Factura trecutului şi PREVIZIUNI NEGRE pentru anul 2016. "VINE O CRIZĂ ŞI MAI MARE decât cea din 2008!". Cei cu credite în euro ar putea trăi calvarul celor care au avut credite în franci elveţieni!

Gheorghe Piperea, practician in insolventa
Autor: | | 5 Comentarii | 12886 Vizualizari

Un reputat specialist a explicat pentru cititorii ziarului "Evenimentul zilei" cine şi unde a greşit, arătând cu degetul către importante personalităţi publice şi instituţii ale statului, dar şi ce ar trebui să facă cetăţenii pentru a reduce cât de cât efectele noii crize economice asupra traiului familiilor lor.

Continuarea pe premium.evz.ro

Premium.evz.ro este platforma cu plată a site-ului „Evenimentul zilei”, cuprinzând o selecție exclusivă de materiale de presă de calitate.

Bomba gata să explodeze

Săptămâna trecută am realizat un interviu mai amplu cu judecătorul Horaţiu Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, extinzând discuţia dincolo de graniţele sistemului judiciar, din care fac parte. Una dintre problemele discutate a fost cea referitoare la recuperarea prejudiciilor din dosare şi am fost surprinsă să aflu că "bomba" este în altă parte.

Explicaţie foto: Judecătorul Dumbravă atrage atenţia că sunt miliarde de euro din insolvenţe, pe care statul nu le mai poate recupera.

"Există această agenția de recuperare a creanțelor, acesta este rolul ei, prin identificarea bunurilor, în colobareare cu alte instutuții. Din vară va începe să acționeze. Rolul ei este să rumărească executarea silită! Dar bomba nu este aici, ci în cazurile de insolvenţă! De ce? Pentru că sunt miliarde de euro în active care nu se mai pot recupera.Din raportul UNPIR, sumele blocate în toate dosarele de insolvență se ridică la miliarde de euro. Este o bombă pentru că aceste sume nu mai pot fi recuperate. Creditorul cu cele mai mare sume de recuperat este statul , ANAF-ul. Nu se mai recuperează. Este vorba de miliarde de euro!" Cine e vinovat? "Cred că trebuie un control foarte strict al societăților din acest punct de vedere", ne-a spus magistratul Dumbravă.

Factura crizei trecute: peste 138 de miliarde de lei noi

Avocatul Gheorghe Piperea, specialist în insolvenţă, prim-vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) a explicat pentru cititorii ziarului "Evenimentul zilei", situatia în materia insolvenţei persoanelor juridice, câţi bani pierde România (prin instituţiile publice care nu mai pot recupera banii de la firmele intrate în faliment, dar şi prin sectorul privat (furnizorii de utilităţi şi servicii) atins de fenomen. Specialistul în insolvenţă face radiografia crizei trecute şi prevede pentru viitor că "Va veni o criză şi mai mare decât cea din 2008", pe lângă faptul că trebuie să plătească factura crizei trecute, România urmând a fi afectată atât de criza din China, cât şi de cea a ţiţeiului care a lovit America.

Explicatie foto: Avocatul Gheorghe Piperea, prim-vicepreşedinte al UNPIR atrage atenţia asupra problemelor şi spune ce ar trebui să facă Fiscul, dar şi băncile, pe care le consideră iresponsabile.

Am pornit discuţia de la o statistică. Tabelul de mai jos ne arată evoluţia masei credale din 2009 şi până în 2014, care este îngrijorătoare, dar nici pe departe la fel de îngrijorător ca situaţia de ansamblu pe care ne-o expune specialistul.

Zeci de miliarde de lei din falimentul băncilor nu vor mai fi recuperaţi


- EVZ: Explicaţi-ne despre aceşti bani pe care îi pierdem şi din ce zone, mai exact?

- Av. Gheorghe Piperea: Statistica s-a oprit la 2014 şi cuprinde toate dosarele care sunt pe rol în momentul de faţă – inclusiv dosare de prin 1996-1997. Trebuie să ţinem cont că în masa aceasta credală, de peste 138 de miliarde de lei - care înseamnă peste 40 de miliarde de euro şi care într-adevăr înseamnă o sumă care poate să sperie -, trebuie incluse foarte multe datorii care sunt ale băncilor care sunt în faliment încă. Sunt foarte multe bănci aflate în faliment. Nu s-a închis încă procedura la BIR, nu s-a închis la Credit Bank, cu banca turco-română. Aicea cred că vorbim de câteva zeci de miliarde de lei care niciodată nu se vor mai recupera.

