Exit 45 – un roman academic despre tensiunile politice din America. Fragmente în PREMIERĂ!

Exit 45 – un roman academic despre tensiunile politice din America. Fragmente în PREMIERĂ!

Exist 45 - Majoritatea scenelor se petrec în perimetrul Richmond — Washington — Baltimore, bine-cunoscut pentru tensiunile politice la nivel înalt

Exit 45 este un roman academic american. Acţiunea de secol XXI descoperă o Americă scindată între radicali și conservatori, între diferitele grupuri etnice, între intervenţioniști și pacifiști, între cei militanţi-cu-tot-dinadinsul și cei alergici-la-orice-idee-de-schimbare, între profesori și studenţi, între Wall Street și main street. Personajele vin din medii diferite ca ortodoxia sârbească și catolicismul polonez, din China mai nou capitalistă și Argentina pampasurilor lovite de secetă. Stereotipurile sunt deconstruite și reconstruite, un fir narativ e vecin cu Conversaţia lui Coppola, thriller psihologic, dacă vreţi, iar altul se trage din marșul de la Selma, Alabama. Romanul nu respectă tabuuri, e un studiu de sistem și are ritmul unei autostrăzi americane: goană cu motorul turat la maximum, depășiri legale și ilegale, frână până la zero, așteptare panicată, plecare în trombă și, din nou, goană susţinută.

Majoritatea scenelor se petrec în perimetrul Richmond — Washington — Baltimore, bine-cunoscut pentru tensiunile politice la nivel înalt, pentru lumea academică și așa-zisul coridor tehnologic, pentru criminalitatea ridicată și, nu în ultimul rând, pentru cutremurele sociale iscate de lupta pentru libertăţi civile. Tensiunea se acumulează treptat de-a lungul celor patru părţi ale romanului. Ceea ce începe ca un amuzament se transformă într-o obsesie. Regulile jocului se schimbă din mers. Disperarea hackerului, a celui care ajunge să instaleze microfoane în cabinete și săli de curs și care monitorizează înregistrările, este, în Exit 45, cel puţin la fel de mare ca a lui Harry Caul, personajul lui Coppola din Conversaţia, sau a fotografului din Blow Up-ul lui Antonioni.

Lansare la Bookfest şi sesiune de autografe - Exit 45 duminică, 28 mai, ora 14.30, Editura Humanitas vor vorbi alături de autor: Horia-Roman Patapievici şi Radu Paraschivescu

Ne puteți urmări și pe Google News

RADU JÖRGENSEN, romancier, traducător, jurnalist, inginer geofizician şi matematician român stabilit în Statele Unite, s-a născut în 1962, la Iaşi. Este absolvent al Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Bucureşti şi al Facultăţii de Inginerie Geologică şi Geofizică de la Universitatea din Bucureşti (1987). La nivel postuniversitar, a studiat ziaristica, la Universitatea din Göteborg, şi pedagogia generală şi matematică, la Universitatea din Växjö, Suedia. În 2004 a obţinut în S.U.A. titlul de Master of Science in Mathematics la Universitatea din Birmingham, Alabama. În 1990 a publicat în revista 22 şi în săptămânalele Expres şi Phoenix, unde a ocupat, pe rând, şi funcţia de redactor. Din vara aceluiaşi an, a trăit, până în 2003, în Suedia, timp în care a colaborat cu reportaje culturale şi comentarii politice la săptămânalele Expres Magazin, Românul, Tinerama și la revista Fundației Culturale – Curierul românesc. Peste o sută de articole semnate Radu Jörgensen au apărut în presa română, dar și în cea suedeză, în acei ani, printre publicațiile scandinave care i-au găzduit materialele numărându-se Göteborgs Posten, VLT, IDag Göteborgs-Tidningen, Metro şi Sala Allehanda. În 1992 a semnat regia şi scenografia spectacolului Priveşte înapoi cu mânie, montare după piesa omonimă a britanicului John Osborne, la Studio Westmannia din Västerås. Tot în anii ’90 a tradus din limba suedeză Roseanna de Sjövall-Wahlöö, Univers 1997, Moartea unui pornograf de Jacques Werup, Scandic 1998 şi Cele mai bune intenţii de Ingmar Bergman, Univers 2000. A debutat ca romancier cu Clovnul din lemn de gutui, Editura Nemira 1998, în urma câştigării Premiului Nemira. Această sagă a imigrantului european, bine primită de critica literară, a fost reeditată în 2011 într-o formă revăzută, adăugită şi definitivă la Editura Cartea Românească, sub titlul Se respinge (AVSLÅS). Din 2007 până în 2009 Radu Jörgensen a susținut rubrica permanentă America fără prejudecăți în revistaObservator Cultural, unde continuă să publice și azi. Eseuri şi texte literare semnate de el au mai apărut în Dilema şi pe site-ul cultural LiterNet.ro. În prezent este conferenţiar universitar în domeniul matematicii la un colegiu din Maryland, S.U.A., şi corespondent la diferite publicaţii europene.

