În numărul anterior al cristoiublog.ro, sub titlul Dezvăluirile lui Daniel Dragomir sunt tratate cu fundul de SRI și DNA! scriam despre reacția instituțiilor vizate de dezvăluirile lui Daniel Dragomir:

„În alte state democratice, în America, de exemplu, astfel de dezvăluiri provoacă imediat reacția instituțiile acuzate. Fiind vorba de informații a căror verificare presupune timp, reacțiile instituțiilor respective se concentrează de regulă pe angajamentul că vor purcede rapid la o anchetă internă.

Dacă instituția respectivă are deja date care confirmă dezvăluirile, se anunță măsuri de urgență în urma dezvăluirilor. Dacă datele infirmă acuzațiile, instituția respectivă reacționează printr-o campanie de demonstrare în fața opiniei publice că alegațiile sunt false.

Spune adevărul Daniel Dragomir? Minte fostul ofițer SRI?

Ca jurnalist, devotat verificării oricărei afirmații, nu pot răspunde în nici un fel la aceste întrebări.

Dar tot ca jurnalist știu un lucru, de tăria unei axiome:

Adevărul nu numai în democrații, dar și în dictaturi, se află, cînd e vorba de secrete bine păzite, din astfel de intervenții publice ale insiderilor.

Și nu numai ale lor.

Nu numai la noi, dar și pretutindeni în lume, foștii, fie că e vorba de șefi din Servicii, de politicieni, de premieri, demnitari și președinți, fac dezvăluiri publice din perioada cînd au activat. Prin interviuri, prin memorii, prin declarații de presă.

Pînă la verificarea lor din surse independente presa, opinia publică le dă credibilitate, fie și din faptul că au nota unor mărturisiri ale unor persoane care au trăit sau au văzut cele spuse.

Ar fi fost normal ca la dezvăluirile lui Daniel Dragomir să răspundă mai întîi SRI.

Fostul ofițer susține că SRI din vremea lui Florian Coldea făcea rechizitorii pe care le trimitea la DNA. Nu era normal, nu era democratic, nu era un gest de respect față de opinia publică de la noi, ca SRI să reacționeze la aceste dezvăluiri infirmindu-le sau confirmîndu-le?

SRI n-a reacționat în nici un fel. ”

Ziceam deunăzi unui tip îngrijorat că, după 27 de ani de tîrîș-grăpiș prin miriștea tranziției, democrația românească a rămas tot una de fațadă, că principala cauză e dată de apariția unor generații care n-au trăit ca generația mea, în comunism. Oricît ar părea de ciudat, noi, cei care am trăit în comunism, sîntem mult mai democrați decît cei născuți după decembrie 1989 sau care erau copii la momentul lui decembrie 1989.

Explicația e simplă, cel puțin în cazul meu. Ca jurnalist, ca scriitor și ca simplu cetățean, m-au scos din sărite unanimitatea într-o chestiune, lipsa de transparență a instituțiilor și absența a ceea ce cred eu că asigură măreția democrațiilor autentice: Conștiința demnitarului că trebuie să dea seamă în fiecare moment opiniei publice. Deseori, cînd primeam o indicație de la Secția de presă a CC al PCR întrebam, sărind în sus : Da, de ce trebuie așa și nu altfel ?

De fiecare dată mi se răspunde arătîndu-se cu degetul în sus, spre tavan, dincolo de care erau doar ei doi, Tovarășul și Tovarășa. Culmea acestui răspuns a fost atinsă la o întîlnire cu Nicu Ceaușescu a redactorului șef (eu n-am participat, eram prea mic) și a secretarului cu propaganda de la CC al UTC, unul dintre activiștii căruia ai trebui să-i ridic statuie pentru liberalismul său, cînd chiar Nicu Ceaușescu a explicat o dispoziție aiurea arătînd cu degetul spre tavan. Spre Ai Lui, adică. Pe măsura înaintării în democrație, mai ales după venirea la Cotroceni a Raței Mecanice, regula dării de seamă în fața opiniei publice a fost tot mai mult neglijată de către atotputernicii zilei.