- Are legătură şi cu criza din 2008? Din imobiliare, cât se pierde şi de ce?

- Suma aceasta de 138 de miliarde de lei este o adevărată factură a crizei care s-a întâmplat în România între 2006-2008, pentru că criza a fost acumulată atunci, în perioada aceea de boom imobiliar. Începând cu 2009 au intrat în faliment foarte multe firme care s-au ocupat cu dezvoltări imobiliare, cu construcţii, cu materiale de construcţii. Prin 2009 eu personal, ca avocat, ca practician in insolvenţă, din 10 clienţi 8 erau astfel de firme, adică picau pe capete. Şi acestea sunt situaţiile în care s-a putut demonstra cât de iresponsabile au fost băncile în materie de credite date corporaţiilor. Pentru că sunt acele credite care s-au dat în maniera cea mai iresponsabilă. Vă dau un exemplu tipic, e ceva simptomatic, ceva care demonstrează regulă: s-au dat credite unor firme, SRL-uri cu un singur asociat, cu 200 de lei capital social, care veneau cu un plan al unui ansamblu rezidenţial sau de imobile de birouri şi asta era tot pentru ca banca finanţa tot, atât terenul, cât şi construcţia ulterioară. S-a terminat această perioadă de "lună de miere" în finalul lui 2008 şi din momentul în care s-a ajuns în criză – pe care au declanşat-o, de altfel, băncile pentru că s-au comportat ca nişte animale aflate în panică, au oprit în totalitate creditarea vreo 3,4 luni de zile şi aici a fost, cum să spun, dacă mai era nevoie de o scânteie care să genereze explozia, asta a fost! Scânteia care a fost, de altfel, determinată de dl Isărescu care a spus stop creditare. Deci nu se mai creditau băncile între ele în 2009. Şi au ajuns în faliment şi s-a ajuns la nişte sume absolut colosale, care rezultau din faptul că acele ansambluri erau pe jumătate terminate. Şi acum, dacă vă duceţi prin ţară veţi vedea că există ansanmbluri rezidenţiale prin lanurile de porumb. Cred că aici, în acest sector, sumele din dosarele de insolvenţă sunt peste 40-50 de miliarde de lei.Niciodată aceste datorii nu se vor putea recupera, pentru bunul motiv că nu există niciun fel de modalitate de a se recupera, neavând nimic în spate, ca garanţie. Dacă socotiţi băncile şi acest sector lovit de criză, unde s-au aruncat bani cu nemiluita şi prosteşte şi, practic, iresponsabil, ajungeţi dincolo de jumătatea acestei sume, la care a ajuns masa credală, la nivel naţional.

- EVZ: De unde nu mai putem recupera?

- Sunt destul de multe situaţii de IMM-uri care sunt de la începutul începutului în faliment. Sunt IMM-uri care s-au pus singure în procedura de faliment, pe de o parte, pentru că băncile le-au forţat să facă acest lucru, pe de alta, pentru că băncile au fost de acord să facă acest lucru. Gândiţi-vă la acţiunea tipică a anilor 2010-2012 prin care te duceai la bancă şi ziceai că nu mai poţi să continui bussinesul pe acel SRL, însă pentru că eu sunt un om de afaceri deosebit de deştept şi am un brand, fac o firmă nouă, îmi trec toate bussinesurile pe ea şi pe asta pe care o am o lăsăm să moară. Şi atâta doar că eu îţi dau garanţii, facilităţi, dobânzi in plus pe noua firmă, vechea firmă rămânând cu datoriile inclusiv faţă de stat şi faţă de furnizorii de utilităţi. Aici este o zonă în care este într-adevăr o responsabilitate, dar împărţită între şefii, patronii acelor IMM-uri şi bănci, pentru că nu se face niciodată un astfel de transfer, fără să ai acordul prealabil al băncilor, toate băncile!

- Deci a fost o greşeală! A cui?

- A fost o mare greşeală, iresponsabilă, din partea băncilor să accepte acest gen de transfer. A fost o greşeală din partea Fiscului să nu vadă şi să nu ia măsuri din timp, pentru că, dacă ar fi fost atent şi dacă ar fi avut oameni deştepţi care să ştie procedurile acestea, Fiscul ar fi putut să ia măsuri din timp.

- Câţi bani pierdem din acest sector?

- Şi aici vorbim de o sumă destul de consistentă, de câteva miliarde de euro.

- Alte sume pe care nu le mai recuperăm din ce zonă sunt?

- În fine sunt societăţi, cum este un anumit tip de televiziune, care chiar şi în insolvenţă au acumulat datorii, uneori se ajunge şi la o sută de milioane de lei. Pentru că i se permite de judecătorul sindic, i se permite de administratorul judiciar, i se permite de către Fisc, de către creditorii importanţi să stea în insolvenţă, să acumuleze datorii la Fisc şi să nu intre in faliment. Aici trebuie să includeţi şi societăţi de stat, multe dintre ele, care au foarte multe datorii la Fisc şi la asigurările sociale, inclusiv la asigurările sociale de sănătate, dar care nu pot să fie lăsate să dispară pentru că au foarte mulţi angajati.

- Aveţi vreun exemplu pozitiv?

- Restructurări de succes sunt doar Hidroelectrica şi Oltchim, în rest la toate celelalte societăţi de stat care au intrat în faliment (Republica, Tractorul, Aro Câmpulung, Solventul Timişoara, Fortis Iaşi etc), nu s-a închis falimentul nici acum şi au datorii foarte mari la aceste bugete, pentru că statul nu a fost atent şi destul de priceput prin oamenii lui ca să ia măsuri din timp. A, să nu uit de Aversa, pentru că şi Aversa este un caz la ora actuală, deşi s-a făcut în urmă cu vreo doi ani de zile o vânzare a bussinesului cu succes, în realitate aia a fost o prevânzare care s-ar putea să fie desfiinţată la sfârşitul lui 2016, întrucât se pare că s-a făcut o vânzare care are un litigiu pe terenuri acolo, şi respectivul litigiu  a fost cumpărat de un băiat deştept, cu titlu de cesiune de drepturi litigioase, dar care băiat deştept este omul cumpărătorului acela – acţionarul - şi probabil că va vrea să se amâne cu nu ştiu câţi ani plata. Acesta este un exemplu simptomatic.

- Şi cine e în spate la Aversa?

- E un fond de investiţii canadian, nu vreau să dau nume. Ca să închid, eu am mai auzit povestea asta chiar spusă de fostul premier Ponta, atunci când s-a emis OUG 91 pe 2013 care, de altfel, a fost în totalitate declarată neconstituţională, că sunt blocate nu ştiu câte miliarde de euro în aceste proceduri şi că nu se reuşeşte recuperarea lor. Procedurile acestea, în proporţie de peste 94 la sută, sunt proceduri de faliment în formă simplificată, care ar fi trebuit să se termine în 6 luni de zile. NU se întâmplă acest lucru pentru simplul motiv că există tot felul de metode prin care Fiscul trage de timp. Chiar şi dacă este vorba de o valoare de 25 de lei, să zicem, datorie către Fisc, Fiscul continuă să tragă de timp, făcând tot felul de căi de atac, inclusiv cerând falimentul unei societăţi care nu mai are niciun fel de activ, nicio altă datorie, dar în momentul în care intră în insolvenţă trebuie să i se achite unui lichidator, fiindcă asta e legea, un onorariu minimal de 3.000 de lei. Faceţi şi dvs comparaţia!

- Vreţi să spuneţi că e o afacere? Că Fiscul are interes să pună dosare pe masa lichidatorilor ca să-i favorizeze?

- Nu neapărat. Dacă s-ar întâmpla i-aş exclude eu pe lichidatori din profesie. Vreau să spun doar că există nişte proceduri legale formaliste, stupide, care impun celor de la ANAF să facă uz de toate căile legale de recuperare, chiar dacă suma este 25 de lei, pentru că dacă vine Curtea de Conturi, de exemplu, şi vede că nu ai recuperat cei 25 de lei, te sancţionează. Şi atunci se ajunge la absurdităţi de acest gen. Faceţi o comparaţie între gradul de recuperabilitate din executările pe care le face Fiscul - care este totdeauna, din câte ştiu eu, sub 10 la sută, în ultimii 12 ani, şi gradul de recuperabilitate a creanţelor Fiscului în procedurile de insolvenţă şi faliment, care totdeauna în aceşti ultimi 12 ani a fost peste 25 la sută! Veţi vedea că procedurile de insolvenţă sunt mult mai eficiente decât procedurile de executare silită declarate de Fisc.