Evenimentul zilei vă prezintă, în premieră, fragmente din romanul lui RADU JÖRGENSEN - Exit 45

„Nu şi-ar fi închipuit că secretul jocului elisabetan de acum, acel Cum să-i luăm capul lui Wojczak, era de găsit tocmai cu cinci ani în urmă. Le subestimase, domnule, ranchiuna. Îşi pierduse şaisprezece ore deschizând fără pauză şi fără scrupule e-mailurile din ultimul an ale celor din catedră, care fuseseră repoziţionate de recipienţii lor în mape noi, botezate Important sau Department sau chiar Niscelaneous (greşise unul, fosind un N în loc de M, două taste alăturate, asta e). Dar nu găsise nimic. Chiar nimic!

Foarte bine, asta îl îndreptăţea să treacă la nivelul superior, să trimită adică un e-mail pe adresa pe care o primise în vară, pe insula hackerilor, de care dăduse prin intermediul unor foşti olimpici australieni, şi să aştepte să fie contactat. Când primi răspunsul, i se ceru într-un mesaj nesemnat să meargă în campus la George Washington University, la o cafenea studenţească. Pe fundul unui pahar de carton în care îi fu servită acolo cafeaua - pe care o comandase aşa cum fusese învăţat: a light colored, Hamburg style, latte macchiato - găsi o nouă adresă de e-mail. Băieţi tineri, hackerii, brici de inteligenţi, aşa cum îi cunoscuse, se protejau stabilindu-şi contactele ca-n John le Carré şi nu ca-n prostiile hollywoodiene moderne, în care nu credeau şi pe care le ironizau. Preferau adică schimbarea de locaţie unor sofisticării tehnice care i-ar fi lăsat mult mai vulnerabili. De la noua adresă de e-mail i se ceru de data aceasta să meargă la Charlottesville în campus şi acolo să acceseze un anume computer într-o sală cu şaisprezece computere, ultimul din dreapta spate, unde să se logheze într-un anume fel. Ceea ce şi făcu.

Descărcă un software care-l aştepta cuminte acolo, dezinstală imediat după aceea mai multe aplicaţii şi, după ce lăsă computerul pe Remote Desktop Connection, conform instrucţiunilor primite, se mută la un altul, oricare altul, aşa cum fusese învăţat. Acolo accesă acel penetration test, mai mult penetration decât test. Îşi stabili target-ul, verifică, salvă şi pe seară se întoarse acasă. Restul se putea face din propriul apartament.

Se dovedi că serverele şcolii erau binişor protejate, dar odată penetrat sistemul de securitate, e-mailurile grijuliu curăţate cândva din căsuţele poştale ale profesorilor – în trei etape: cu patru ani în urmă, cu doi ani în urmă şi cu unsprezece luni în urmă – se puteau găsi toate acolo. Dezordine mare, dar în zece minute se descurcă printre fişiere şi accesă tot felul de seturi de mesaje, pentru care îi trebuiră alte cinci-zece minute ca să le găsească ordinea de stocare. În fine, aşa cum se aşteptase, ceva se întâmplase în departament, ba chiar la nivel de divizie, cu patru ani şi mai bine în urmă. Ceva considerat atât de grav – cel puţin după standardele unui corp profesoral care nu părea să-şi preţuiască prea mult dreptul la libertatea de gândire şi expresie –, încât toate cele 56 de e-mailuri care pomeneau incidentul, atâtea găsi, chiar aşa îl şi numeau, criptic: „incident“. Sau „situaţie controversată“, sau „ieşire neaşteptată“. Ei bine, da, ieşirea fusese a lui Wojczak, fiindcă numai el putea fi „profesorul cu un nume ciudat care începe cu W, de la mate“, cum apărea în e-mailul lipsit de punctuaţie al unei netoate de la departamentul de… hoteluri şi restaurante, îşi zise CV amuzat. Iată că existase un izvor al urii. Îi provocase polonezul cu ceva, stârnise cu ceva animozitatea, mai ales în rândul matematicienilor. Îi trebuiau detalii, în mod evident, pasul următor era să stea de vorbă cu unul dintre martorii acelei scene. Cum i se păru riscant să îşi continue investigaţiile prin interviuri  face-to-face cu conferenţiarii încă activi, în genere suspicioşi, se hotărî să facă un drum la Richmond chiar a doua zi dimineaţa.

Pedagogul evadat, the-one-who-got-away, se bucură să-l revadă”. - Exit 45

Exit 45 este propunerea Editurii Humanitas la Bookfest (24-28 mai)