Ca să dau un exemplu. România s-a angajat prin Klaus Iohannis, în urmă bătăii pe umăr de către Donald Trump, să achiziționeze armament de la americani în valoare de aproape 5 miliarde de dolari. Are nevoie una dintre cele mai sărace țări ale Uniunii Europene cu începuturi de an școlar de 27 de ani încoace sub același semn al scolilor care n-au autorizație de funcționare, pentru că le lipsesc minimele condiții sanitare de armament de 5 miliarde de dolari? Poate că are. Nu era oare o chestiune de respect pentru cetățenii României, pentru babuinii dintre Tisa și Dunăre, ca un ștab- președintele, premierul, ministrul Apărării- să vină și să ne explice de ce trebuie să dăm 5 miliarde de dolari pe armament de mîna a doua? Era atît de grea asumarea unei campanii de convingere a românilor de către ștabii care dau 5 miliarde din taxe și impozite pe arme și nu pe spitale? Nu era grea. Ca această campanie să existe ar fi trebuit ca ștabii să aibă conștiința datoriei lor de a da seamă în fața poporului de tot ce fac. Ștabii n-au conștiința asta. Pe ei îi doare-n cot de poporul român. Și-i doare în cot, pentru că nici poporul român nu moare să i se dea seamă. Ați văzut un popor de babuini procedînd altfel?

Cele de mai sus explică și un paragraf pe care, la revederea textului în vederea publicării, l-am scos:

„Nimic surprinzător. Noua conducere a SRI și-a însușit în relația cu opinia publică șmecheria definitorie pentru președinția lui Klaus Iohannis: Tăcerea.

Se știe că-n România un scandal e o minune care nu ține trei zile. Dacă ești șmecher, precum Klaus Iohannis, stai cu capul la cutie pînă trece scandalul. Evident, ordonînd Diviziei Presă a Binomului, prin intermediari, desigur, să trateze scandalul ca pe o știre care nu există. La fel procedează și SRI în cazul Daniel Dragomir. Tace și în același timp face în așa fel încît dezvăluirile să nu existe pentru presa militarizată. ”

De ce l-am scos? Pentru că mi-a trecut o clipă prin cap întrebarea: Și dacă pînă apare textul meu se dă publicității un răspuns al SRI la acuzațiile lui Daniel Dragomir?

Răspunsul SRI a venit abia vineri, 15 septembrie 2017, pe la prînz. Textul mi-a fost trimis și mie pe e-mail. Pînă la urmă a fost bine c-am scos paragraful. De bine de rău, SRI a răspuns pînă la urmă. Și nu oricum, ci făcînd un efort de a se explica. Nu numai de aceea îl public. Îl reproduc și deoarece cafteala de suburbie din studiourile B1Tv, o televiziune care-și face o mîndrie din faptul c-a găzduit o bătaie, atît de tare încît mă tem că postul, tot mai sub nivelul mării în materie de rating, va face tot posibilul ca în studiourile sale să aibă loc și un viol, publicitat apoi cu aceeași lipsă de măsură ca și cafteala, l-a împins pe nedrept în plan secund:

”Ca urmare a solicitărilor mass-media sosite în ultima vreme, Serviciul Român de Informații face următoarele precizări: Prezenta poziție vine ca urmare a deschiderii Serviciului către opinia publică și în ideea transparenței asumate de conducerea SRI, și nu pentru a încuraja o polemică cu cei care lansează acuzații în spațiul public.

Despre “Binom” și “câmp tactic”

Referitor la colaborarea SRI-DNA, vrem să precizăm foarte clar că SRI nu are atribuţii pe linia monitorizării dosarelor penale. Are însă obligaţia legală de a informa organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni.

Nu există cazuri în care SRI a monitorizat din punct de vedere operativ dosare penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, la orice nivel.

Pe de altă parte, ofiţerii SRI pot efectua acte de cercetare penală doar în situaţii strict determinate prin lege, respectiv în cazul infracţiunilor de terorism şi a infracţiunilor la adresa securităţii naţionale, dar numai sub supravegherea procurorului.

Ca atare, până la decizia CCR, din martie 2016, a existat o cooperare între ofițerii de informații și procurori, dar ea s-a desfășurat cu stricta respectare a legislației în vigoare.

În faza de judecată, Serviciul are obligaţia de a prezenta şi preda instanţei, la solicitarea acesteia, orice obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, cu asigurarea păstrării secretului de stat.

Precizăm încă o dată că a existat un singur Protocol de cooperare cu PICCJ care prevedea, ca domeniu al colaborării , activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi a celor de terorism, precum şi a altor infracţiuni grave, așa cum erau definite în lege.

Obiectivele cooperării erau schimbul de informaţii relevante şi utile, precum şi asigurarea îndeplinirii atribuţiilor ce reveneau PICCJ în vederea punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Cooperarea Serviciului cu organele judiciare reprezintă o îndeplinire, de către ambele părţi, a obligaţiei legale de a-şi acorda reciproc sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, şi nu o imixtiune în independenţa justiţiei sau a magistraţilor.

Despre rechizitoriile procurorilor

SRI nu a determinat şi nu poate determina modul de finalizare a unei anchete sau a unui proces penal.

Aportul SRI, în faza de debut a urmăririi penale, constă în: – transmiterea de informări cu privire la săvârşirea de fapte penale; – acordarea de sprijin de specialitate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin punerea de îndată la dispoziţia acestora a datelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu săvârşirea de infracţiuni.

Ca atare, vă asigurăm că nu există niciun rechizitoriu scris sau elaborat de către ofițeri ai Serviciului Român de Informații.

Despre implicarea SRI în arestări:

Serviciul Român de Informații îndeamnă orice persoană care deține probe sau indicii cu privire la depășirea cadrului legal în instrumentarea unor cauze penale să le prezinte de îndată organelor de cercetare penală. Vă asigurăm că Serviciul Român de Informații este direct interesat să asigure respectarea Constituției și legilor țării, fără a tolera nicio cea mai mică abatere.

Mai mult, întotdeauna ne-am arătat disponibiltatea de a sprijini orice demers care are ca scop înfăptuirea Justiției.

În sprijinul acestor afirmații vă precizăm că există multiple mecanisme interne de verificare și control a modului în care personalul SRI își desfășoară activitatea și misiunile.

Conducerea SRI a instituit principiul toleranței zero față de orice abuz sau abatere de la lege și conduita profesională.

Despre acoperiți în justiție, politică și presă

Personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securității naţionale. Serviciul respectă, în activitatea sa, principiul constituțional conform căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. (art. 124 alin 3 din Constituţie).

Astfel, SRI respectă cu strictețe normele legale care stabilesc incompatibilităţile şi interdicţiile funcţiei de magistrat cu alte funcţii publice sau private, respectiv interdicţia de a fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică, din oficiu sau la sesizarea CSM ori a ministrului Justiţiei, realitatea declaraţiilor magistraților completate anual.

Precizăm foarte clar că nu există niciun caz de încălcare a legii de la instituirea interdicțiilor, ca atare orice altă speculație este falsă!

În privința posibilității ca oameni politici să se afle într-o relație operativă cu SRI și aici trebuie să fim foarte fermi: SRI nu întreprinde nicio acţiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepţia acelor acţiuni ale acestora care contravin securităţii naţionale.

Personalul Serviciului Român de Informaţii nu poate face parte din partide sau alte organizaţii cu caracter politic ori secret şi nu poate fi folosit în scopuri politice (art.36 din Legea nr.14/1992).

Concluzionând, SRI a respectat legea şi nu a avut acoperiți în domeniile în care cadrul legal a instituit o asemenea interdicţie.

Referitor la presă, reprezentanții SRI au afirmat public în repetate rânduri că serviciul de informații se comportă după aceleași norme ale muncii de informații ca toate serviciile partenere, utilizând surse secrete umane, inclusiv acoperite, în toate domeniile de interes pentru siguranța națională, cu stricta respectare a legii.

Despre folosirea mandatelor de terorism în alte scopuri

În privința modului în care sunt executate mandatele de supraveghere pe profil de prevenire și combatere a terorismului precizăm ferm că nici o astfel de informație nu a fost valorificată de către DNA.

Fondul informativ strict de securitate naţională pe profil antiterorism a fost valorificat doar pe două componente strategice majore, respectiv informarea organelor de urmărire penală, în special a DIICOT şi a beneficiarilor legali abilitați să dispună măsuri pe linia regimului străinilor în România din categoria declarării ca persoane indezirabile, interzicerea intrării în țară, neacordarea vizei române, neacordarea/retragerea cetăţeniei române, neacordarea unei forme de protecţie în România.

Despre respectarea Constituției

SRI este o instituție supusă controlului parlamentar, printr-o comisie dedicată activității sale. Am răspuns cu promptitudine și complet oricăror cereri venite din partea acesteia. Mai mult, au fost situații în care conducerea SRI a cerut audierea în cadrul acestei comisii parlamentare pentru a clarifica eventualele nelămuriri apărute în spațiul public. În plus, față de controlul intern și cel parlamentar, actuala conducere a SRI a elaborat și aprobat un cod de conduită etică care stabilește norme și limite foarte clare în ceea ce privește deontologia profesională a ofițerului de informații. La acest moment Codul de Conduită Etică este asumat și implementat la toate nivelurile Serviciului Român de Informații.

Fidel misiunii asumate de a înfăptui securitatea națională, Serviciul Român de Informații îi asigură pe toți cetățenii României că nu are alt țel decât acela de a apăra interesele poporului român și de a respecta Constituția și legile țării.”