- Sugeraţi ca Fiscul să apeleze mai des la procedura insolvenţei?

- Mesajul meu către Fisc este acela că acolo unde este o evidentă stare de insolvenţă să nu mai încerce proceduri de executare silită în afara procedurilor de insolvenţă, ci să ceară imediat insolvenţa, pentru că în această procedură se recuperează mult mai rapid. Reamintesc tuturor celor care o să citească ce scrieţi dvs că Fiscul este un creditor privilegiat şi în procedura insolvenţei şi, în afară de bănci şi de salariaţi, nimeni nu-şi ia banii înainte de Fisc.

- Sunteţi cam supărat pe Fisc.

- Ce se întâmplă la ora actuală este că legea îl obligă pe debitorul care vrea să se pună sub procedura insolvenţei să notifice Fiscul. Şi ştiţi ce face Fiscul? Începe o executare silită în cele 30 de zile în care trebuie să stea pe loc debitorul, ca să-şi asigure într-o anumită măsură un fel de privilegiu, pune tot felul de sechestre pe bunurile debitorului şi legea spune că astfel de sechestru are caracter de ipotecă legală, ceea ce pune debitorul într-o imposibilitate de a se reorganiza. Aşadar, eu, mai degrabă, sugerez ca insolvenţele să nu fie evitate, ci, dimpotrivă, atunci când nu mai există nicio altă şansă decât insolvenţa, aceasta să se declanşeze cât mai rapid.

- Si chiar nu mai există nicio şansă să recuperăm banii blocaţi în această masă credală?

- Masa credală din 2009 este absolutamente imposibil de recuperat în momentul de faţă, pentru că dacă au fost active care să se vândă, ele s-au vândut de mult timp. Din zona imobiliară-construcţii şi care acoperă, după părerea mea, cel puţin 20 de miliarde de euro din masa credală, nu se mai pot recupera decât cel mult 10-15 la sută din preţul cu care au fost cumpărate. Sigur că, dacă ar avea oameni care să se priceapă, Fiscul ar putea să încerce să recupereze restul de bani de la responsabilii de faliment şi care, de reuglă, sunt administratorii, patronii acelor firme sau, respectiv, băncile care au dat acele credite. Dar asta nu se întâmplă pentru că fie le e teamă să dea în judecată astfel de personaje, fie pentru că nu ştiu cum s-o facă. Şi în fine există acele datorii pe care le-au acumulat întreprinderile publice şi care pentru că în momentul de faţă sunt închise, bate vântul pe acolo, nu mai au nici ele, activele au fost de multe ori lichidate înainte de a intra în procedura de faliment. Deci nici datoriile de aici nu se mai pot recupera, şi aici vorbim probabil de 10-15 miliarde de euro.

România nu e imună la criza din China şi din America. Cei cu credite în euro ar putea trăi calvarul celor care au avut credite în franci elveţieni

- EVZ: China e lovită de criză, la fel şi două dintre statele SUA, afectate de scăderea vertiginoasă a preţului la barilul de ţiţei şi al gazelor de şist. Care sunt consecinţele celor două crize asupra României?

- Avocat Gheorghe Piperea: Consecinţele  sunt foarte delicate pentru Europa. Consecinţele cele mai vizibile sunt în state, cum e Ungaria, care şi-au vândut nişte fabrici extrem de importante chinezilor, spre exemplu. Asta va fi consecinţa importantă se va vedea că vor fi afectate întreprinderi mari din Europa achiziţionate de chinezi. Din fericire noi nu am fost vânduţi chinezilor, ca să avem mari probleme de genul acesta, deşi s-ar putea ca proiectul de la Cernavodă, care a fost practic orientat către chinezi, să fie într-o situaţie delicată. Problema cea mai mare pe care o reprezintă aceşti cumuli de factori, reducerea la 18 dolari a barilului de ţiţei şi petrol şi criza din China, şi care va afecta România este deflaţia. Economia României este euroizată. Deflaţia duce în mod evident imediat la scumpirea euro faţă de orice valută. Euro va creşte puternic. În Romania, 60 poate 65 la sută din creditele ipotecare sunt în euro, precum ştiţi. Ghiciţi cam ce se întâmplă, cum vor fi afectate economia şi populaţia! S-ar putea ca oamenii cu credite în euro să treacă şi ei prin acelaşi calvar prin care au trecut cei cu credite franci elveţieni. Bineînţeles că oamenii vor afecta un volum de lei mai mare pentru a-şi plăti ratele, ceea ce înseamnă că se va reduce consumul.Vom cumpăra mai puţin din supermarket, ceea ce înseamnă că se va reduce încasarea TVA la bugetul de stat. Asta într-adevăr e un lucru care s-ar putea să ne afecteze.

