M-am hotărât să aștern aceste rânduri ca urmare a articolului domnului Mălin Bot din EVZ de sâmbătă 7 martie a.c. și a celui de la „Scrisoarea săptămânii” din EVZ de sâmbătă 14 martie a.c., semnat de cititoarea dumneavoastră Irina Diaconu.

 Doresc să fac - la rândul meu - câteva precizări în legătură cu același subiect, care a luat acum amploare datorită numărului destul de mare de posibili ori dovediți infractori cu gulere albe, ce s-au pomenit căzuți brusc în rolul adevărat de arestați, beneficiari ai condițiilor de viață existente în recluziune, dar de care ar trebui să „se bucure” absolut toți infractorii condamnați, fără nicio deosebire. Este necesar să existe un regim standard, corect și egal, al confortului de detenție pentru absolut toți arestații!

Adevărat, că percepția condițiilor de trai din închisoare este diferită de la individ la individ și depinde de poziția socială avută înainte de arestare: pentru un boschetar oarecare, condițiile de viață din celula de pușcărie sunt aproape mană cerească, spre deosebire de un om de afaceri, politician sau fost ministru, care va fi de-a dreptul oripilat. Dar, cum a precizat și ministrul Justiției, închisoarea nu-i hotel și anii de detenție nu reprezintă un concediu de odihnă. Pentru cine a dat cu bună știință „gaură” în bugetul statului sau în avutul personal al cetățenilor, a fost un om profund corupt, închisoarea este exact locul potrivit de penitență și manifestarea căinței, pentru ca în viitor, în libertate fiind, „să sufle și-n iaurt” când va fi tentat să corupă, să se lase corupt ori să comită orice altă infracțiune.

Însă nu mi se pare deloc corect (și multor altora de asemenea) ca toți cetățenii onești ai acestei țări să intrețină în pușcării, prin taxele și impozitele plătite anual la bugetul statului, infractorii care au devalizat bugetul de stat sau avutul personal al cetățenilor, ceea ce s-a reflectat negativ în nivelul general de trai al tuturor românilor. De aceea, ar trebui ca deținuții valizi, cu putere de muncă, să-și achite personal cazarea și masa din penitenciar, pe toată perioada „sejurului”, în urma muncii prestate - 8 ore zilnic - în interior sau în afară (sub stricta supraveghere, desigur), aducând astfel și un profit penitenciarului, profit din care s-ar putea îmbunătăți condițiile de trai din interior: instalații sanitare noi, zugrăveli, căldură și apă caldă livrate cu program zilnic, dezinsecții și deratizari etc. Cei care sunt în stare, dar refuză să muncească, să fie obligatoriu întreținuți numai din resursele financiare ale familiilor lor și numai în limitele regulamentului interior al unității penitenciare. Pe socoteala statului să poată fi susținuti doar deținuții vârstnici fără avere, cei bolnavi și fără mijloace de întreținere, precum și cei incapabili de muncă (corect motivați de o comisie medicală).

Trebuie să se conștientizeze că penitenciarele actuale nu sunt urmașele fostelor lagăre comuniste de muncă forțată, însă reeducarea prin muncă este întotdeauna cel mai bun mijloc (în multe cazuri fericite) de a reda societății oameni pe care aceasta se va putea baza. În zilele noastre, munca onestă într-o societate liberă, democratică, te face să te simți, să gândești și să te exprimi cu adevărat liber.

Ca atare, numai în urma muncii depuse cinstit, aducătoare de profit, asemenea procedurii tuturor oamenilor onești ai acestei țări, cei aflați temporar în detenție vor putea să-și îmbunătățească condițiile lor de trai, pentru toți la fel, fiindcă – teoretic și practic - acolo nimeni nu trebuie să fie mai egal decât ceilalți, indiferent de condiția socială avută anterior.

Alexandru Ghillis

„Să mai fraudeze dacă le convine!”

Mă numesc Lelescu Constantin, sunt pensionar (78 de ani) din Dărmănești, județul Bacău.

De multe ori am făcut parte din comisia electorală de votare. După închiderea votării ( ora 21.00) se proceda așa cum se știe, conform regulamentului de desfășurare a alegerilor... se numărau buletinele de vot rămase nefolosite, se consemna în procesul verbal și se depuneau împreună cu toate ștampilele într-un sac care pleca la comisia județeană de votare, duse de către președintele și vicepreședintele comisiei de votare, astfel că pe traseu se putea face orice? ( fraudă !). Pentru a nu se da loc de suspiciuni sau adevăr la fraudă, propun să se introducă un text la Legea electorală, cu următorul conținut:

- Buletinele de vot rămase neconsumate, amprentele tuturor ștampilelor, listele de votare suplimentare rămase în alb, să se distrugă prin ardere și să se consemneze în procesul verbal de către comisia de votare.

- Pentru nerespectarea celor de mai sus, pedeapsa să fie de 5 ani de închisoare cu executare.

Să mai fraudeze dacă le convine!

Cu stimă, C. Lelescu

,Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu, redactor șef

 

 

Evenimentul zilei nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori