Aceste vorbe, în care arăta ce vrea să fie când va fi mare, le-a scris Eutihie pe un zid, copil fiind. Născut în Frigia, la începutul sec. VI, studiază de tânăr științele, apoi devine monah.

 La 30 de ani, este ales starețul unei mănăstiri din Amasia, la 40 de ani, este delegat la Sinodul V de la Constantinopol (553). Acolo, împăratul Iustinian și patriarhul Mina prind drag de Eutihie, încât Mina îl roagă pe Iustinian ca acesta să fie urmașul său la scaunul patriarhal. Eutihie este patriarh vreme de 12 ani, până când Iustinian cade în erezia monofizită și îl exilează la prima sa mănăstire. După suirea pe tron a împăratului Iustin, acesta îl repune pe Eutihie în scaunul de patriarh, unde va rămâne până la moartea sa, pe 6 aprilie 582.