Cu câteva ore înainte de a se preda la Poliție, Dan Voiculescu părea resemnat și împăcat cu gândul că va merge la închisoare. „Varanul” n-a suportat gândul că va fi pozat în cătușe și a fugit de ziariști.

"Aseară, mi-a făcut nevasta o varză călită cu cârnați oltenești, care a fost extraordinară, și am băut unul, două, chiar trei pahare de vin”, ne-a mărturisit mogulul Dan Voiculescu ieri dimineață, la ieșirea din sediul IPJ Ilfov, unde, la zece și 15 minute, a sosit să dea cu semnătura în fața ofițerului care-l are sub supraveghere judiciară.

Voiculescu a mai spus că, înainte să se culce, la miezul nopții, s-a uitat la emisiunea lui Gâdea. N-a spus însă și dacă a visat ceva și ce anume. Îmbrăcat cu pantaloni belumarin, pantofi negri fără șireturi, cămașă albă și sacou galben, Dan Voiculescu părea un om vizibil resemnat. Cât timp a răspuns întrebărilor presei și-a tot mângâiat, nervos, nodul de la cravata asortată cu pantalonii.

Lângă bariera de la intrarea în sediul Poliției, Voiculescu i-a strâns mâna clipe întregi și și-a luat la revedere de la ofițerul care l-a condus până la stradă. „Acum o să mă duc un pic pe la birou, apoi acasă, unde o să fac o baie și o să aștept să vină cine o veni...”, a răspuns „Varanul” când a fost întrebat dacă și-a făcut vreun plan pentru ziua de ieri. La fel, la întrebarea noastră, dacă și-a pregătit, preventiv, un mic „necessaire”, fostul senator a înghițit în sec și a zis că și-l va face acasă.

Frica de confiscarea averii

Miliardarul a ținut să precizeze că este obișnuit cu condițiile grele de trai încă din tinerețea sa. „Până la 34 de ani, am stat cu soția și doi copii într-o cameră de 24 de metri pătrați, cu WC-ul în curte. Iarna nu vă povestesc cum era... Am înțeles, însă, că la penitenciar avem toaletă în interior și voi mai fi cu doi-trei camarazi”, și-a anticipat corect viitorul Dan Voiculescu. Ce n-a spus însă viitorul pușcăriaș este că, pe timpul acela, trăiau așa toți românii care nu stăteau la bloc. Patetic, miliardarul și-a căinat partenerii din jaful de la ICA: „Neputând să mă prindă pe mine, i-au prins și pe ei”.

Vrând să pară demn, Dan Voiculescu a spus apăsat că va continua războiul său și din penitenciar, dar pe un ton destul de nesigur și folosind cuvinte nepotrivite: „Voi rezista fără probleme! Dar voi fi mai  însingurat, deși monden n-am fost niciodată!”. A confirmat chiar că, asemeni lui Adrian Năstase, va scrie cărți din pușcărie: „Acolo voi avea liniște și un program foarte ordonat”. Înainte să plece, vizibil împăcat cu sentința care avea să vină după patru ore, Voiculescu a mai declarat, de data asta vizibil deranjat de întrebarea noastră vizavi de o eventuală confiscare a averii sale: „Dacă vor să confiște acțiunile la ICA, să le confiște! Da’ n-are nicio legătură cu averea familiei și trustul de presă!”.

Pelerinaj de adio la Grivco

Apoi, a plecat, dar nu spre birou, ci spre cabinetul unei doctorițe. Abia la ora 12.00 a ajuns la sediul Grivco, unde mașina l-a lăsat la intrarea din spate, nu în față, unde îl așteptau ziariștii.

N-a mai plecat de acolo până după aflarea sentinței, timp în care în interior au venit în pelerinaj, pentru un ultim adio, Mihai Gâdea, Alessandra Stoicescu, Mircea Badea, avocații Gheorghiță Mateuț și Maria Văsâi.

Nimeni din anturajul său nu a dat declarații presei, singurul lucru prin care a arătat că știe că este așteptat afară a fost un gest de mărinimie: a trimis două baxuri cu apă minerală reporterilor care-l așteptau în soare, la 33 de grade Celsius.

Ziariștii au făcut chiar o bursă de pronosticuri vizavi de verdictul instanței. Nimeni nu a dat ca posibilă o eventuală achitare.

Susținători nedumeriți și tensiune maximă la Curtea de Apel

În timp ce mogulul se plimba între sediul IPJ Ilfov și sediul Grivco, la Curtea de Apel  București toată lumea aștepta cu sufletul la gură decizia magistraților. O oră anume nu a fost stabilită de la bun început, astfel că zeci de reporteri s-au adunat în fața instanței încă de la 9.30.

Inițial, se zvonise că sentința se va da la ora 12.00, însă cei doi magistrați care au făcut parte din complet, Camelia Bogdan și Mihai Alexandru Mihalcea, mai aveau și alte dosare.

Camelia Bogdan, de exemplu, judeca dosarul în care gălățeanca Mariana Rarinca a șantajat-o pe Livia Stanciu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar Mihai Mihalcea judeca un termen în dosarul lui Cristian Borcea. Pe la 12.50, s-a anunțat că decizia va fi citită, în ședință publică, în jurul orei 14.00, chiar de președinta completului, judecătoarea Camelia Bogdan.

Prietenii lui Felix

Timpul se scurge greu, telefoanele jurnaliștilor sună într-una. Niciun inculpat nu este prezent la Curtea de Apel, doar avocații. Imensul hol al instanței a început să se umple cu susținători ai fostului mogul media. În general oameni în vârstă, pensionari îmbrăcați ponosit, de vârsta celui care urma să fie condamnat.

Pe holuri, jurnaliști de la toate posturile de televiziune și de la diverse publicații făceau pronosticuri privind pedepsele care urmau a fi dictate. Puțini au mizat pe ce urma să se întâmple. Cele mai „optimiste” previziuni variau între șapte și nouă ani. „Scepticii”, vreo doi, susțineau că Voiculescu va fi rejudecat. Nimeni nu îndrăznea să parieze pe achitare.  

Tensiunea crește, jurnaliștii comentează și  fac glume pe seama ultimei postări de pe blogul mogulului. Cineva citește cu voce tare ce a scris Voiculescu: „Oameni precum prof. Sin Gheorghe, prof. Mencinicopschi, cenzorii Alexandru Petre, Vica Ene, ca și toți ceilalți, au de suferit, ei și familiile lor, pentru că Traian Băsescu dorește să se răzbune pe principalul său adversar politic. Cer scuze de la toți cei atrași, fără vina lor, în acest proces. Pe de altă parte, am îndrăznit să nu cenzurez în niciun fel libertatea presei și exercițiul liber al profesiei nobile de jurnalist. Doresc, în același timp, să le mulțumesc jurnaliștilor de la Antena 3 pentru scrisoarea lor de suflet”. 

Deodată se face liniște. La ora 14.00, sala de judecată s-a deschis publicului, cu condiția ca ședința să nu fie înregistrată video sau audio. În scurt timp, sala s-a umplut și cei  prezenți au luat, tăcuți, loc în bănci. Un sfert de oră mai târziu nimic nu se schimbase. Doar nervii celor prezenți începeau să cedeze. Cei din bănci susțineau că nu aud și nu văd ce se întâmplă în sală din cauza publicului care stătea în picioare. În concluzie, au început să vocifereze și să ceară insistent eliberarea spațiului. „Vrei să facem schimb de locuri?”,  a fost replica imediată a unui mucalit  nefericit care nu prinsese loc pe bancă. Între timp, în sală intră grefiera. În așteptarea completului de judecată, se face liniște.