Sorin Ovidiu Vîntu (59 de ani) a primit numele de „Victor Mateescu” și calitatea de martor denunțător cu identitate protejată, în dosarul în care Rudel Obreja (49 de ani), fostul președinte al Federației Române de Box (FRB), a fost trimis în judecată pentru trafic de influență.

„Evenimentul zilei” a refăcut filmul șpăgii și prezintă detalii inedite din ancheta procurorilor DNA din dosarul aflat la Tribunalul București. Totul începe pe 15 octombrie 2013, atunci când SOV se duce la DNA și face un denunț împotriva lui Obreja. El arată că fostul boxer i-a cerut 1.000.000 de euro pentru o achitare în recursul procesului în care era condamnat la doi ani de închisoare pentru favorizarea lui Nicolae Popa, „Tatăl FNI”. Obreja se lăuda că are trecere la judecători, dar în final s-a dovedit că era numai gura de el și nu are nicio influență. De altfel, până și SOV și-a dat seama că vrea să-l escrocheze. În prezent, Vîntu execută doi ani de închisoare, iar Obreja a stat o perioadă după gratii, iar acum face arest la domiciliu.

ACTUL I. Întâlnirile

Potrivit procurorilor DNA, în vara lui 2013, Obreja a apelat la un amic, Laurențiu-Virgil Dobre, pentru a-i intermedia o întâlnire cu SOV, pentru a-i propune „o afacere”. SOV era însă în vacanță în Delta Dunării. El a putut să-l primească pe Obreja abia în octombrie. Pentru a fi sigur că fostul președinte al FRB nu îl păcălește, i-a cerut garanții: să-i spune numele judecătorilor din complet, în condițiile în care dosarul nu fusese repartizat. Din primele discuții s-a stabilit, preliminar, valoarea mitei, un milion de euro. Șpaga urma să fie împărțită în două tranșe: 200.000 de euro avans, și 800.000 de euro după achitare.

Pe 15 octombrie 2013, SOV s-a dus la DNA și a făcut denunț și a prezentat promisiunile făcute de Obreja și conexiunile acestuia. Următoarea întâlnire SOV-Obreja a avut loc pe 12 noiembrie 2013, la vila afaceristului din Corbeanca (Ilfov), iar Vîntu avea aparatură pe el și înregistra toate discuțiile. „Aici poți vorbi liniștit, n-a pus nimeni nimic”, „Nu se știe de locul acesta, stai cuminte, Rudi! Eu aici joc doar tenis de masă, nimeni nu pune”, i-a spus SOV. Obreja acceptă să discute doar în șoaptă, iar partenerul său l-a încurajat „…vorbește cum vrei!”. Fostul președinte al FRB a spus că îi va da numele judecătorilor, „… eu o să-ți dau cel puțin o săptămână, luăm de bază o săptămână… numele”, dar a condiționat asta de primirea banilor.

„Aici poți vorbi liniștit, n-a pus nimeni nimic... Nu se știe de locul acesta, stai cuminte, Rudi! Eu aici joc doar tenis de masă, nimeni nu pune.” SORIN OVIDIU VINTU, condamnat

ACTUL II. Negocierile

SOV a ținut să înregistreze momentul în care Obreja vorbea de sumele de bani. Afaceristul l-a tras de limbă pe acesta: „Tu mi-ai spus, tu mi-ai spus, dragă prietene, așa: că vrei un avans… Cât a fost avansu’, că nu mai țin minte?”. Fostul boxer confimă că este vorba de un milion de euro, iar avansul de 200.000 de euro: „Douăzeci la sută ți-am zis!”. „Asta cât… însemnând cât?,” a plusat SOV. „O sută… ă… două sute, pardon. Două sute, nu o sută”, a venit prompt răspunsul lui Obreja. „Păi, voi vreți ... nici un semnal, dar vreți un milion de euro! Pe ce?”, s-a arătat revoltat SOV. „Vreau un semnal...Să-și aprindă trabucul”

Afaceristul a cerut un semn de la persoana care făcea intervenția, pentru a fi sigur că nu este o țeapă și a dat mai multe modalități: „În momentul în care vii și-mi dai un semn că ești ... spui că ești, în acel moment eu ți-i pun ție în mână și discutăm după ce obții, ce-mi obții tu, achitarea”, „Vreau un semnal într-un loc public. Mă duc la o masă, beau o cafea. Persoana care decide trebuie să facă un semn. Ca să… ca să fiu convins că într-adevăr sunt pe mâna care trebuie…”, „Să-și aprindă un trabuc, să spunem «Romeo și Julieta», și atunci știu că-i… despre ce e vorba! Nu-l poate acuza nimeni de nimic”, „Stau acolo sau pun pe cineva să stea acolo. Dacă văd trei croșee consecutive cu stânga în sac, înseamnă că ă… ă… ești cine spui!”.

