Parlamentul European a adoptat, în martie, rezoluţia privind copiii imigranţilor care sunt lăsaţi singuri în ţara de origine, iniţiată de eurodeputata social-democrată Rovana Plumb. Prin documentul respectiv, europarlamentarul propune evaluarea fenomenului de migraţie, dar şi adoptarea unor măsuri financiare pentru susţinerea acestor familii. Numele ei este legat şi de protecţia drepturilor persoanelor cu handicap. Rovana Plumb a decis să candideze pentru un nou mandat, convinsă că România “îşi poate câştiga locul bine meritat în Europa”.

De unde a pornit ideea raportului privind copiii afectaţi de migraţia părinţilor şi care a fost, practic, contribuţia dumneavoastră?
M-am autosesizat, în baza analizelor pe care două organizaţii neguvernamentale (UNICEF şi Alternative Sociale) le-au publicat. A reieşit că, în România, sunt peste 350.000 de copii ai căror părinţi muncesc în străinătate. Eu, fiind mereu în mijlocul oamenilor în comunele pe care le-am vizitat, am discutat cu familiile care se află în această situaţie. Am vrut să cunosc exact viaţa pe care o trăiesc, mediul în care învaţă copiii. Apoi m-am întors în Parlamentul European, unde am discutat cu colegele mele din celelalte state membre din Estul Europei şi am constatat că se regăsesc aceleaşi probleme. Şi atunci am luat iniţiativa de a duce această temă pe agenda Parlamentului European.

Ce măsuri se iau prin această rezoluţie şi cum schimbă ele situaţia copiilor?
Această rezoluţie propune, în primul rând, în ceea ce priveşte atribuţiile Comisiei, ca aceasta să realizeze o statistică pentru a vedea, la nivelul Europei, care este dimensiunea fenomenului, dar şi stabilirea unor măsuri clare de sprijin bilateral între statul care trimite părinţii la muncă şi cel care-i primeşte: informaţii despre lucrătorii imigranţi şi drepturile acestora pe teritoriul statului unde muncesc. De asemenea, am solicitat crearea unui fond de solidaritate pentru copii, constituit din redistribuirea unei părţi din contribuţiile părinţilor în statele unde lucrează. Fondul este necesar pentru că aceşti copii au nevoie de o atenţie specială, pentru că lipsa afectivităţii părinţilor pune o amprentă negativă asupra dezvoltării lor armonioase.

Credeţi dumneavoastră că aceşti bani suplinesc afectivitatea părinţilor?
Întotdeauna am spus că niciun cadou şi niciun ban nu poate înlocui lipsa părinţilor. Noi susţinem ideea ca aceşti copii să poată merge împreună cu părinţii în ţara pe care aceştia şi-au ales-o, pentru a nu fi despărţiţi.

„Statele UE trebuie să ratifice Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”

V-a preocupat şi protecţia persoanelor cu handicap. Există o acţiune concretă în acest sens?
Pentru prima oară, Parlamentul European adoptă o convenţie internaţională (Convenţia Statelor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Handicap) şi un protocol adiţional. Am cerut ca această Convenţie să fie ratificată de urgenţă de către statele membre şi, mai ales, de România.

E benefică pentru că există  încă discriminare pe piaţa forţei de muncă în ceea ce priveşte încadrarea persoanelor cu handicap. O dată ratificată Convenţia, statul român se angajează să creeze baza legală şi materială necesară respectării acestor drepturi. Pentru că, într-o Românie modernă, care face parte dintr-o familie europeană, piaţa forţei de muncă, incluziunea socială sunt priorităţi ale social-democraţilor. Or, la ora actuală, există încă riscul marginalizării.

Daţi-ne exemplu de două măsuri pe care le vedeţi adoptate pentru a elimina discriminarea.
În primul rând, utilizarea eficientă a fondurilor structurale pentru înfiinţarea unor centre de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap şi programe de formare continuă pentru integrarea în câmpul muncii a acestora. O a treia măsură pe care o văd necesară, la nivelul României, pentru schimbarea mentalităţii este organizarea unor campanii publice de conştientizare a necesităţii integrării acestor persoane în câmpul muncii.

Aţi abordat şi problematica romilor.
Lucrez cu organizaţii neguvernamentale atât la nivel european, cât şi în România, pe implementarea strategiei privind comunitatea romă. Abordarea trebuie făcută european şi unitar. Cetăţenii români de etnie romă nu sunt singuri în Europa. Eu lucrez, în special, cu Asociaţia Romani Cris. Avem un proiect la nivel naţional  pentru integrarea în programele educative a copiilor romilor. Acest program prevede instruirea şi formarea a 500 de cadre didactice, care să lucreze, în mod special, cu copiii din comunitatea romă.

Vorbim de educarea noii generaţii, dar ce facem cu cei care comit infracţiuni atât în ţară, cât şi în străinătate? Putem să îi mai modelăm?
Da, tot prin educaţie. Fiecare cetăţean european de orice etnie care săvârşeşte infracţiuni pe teritoriul Uniunii Europene este supus rigorilor legii. Clar. Noi vrem să prevenim aceste cazuri de infracţiuni, indiferent de ce etnie a unui cetăţean european discutăm, astfel încât violenţa să poată fi diminuată ca şi fenomen. Fie că vorbim de violenţa în şcoală, pe stradă sau cea domestică.

Ne-am creat o imagine, la nivelul UE, şi chiar nu mai contează etnia celui care a săvârşit infracţiunea. Cei mai mulţi se duc cu gândul la românii de etnie romă.
Această abordare reprezintă reacţii xenofobe şi extremiste, în contextul unor campanii electorale, care s-au desfăşurat în Italia. Ştim foarte bine că extrema dreaptă din Italia a avut, de fiecare dată, astfel de abordări şi atitudini, care nu au făcut altceva decât să le generalizeze ca fenomen. Bineînţeles că nu există pădure fără uscături. Dar tocmai în acest context  noi vrem să prevenim violenţa şi să scădem gradul de infracţionalitate, să punem accent pe educaţie.

Prelungirea concediului de maternitate, un mare eşec

Ce impact a avut activitatea dumneavoastră de la Bruxelles şi Strasbourg, în ţară?
Eu consider că impactul trebuie să se resimtă la nivelulul vieţii de zi cu zi, având în vedere că noi, în permanenţă, suntem integraţi într-un proces legislativ. Important e ca, prin ceea ce facem noi acolo, prin rolul şi autoritatea noastră, România să-şi câştige locul bine meritat în Europa. Iar acest proces, care a început din 2007, nu a fost, din păcate, foarte coerent.  Spre exemplu, eu am făcut parte, în 2007, din Comisia de buget a PE şi, la un moment dat, spre sfârşitul anului, când a trebuit să prezentăm o poziţia României pe buget, nu am avut-o. Or, e important ca tot ceea ce facem în Parlamentul European să aibă un impact pozitiv la nivelul populaţiei, să existe o coerenţă.

Ce v-aţi propus şi nu aţi reuşit?
Este proiectul de raport care a fost discutat în ultima sesiune de la Strasbourg privind directiva pentru concediul de maternitate. Împreună cu colegele mele din Grupul Socialist am propus un amendament, prin care am solicitat prelungirea concediului de maternitate. Grupul Popularilor Europeni, din care face parte şi PD-L, s-a impus. Nu am reuşit acest lucru şi sunt mâhnită.

Acţiunile dumneavoastră din PE sunt discutate la Bucureşti, în partid? Sunt printre ele şi comezi politice?
În nici un caz, nu sunt comenzi politice, pentru că suntem cât se poate de democraţi. Eu, una, nu am să pot accepta niciodată o comandă politică. Una-i disciplina de partid şi alta este comanda politică. Ce pot să vă spun este că, deja când ajungem în Parlamentul European, ştim care sunt valorile pe care noi le prezentăm. Întotdeauna există discuţii comune, aşa cum există şi puncte de vedere diferite în cadrul aceloraşi valori faţă de care suntem ataşaţi.

Care vor fi priorităţile din agenda dumneavoastră în următorul mandat?
O să continui pe politicile sociale. Mi-am exprimat deja dorinţa de a fi membru în Comisia pentru muncă şi afaceri sociale. Am şi discutat  cu coordonatorul pe politici sociale din Grupul Socialist să gestionez un anumit domeniu. Dată fiind pregătirea mea, probabil că voi prelua bugetul asigurărilor sociale la nivelul Uniunii Europene, în cadrul acestei comisii.

O a doua opţiune, pe care o am, este de a lucra în Comisia pentru mediu şi sănătate publică.  Având în vedere efectele schimbărilor climatice, Grupul Socialist propune să avem o comisie de sine stătătoare, care să gestioneze toată strategia privind pachetul pentru schimbări climatice. Şi doresc să fac parte din această comisie.
Probabil că voi rămâne, în continuare, membru supleant în Comisia pentru comerţ internaţional, dar aş alege-o şi pe cea pentru egalitatea de şanse.

De asemenea, mi-am exprimat opţiunea de a fi membră în Delegaţia Parlamentului European pe relaţia cu Turcia, pentru că am o afinitate faţă de acest domeniu şi-l stăpânesc, eu fiind, până în 2001, vicepreşedintele Camerei de Comerţ Româno-Turce.

Autor: Cosmina Ioniţă

Tags: europarlamentare, rovana plum