Fotografa Mihaela Noroc a călătorit în 37 de țări pentru a surprinde frumusețea femeilor din lume

Frumusețea înseamna diversitate, iar eu am strabatut lumea pentru a o descoperi”, spune fotografa Mihaela Noroc. Ea a fost citată într-un material dedicat proiectului său „The Atlas of Beauty/ Atlasul Frumusetii”, publicat atât pe site-ul televiziunii internaționale CNN, cât și de multe alte publicașii și site-uri internaționale.

În materialul intitulat „Fotografa care surprinde frumusețea din lume” se spune ca, pentru Mihaela Noroc, frumusețea nu poate fi definita de o singura țara, rasa și etnie. „Acesta este motivul pentru care fotografa din România a cutreierat lumea pentru proiectul său «Atlasul Frumuseții», cautând sa surprinda imagini ale frumuseții în diferite țari și culturi”, precizeaza CNN.

Să fii special

Potrivit CNN, Mihaela Noroc și-a cheltuit toate economiile pentru realizarea acestui proiect. De asemenea, ea spera sa poata strânge fondurile necesare pentru a continua „Atlasul Frumuseții”.

„În opinia mea, frumusețea înseamna sa ții în viața originile și cultura. Sa fii natural, sincer, autentic, special”, adauga fotografa.

Pentru acest proiect, Mihaela Noroc (29 de ani) a dat televiziunea pe fotografie, alegere pe care a facut-o în urma cu 10 ani. „Ideea s-a născut în urmă cu doi ani. Apoi, în august 2013 am plecat la drum cu economii adunate în câțiva ani și rucsacul în spate, ca să înconjur lumea! La început, proiectul se numea Beauty Around the World, dar apoi s-a transformat în Atlasul Frumuseții”.

A fost impresionată

Dintre toate „modelele” sale, Mihaela a marturisit ca a fost impresionata de femeile din Iran, care au surprins-o prin creativitatea cu care își valorificau frumusețea, deși traiesc într-o societate care le impune multe restricții. De asemenea, „femeile din Columbia m-au impresionat prin diversitatea lor. Unele aveau chipuri ca din Africa, altele ca din Suedia, Thailanda sau Turcia, dar toate erau columbience. Apoi femeile din Cuba sau Brazilia m-au surprins prin atitudinea lor dezinhibată și mândră”. Mihaela a surprins cu aparatul foto și frumuseți din România, munca ei fiind nu numai o colecție de imagini cu femei frumoase, ci și o expresie a vieții în toata plenitudinea ei.

„Traim într-o lume diversa, iar frumusețea exista oriunde. În urma cu câteva luni patrundeam în jungla amazoniana din Ecuador, cautând imagini pentru Atlasul Frumuseții. Într-un trib kichwa, care traia dupa reguli de sute de ani, am descoperit o tânara foarte expresiva. S-a îmbrăcat în costumul de nuntă pe care l-a folosit când avea 15 ani (acolo oamenii se căsătoresc la asemenea vârste) și m-a lăsat s-o fotografiez în ograda ei. Vorba vine ograda ei, pentru ca în Amazonia toata jungla poate fi ograda ta”, subliniaza Mihaela Noroc.

Ceva natural, autentic

Proiectul este foarte apreciat pe rețelele de socializare. Românca a vizitat marile orașe, dar și locuri sălbatice prin care puțini se încumeta să ajungă. Spre exemplu, a înfruntat pericolele cartierelor rău famate din Rio de Janeiro și s-a bucurat de ospitalitatea locuitorilor din îndepărtatul Myanmar. Cum a găsit „modelele”? Mihaela Noroc este de părere că „munca cu modele profesioniste e mai dificilă”, iar ea a căutat „ceva natural, autentic”. Ea a încercat, cu succes, să fotografieze femeia din spatele modelului, „fără abordare fashion”.

„Când am văzut ce greu e să găsești chipuri interesante, dispuse să se lase fotografiate, mi-am dat seama de ce nimeni nu mai făcuse ceva similar înainte. Uneori am multă baftă și un chip îmi iese în cale. De cele mai multe ori caut pe rețele de socializare, merg pe jos în zeci de locuri aglomerate, întreb în stânga și în dreapta oameni care au mai multe relații acolo, împart peste tot cărți de vizită. Uneori apelez și la agenții de modeling, dar aleg doar modele tinere, la început de ddrum”, a declarat fotografa presei.

Pe parcursul călătoriilor. Mihaelaa ajuns și în țări musulmane: „Am petrecut trei săptămâni în Iran, țară cu unele dintre cele mai stricte legi musulmane. Acolo, femeile sunt obligate să își acopere capul și nu au voie să cânte sau să danseze. Totuși, cei mai mulți iranieni sunt oameni foarte deschiși și emancipați, iar cu ajutorul lor am reușit să realizez ceva ce nici nu visam: am fotografiat două persance cu chipuri de poveste în doua locuri splendide. N-a fost deloc ușor, dar a meritat efortul”.