SOV și-a exprimat neîncrederea în „dovada” lui Obreja, referitoare la dezvăluirea numelor judecătorilor din complet cu numai o săptămână înainte de primul termen de judecată: „Orice grefier care lucrează în arhivă sau arhivar știe cui e repartizat. Acesta nu-i un secret atât de păzit, strașnic păzit, încât să spui: «Uite, domn’e, dacă eu îl știu pe acesta înseamnă că de acolo sunt!»”.

ACTUL III. Banii și conturile

Una din problemele celor doi era modul în care se dădeau banii, iar Obreja a venit cu ideea „securizării” banilor. În această variantă, el urma să fie garantul tranzacției dintre afacerist și presupusele sale relații de la Curtea Supremă: „Banii, banii găsim o soluție să-i securizăm”, „Banii stau la mine. N-am niciun interes să ă... să fac cumva, adică să caut să te... am, să-ți iau banii sau ceva. Nu! Și-atuncea în cel mai rău caz, ce se poate întâmpla, este să nu se întâmple acolo, nu de la noi... Pentru că avem două componente: O parte de bani care, pe care eu te invit să găsim o modalitate s-o securizăm și mai este cealaltă chestiune care eu ți-o garantez în momentu’ când este OK. Când o să spună „OK!”, e OK! Eu îi țin la mine și până când nu se întâmplă nu dau un leu nicăieri, da? Stau cu cine vrei tu, oriunde, ne punem de acord că stăm, ca să știm că e OK.... Dom’le, e OK, am plecat, m-am dus...”.

La rândul său, SOV a venit cu o contrapropunere inedită: „Punem banii într-un cont cu două semnături. Nu pot fi scoși cu semnătura unuia din partea mea, și unuia și a ta sau unuia din partea ta. Și ei nu pot fi scoși decât cu două semnături de acolo. Deci, ar însemna că dacă eu nu ți-i plătesc, după aia eu i-am pierdut oricum. O garanție mai bună decât asta… ”. Propunerea a fost refuzată de Obreja, care a și râs de ea: „Ne… văd și furnicile!”.

„Punem banii într-un cont cu două semnături. Nu pot fi scoși cu semnătura unuia din partea mea și unuia din partea ta.” SORIN OVIDIU VINTU, condamnat

Obreja, șpăgarul

ACTUL IV. „Dovada” și „păcăliciul”

Pe 10 ianuarie 2014, Obreja a oferit o „dovadă” a faptului că se afla în legătură cu judecătorii: „A venit ceva ieri, de la «servicii»!”. Când SOV a solicitat precizări „De la SRI?”, răspunsul oferit a fost echivoc: „Nu știu să-ți spun de unde! Dar e de la ăstea”, „Da’ cred c-ai suficiente conexiuni, ca la un moment dat să vezi că ce-ți spun eu este real, da?”. „Recomandarea, sfatu’, cum vrei să-l iei, să iei un termen”, în sensul de a solicita amânarea cauzei la termenul din „14 ianuarie”. SOV a reacționat: „Păi, am luat azi un termen”, „Deci, omul tău care e pe felie acolo, mă, trebuia să știe că azi am termen?”, „Senzația mea e că tu sau alții din jur tău vrea să mă facă de niște bani, să mă escrocați de niște bani”.

Obreja a încercat să se justifice: „Măi, m-ai șocat, adică, efectiv sunt ca un păcălici acuma și o să mă duc să spun: «Băi, fraților, păi, ce dracu’ faci?»”, „Nu, e foarte, mi-e foarte ciudat și straniu ce s-a întâmplat... Nu încerc să te, să te escrochez, că nu încerc!”. Obreja stătea cu teama de DNA și voia să folosească telefoane sigure. „Mai trebuie să mai, trebuia să-ți mai spun un lucru, apropo de procedură și anume că va trebui să avem o modalitate de contact, pentru că trebuie luată în calcul având în vedere complexitatea situației. Se poate întâmpla ceva în ultimul moment, fie cu o seară înainte, fie chiar în dimineața respectivă”.

„Am în mașină un dispozitiv, de la un bun prieten de-al meu, nu l-am folosit niciodată, care-mi zice că pe o rază de treizeci de metri bruiază tot.” RUDEL OBREJA, acuzat de șpagă

ACTUL V. Sfatul: „Să iei termen”

Pe 23 ianuarie, Rudel Obreja a revenit cu „sfatul” transmis, deoarece la 1 februarie intra în vigoare noul Cod Penal, care era mai blând: „Trebuie să iei termen!”, „… așa-i construcția făcută. Eu… ce crezi, că pun întrebări eu? Așa mi s-a spus”. „N-am motiv juridic să cer termen, Rudel!”, a răspuns SOV. „O să-ți dea. A zis, o să-ți dea un termen…”, „Mie mi s-a spus că vei lua termen. Da. Se ia termen, a spus, intră acesta la 1 februarie, acesta nou, și pe acesta nou se poate”, „Eu îți zic ce… tre’ să-ți zic. Trebuie să intre noul Cod, da!? Ca să poți să beneficiezi de… pe acesta vechi nu se poate”.

SOV a insistat: „Deci, te mai întreb încă o dată! Pe ăsta nou, echipa ta poate interveni?”, „Sută la sută?”. Răspunsurile au fost lipsite de echivoc: „Da”. „Trebuie să securizăm” Obreja insista în problema banilor: „Gândește o metodă să, să... să securizăm lucrurile ca să putem s-o facem. Da? Adică să fii sută la sută în momentu’ în care ai văzut că așa este.. da. Dar și eu, la momentu’ în care ți-am demonstrat asta...”. „Vii mâine și-ți arăt milionu’ de euro!”, „… Ți-i dau, să-i știi tu! Ești mulțumit?”, a răpsuns SOV. Obreja a spus că vor ține legăura prin intermediul amicului comun, Laurențiu-Virgil Dobre: „Restu’ ținem noi legătura prin... prietenu’ nostru”.

Promisiunile lui Obreja nu s-au concretizat, iar pe 24 ianuarie, Curtea Supremă a respins recursul lui SOV și a decis ca acesta să execute doi ani de închisoare cu executare și a fost încarcerat. În ultimul cuvânt, SOV s-a dat victimă și a susținut că este vorba de un dosar politic. „În 2009, am susținut cu toată puterea mea îndepărtarea actualului președinte. Nu am reușit și acum plătesc facturile”, a spus afaceristul.

Popa, infractorul

ACTUL VI. La vorbitor

Ultima scenă din dosar are loc pe 4 februarie, când Dobre s-a dus la locul de deținere al lui SOV, cu mesaj de la Obreja: „În complet erau trei femei. Și că una a fost OK!”, „Și că una din ele a zis: «Dacă rezolvați cu astalaltă! Sunt și eu!»”, „Păi, mai era încă una care era ... din ... Deci, a doua a zis: «Dacă rezolvați cu asta sunt și eu»”.

Dobre a afirmat că intervenția se făcuse prin „șefa de la Penal.” La întrebarea lui SOV: „Și ea l-a trimis?”, a oferit și alte explicații: „Păi, prin alții, că sunt… ca a zis că-s patru… Nu?”, „A zis că-s patru… că ei nu discută… s-ajungi așa!”, „Sunt toți în aceeași… gașcă! Așa a zis!”, „A zis că poa’ să rezolve aia… ă… cum îi spune? Ce-au zis că dă…? Amendă… Nu? Amendă… nu penală! Amendă administrativă! C-așa a rămas, când mi-a povestit atunci!”. SOV a insistat să cunoască mai multe detalii legate de identitatea persoanei care promisese soluția de achitare.

Dobre și-a amintit informațiile pe care i le furnizase Obreja: „Da’ cum a zis, mă, e Corina…”, „Corina Jîjîie… Jîjîie...”. SOV a rememorat, la rândul său, că: „A zis că este șefa completelor pe Penal… ă?”, „Și aia poate să rezolve problemele?”, ocazie cu care a primit și alte explicații: „Păi, aia e peste ăștia!”, după care tot denunțătorul a ținut să se clarifice: „Peste ăștia trei!?”.

„Intersează-te și tu cine sunt, ca să știu dacă se pot...dacă într-adevăr au capacitatea să facă ceva sau sunt doar niște escroci”. SORIN OVIDIU VÎNTU, condamnat