O interpretare atentă a filmului lui Michael Gondry, Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), arată că regizorii de videoclipuri aduc cinematografului nu numai un montaj pretenţios sau, pur şi simplu, un mod special de manipulare a sunetului şi a muzicii de film, ci ceva mai mult: un mod de asamblare a materialului filmat, în general.

Bazându-şi argumentul pe tendinţa regizorilor de videoclipuri de a „explica forma muzicală“, teoreticiana Carol Vernallis susţine că „o nouă estetică audiovizuală intensificată“ şi-a găsit drumul spre forma filmică, în care „totul devine exagerat, contrastant, volubil.“ Citiţi mai mult pe muzicadefilm.com