. Tăcerea statului devenise suspectă. Asta până când, la puțin timp după înlăturarea lui Lucian Romașcanu de la cârma Ministerului Culturii - organism în atribuțiile căruia a fost strecurată și problema Centenarul Marii Uniri - , s-a spart buboiul rușinii și al micilor interese.
Un document răzlețit ca prin minune de prin birourile Ministerului Culturii, condus acum de actorul George Ivașcu, a generat primul șoc: funcționarii angajați de stat pentru buna organizare a Centenarului fuseseră detașați de la un salon de coafură, de la un service auto, de la o fabrică de mobilă etc. Prima impresie, devastatoare, a fost că un frizer și alți câțiva indivizi cu preocupări care nu intersectează niciodată galaxia Culturii se ocupă de celebrarea sutelor de mii de morți din Primul Război Mondial. În 2018, România își dă- dea palme singură, făcea două tumbe, după care o lua de la capăt, hlizindu-se prostește la fotografiile înrămate ale bunicilor morți la datorie. Mărturiile secretarului de stat care a coordonat Departamentul Centenarului (un tânăr de 28 de ani care și-a învestit propriul șofer cu funcția de evaluator de proiecte!) au făcut însă lumină: oamenii angajați nu se ocupau de frizurile rapperilor din Pantelimon, nici cu tapițatul mobilei, nici măcar cu schimbatul cauciucurilor de iarnă - așa cum figura în fișa lor de la Ministerul Culturii. Erau foști jurnaliști, licențiați în Teologie, Drept etc etc. Atunci cum au ajuns să fie detașați de la aceste firme? Domnul Cotîrleț, pentru că acesta este numele fostului coordonator al Departamentului pus în slujba Centenarului, ne-a lămurit din nou. Ei au fost detașați de la aceste firme obscure pentru că nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea posturilor respective. Au venit prin detașare. Legal! Așa, pur și simplu. S-au aruncat într-o căciulă câteva sute de bilețele cu nume de firme și s-a tras la întâmplare. Ce să vezi? Vreo douăzeci de fericiți au fost detașați la Ministerul Culturii, li s-au îndesat în buzunare câte 4.000 de lei (toană lunară), iar ei, drept mulțumire, s-au apucat să frece menta. Și-au frecat-o luni bune. Nici măcar un proiect din cele 2.024 n-a fost finalizat.
Ne puteți urmări și pe Google News
Între timp - facem o scurtă piruetă - , au apărut disensiuni în minister. Oamenii de cultură au aflat că detașații aveau salarii babane. Au început sâsâielile, bârfele, coatele în gură. Romașcanu, aflat încă în funcție în timpul acestor mici ostilități, pac!, le-a retezat câte opt sute de lei de pe card. Detașaților, normal, pentru uniformizare. Au mârâit un pic, dar discret, se trăia bine pe cârca Centenarului.
George Ivașcu, însă, hotărât, nu i-a iertat. Când a văzut fișele de post ale detașaților, a bătut din picior. Afară cu frizerii din acte! Și i-a ras pe toți, în frunte cu incompetentul secretar de stat Cotîrleț. Ivașcu promite acum transparență, concursuri și eficiență. Adică, normalitate.
De remarcat că, într-o adresă trimisă redacției Evenimentului zilei, în urma unei solicitări scrise chiar de autorul acestor rânduri, reprezentanții Ministerului Culturii ne-au explicat că trupeții detașați au fost plasați la Departamentul Centenar direct de la Secretariatul General al Guvernului, organismul care a răspuns, inițial, de celebrarea Marii Uniri. Așadar, escrocheria de doi bani care batjocorește moartea a sute de mii de români în Primul Război Mondial a fost scoasă din chipiul Guvernului, nu din cel al Ministerului Culturii. Romașcanu și alți diverși coordonatori doar au tăcut, afundându-se în fotoliile călduțe, spălându-se pe mâini de cinstirea memoriei eroilor unei Românii umilite de propriii fii, în propria casă.
Domnule George Ivașcu, acum, că tot ne-ați scăpat de falșii frizeri, suntem cu ochii pe dumneavostră. Succes!
Recomandările noastre
