Execuția soților Ceaușescu, între blesteme „athonite”, preziceri și înștiințări. Care sunt cele mai cunoscute versiuni potrivit cărora, Ceaușeștii știau că vor muri violent?

Execuția soților Ceaușescu între blesteme „athonite”, preziceri și înștiințări. Care sunt cele mai cunoscute versiuni potrivit cărora, Ceaușeștii știau că vor muri violent?

Eu personal, cunosc cel puțin câteva versiuni, unele verificabile, altele mai puțin, prin care Ceaușeștii știau că nu-i așteptau vremuri prea bune. Ceaușescu scăpase cel puțin de două ori, direct de moarte, în 1936, la Târgoviște, apoi în 1957, la Vnukovo, când avionul delegației românești se prăbușise la aterizare, la Moscova în noiembrie 1957. Ceaușescu scăpase rănit, dar ministrul Grigore Preoteasa și membrii echipajului au murit atunci. În acel avion ar fi trebuit să fie și Dej, dar, în ultimul moment nu s-a mai urcat la bord.

Ceaușescu, a doua oară în viață, la un proces, la Târgoviște, în care i se decisese condamnarea la moarte

Cei care au urmărit secvențele cu Ceaușeștii singuri în la Târgoviște, în sala de proces, improvizată în clubul ofițerilor unității militare de lângă Gara orașului, l-au auzit pe Ceaușescu spunând că în 1936 „tot ca revoluționar”, fusese condamnat la moarte de un tribunal militar la Târgoviște. El fusese arestat la o ședință a celulei de partid ilegale Prahova-Dâmbovița-Ilfov.  Avocații făcuseră recurs, procesul s-a rejudecat la Brașov și, la 6 iunie 1936, ajunge la Doftana, pentru doi ani și șase luni, închis pentru distribuire de manifeste periculoase (broșuri ale lui Molotov, al cărui pact îl condamna vehement în 1989). În 1933, Ceaușescu fusese bătut în beciurile Siguranței Capitalei.

„Nu are rost, nu mai trăiește de mult!”

S-a mai spus, asta o afirmă acel muncitor de la Centrul de Tratare a Plantelor că, înainte de a dori să meargă cu Dacia neagră a acestuia la Combinatul de Oțeluri Speciale (Mechel, după Revoluție), Ceaușescu ar fi dorit să se ascundă la un bătrân ilegalist, trecut de 90 de ani din Târgoviște unde Ceaușescu locuise pe perioada când activase în teritoriu, în perioada ilegalității, ascunzându-se și la Târgoviște. Elena Ceaușescu i-ar fi zis „nu are rost, nu mai trăiește de mult!”.

Acum, savanta de renume mondial greșise, acel ilegalist chiar trăia, dar Elena, probabiil nu voia să își amintească de perioada aceea, una destul de controversată pentru ea. Desigur, un „Nicule, de ce dracu te-ai însurat cu proasta asta?” de la un vechi ilegalist nu i-ar fi căzut bine savantei de renume mondial. Unii oameni și când sunt în fața morții, rămân orgolioși. Ideea este că acel ilegalist a trăit și  după 1990. Acesta ar fi fost unul din cei care nu erau de acord cu direcția cultului personalității pe care Ceaușescu o adoptase după 1971.  Ilegalistul se numea Ion Olteanu și locuia în Ulmi, nu departe de Târgoviște. Se știe că a murit în 1993.

Ceaușescu, Safta Brâncoveanu, Baba Vanga, Arsenie Boca și secretara Savantei de la ICECHIM care ghicea în cafea

În 1984, Ceaușescu demola inexplicabil Spitalul Brâncovenesc a cărui modernizare o decisese anterior. Spitalul nu intra pe artera Victoria Socialismului al cărui plan îl alesese personal în teren. Martorii spun că piatra cu blestem athonit lăsată  de Safta Brâncoveanu arăta că va muri la zi mare cine va demola spitalul. Pisica neagră botezată Safta a ieșit dintre dărâmături și l-a zgâriat pe cîinele lui Ceaușescu, labradorul Corbu, care alături de Șarona, fusese primit cadou de la Regina Elisabeta a Marii Britanii,

Se atribuie ca reale, vizite ale lui Ceaușescu la Baba Vanga, în Bulgaria (Evanghelia Dimigrova, o etnică grecoaică dar care se născuse în 1911, în actuala Macedonie de Nord, apoi familia trecuse în Bulgaria, ea murind la Sofia în 1996) și la Arsenie Boca, un călugăr vizionar, pictor, oprit însă de la slujirea celor sfinte, fiindcă era acuzat de legionarism pentru că sprijinise în anii 50 partizanii anticomuniști din Făgăraș. Aceștia i-ar fi dezvăluit și lui soarta crudă care urma să-l aștepte.

Secretara Elenei Ceaușescu de la ICECHIM i-ar fi ghicit în cafea și i-ar fi spus Elenei că de pe o clădire mare se va ridica deasupra unei adunări de oameni, apoi la o zi mare, va muri cu soțul ei. Femeia a dat interviul la TVR. Voia să vândă mașina de scris, la care, spunea ea, bătea rapoartele Elenei Ceaușescu și chiar teza de doctorat a lui Dan Matei Agathon.

Execuția lui  Ceaușescu descrisă cu aproape un an înainte de artistul plastic Cristian Petru Bălan

Și în emigrația românească de peste Ocean, existau oameni care scriau în presa americană despre posibila răsturnare prin forță și chiar despre execuția lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul român care izolase complet România, condamnându-și poporul la tot mai multe privațiuni, refuzând să vadă schimbările care începuseră să apară în lagărul socialist.

Astfel, la 2 aprilie 1989, deci cu aproximativ opt luni, înainte de revoluția din decembrie, ziarul ”Micro Magazin” din New York publica articolul ” În România, condițiile pentru o revoluție populară sau pentru o schimbare deosebită sunt mai coapte ca oricând!”, semnat de către scriitorul, poetul, publicistul, dramaturgul și artistul plastic Cristian Petru Bălan, în prezent, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. În articol, acesta spunea că regimul va fi înlăturat prin lupte de stradă, iar cuplul dictatorial va sfârși executat.

La 25 noiembrie 1989, Cristian Petru Bălan (născut la 27 iunie 1936, la Sibiu) publica tot în ”Micro Magazin”, articolul „Domnule Ceaușescu, nu rămâne decât să demisionați!“. Acest articol, îl avertiza pe Nicolae Ceaușescu asupra faptului că dacă nu se retrăgea și nu permitea trecerea României la democrație, va ajunge să fie judecat de către un tribunal militar și să fie condamnat la moarte pentru acțiunile sale dictatoriale. Autorul i-a trimis articolul, prin poștă, chiar dictatorului Nicolae Ceaușescu