Şi cadourile electorale ar putea afecta economia

- Deci prevedeţi un an negru pentru România?!

- Un an foarte dificil, foarte delicat, mai ales că avem şi două tipuri de alegeri. În perioadele de alegeri se fac cadouri alegătorilor. Mai ales că şi Isărescu a profeţit o deflaţie, s-ar putea ca chiar să se arunce bani pe piaţă, foarte mulţi, ca să se stimuleze consumul, să meargă inflaţia către 2 la sută, care e ţinta eternp a domnului Isărescu, 2 la sută nici mai mică nici mai mare. Si restul sunt tot felul de alte cadouri electorale care se pot face în perioada asta.

Oamenii să nu mai facă împrumuri, că urmează o criză mai mare decât cea din 2008

- Ce ar trebui făcut ca să micşorăm riscurile? Mă refer la populaţie...

- Nu aş veni ca în 2010, cu alte măsuri de austeritate, în condiţiile în care economia noastră a crescut, aş zice să păstreze echilibrul. Să nu se apuce domnii de la BNR să stimuleze consumul prin credite. Şi din păcate primul pas a fost făcut de cel mai macrostabil şi mai macroprudent din România, dl Isărescu, care către sfârşitul lui octombrie spunea românilor:" fiti atenti că de la anul se va scumpi creditul, luaţi acum credit că la anul s-ar putea să nu se mai poată!". Mi se pare neatent şi iresponsabil să stimulezi oamenii să se împrumute încă o dată. Eu aş zice că oamenii ar trebui să fie învăţaţi să consume numai ceea ce îşi permit, să nu mai facă împrumuturi , fiindcă urmează o criză mult mai puternică decât cea din 2008. Şi bineînţeles că, la fel ca şi în criza din 2008, nu va pierde bogatul, nu va pierde corporaţia multinaţională, nu va pierde Isărescu, ci va pierde consumatorul, cetăţeanul de rând. La ora actuală asta este principalul element al ideologiei de dreapta (care de fapt este o poreclă) se socializează pierderile şi se privatizează profitul. Pentru marii jucători ai economiei, socialismul în starea sa cea mai pură , adica te salvează statul, nu ai cum să intri în faliment, eşti prea mare pentru a falimenta, to big to let fail, în timp ce pentru cetăţeni e cel mai rău, cel mai sălbatic capitalism. Dacă e de pierdut, te bagă in faliment, te scoate din casă, n-are nicio importanţă că ai cinci copii.

- Spuneţi că în loc să ne pregătească pentru următoarea criză, de fapt autorităţi competente în domeniu ne îndeamnă să trăim scump şi mai mult decât ne putem întinde plapuma?

- Da, asta face BNR prin vocea cea mai autorizată a guvernatorului sau, Mugur Isărescu, care ştiti ca a făcut ditamai scandalul anul trecut că trebuie să fim foarte atenţi cu macroprudenţialitatea, dar el este primul care incalcă această idee de prudenţă. Cum îi spui unui om "imprumută-te acum, îndatorează-te acum pe următorii 25 de ani, că in 2016 va fi scump"? De ce nu-i spui "Nu te indatora! Nu te indatora, decât dacă ai neapărat nevoie! Nu de indatora să consumi de pe card cinci salarii într-o lună, urmând să plăteşti 28 la sută dobândă! Tu, studentule, nu te îndatora pe următorii 40 de ani pentru a-ti face studiile, încearcă să obţii o bursă de la stat. Nu te îndatora ca să îţi iei o casă,  du-te şi ia o casa cu chirie, că e mai ieftin!". Oamenii să nu se îndatoreze, urmează un an foarte greu, o criză mult mai mare decât cea prin care-am trecut şi a cărei "factură" v-am detaliat-o.

- Mulţumesc pentru interviul acordat şi pentru sfaturile date cititorilor EVZ.




Alte articole din categoria: Economie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi