Multă cerneală va curge pe analizele felului epic în care premierul României a pierdut alegerile la Președinția României. Analiștii politici au uneltele lor. Sociologii sunt într-o bună măsură să judece cifrele. Există, totuși, o motivație psihologică. Și e relativ simplă, deși e un pic înfricoșătoare!
Klaus Iohannis a avut un punct de bifurcație. Dimineața era condus cu aproape 30 de procente. Până seara, conducea cu 10 puncte. După unele evaluări, a avut o bifurcație în jurul prânzului. De fapt, Victor Ponta a pierdut electoralele la orele amiezii. În limbaj tehnic, punctul de bifurcație reprezintă o masă critică. Un ins, Malcolm Gladwell a popularizat teoria, în cartea devenită best-seller, „The Tipping Point” (n.r. - Punctul de cotitură). E foarte posibil că echipa de campanie a domnului Ponta să fi citit cartea și să se fi inspirat din ea. E foarte la modă. Și, mai mult, este posibil că de aia au pierdut.
Tudor Gheorghe, Raed Arafat și Radu Beligani nu sunt „Influenți”
Oamenii PSD-ului – s-a spus – au greșit prin obișnuitele mijloace. Prin „aroganță”. Prin „ciocoism”. Senso-stricto, n-au greșit cu nimic! Au aplicat o rețetă veche de 47 de ani! S-au adresat unui electorat care, totuși, în proporție remarcabilă – peste cinci milioane de români – nu se uită la mijloace, se uită la scop. Și scopul, de la Casanova încoace, scuză mijloacele... Au folosit „influenți”, oameni care sunt vector de mesaj. Când ai un Tudor Gheorghe, un Raed Arafat, un Radu Beligan în proximitatea candidatului, dacă e să-l crezi pe Gladwell ce vei avea de fapt sunt niște „noduri” care să creeze memento și tracțiune pentru candidat. Autorul american folosește exemple remarcabile din economia americană – deja antologicul caz „Hush Puppies” – unde un brand anterior erodat puternic este readus în primă-atenție de faptul că niște oameni, practic Vectori de Publicitate, îl relansează.
Ne puteți urmări și pe Google News
Termenul a fost lansat la apă de Stanley Milgram, în 1967, într-un articol din Psychology Today numit, profetic „Problema Lumii Mici” (The Small World Problem). În studiul cu pricina psihologul a demonstrat că, indiferent unde suntem, ne separă șase grade de separație, adică – spre exemplu - un număr X de scrisori care trebuie să ajungă la destinație „din mână în mână”, practic de la un necunoscut la altul, vor folosi un număr minim de doi, și un număr maxim de șase intermediari. Dar nu oarecare. Există oameni care fac să explodeze comunicarea. Ei sunt „Trend-setter”. Sunt „Influenții”. Ei asigură curgerea prin nodurile lor a unei majorități de informație. Una dintre aplicațiile simpatice este teoria că, spre exemplu, la Hollywood, toată lumea a lucrat cu cineva care a făcut un film cu Kevin Bacon – o altă memă populară. Și Kevin Bacon, în accepțiunea lui Milgram, ar fi un Influent.
Dorel l-a bătut la curu’ gol pe Ponta
„Teoria Lumii Mici” este predată tuturor doctorilor de „spin” din lumea asta. Și, din păcate, este eronată. Eroarea ei nu a putut fi demonstrată înainte de era Internet-ului și a rețelelor de socializare. Este foarte posibil că, dacă echipa domnului Ponta l-ar fi citit pe Duncan Watts, nu pe Malcolm Gladwell, alta ar fi fost soarta alegerilor. De ce? Păi pentru că Watts, un matematician care predă la Universitatea Columbia, a demontat mitul Vectorilor printr-un experiment care a făcut istorie, acum 13 ani. Folosind de data asta un format electronic, adică e-mail, Watts a „trimis” un pachet/mesaj în 157 de țări, cu 19 ținte (n.r. – variabile), folosind 48 de mii de expeditori. Inițial părea că rezultatele replică descoperirile lui Milgram, adică numărul „magic” de noduri de rețea folosit până la destinație era tot șase. Dar, surpriză! Nu existau „Influenți”. Așa cum a arătat apoi Watts, nu există gâtuiturile de care vorbea Milgram, atunci când de uiți în online. Dimpotrivă. Oricine poate deveni, prin hazard, un „nod”. Tradus pe românește, este foarte posibil că Dorel de la Gheboaia a făcut ca Victor Ponta să pice alegerile, la fel de bine cum e posibil că nu Klaus Iohannis a câștigat alegerile, ci doar a fost victima fortuită a unui fenomen care nu e reprezentativ pentru opțiunea reală a electoratului. În experimentul lui Watts, atenție, doar 5% (!!!) din mesaje au trecut prin „Influenți”. De aia a pierdut Victor Ponta strategic, pentru că doar atât, este plauzibil, i-au adus pictorialele de sprijin date de oameni altfel cu Greutate (n.r. – Arafat, Gheorghe, Beligan, Florina Cercel etc).
Nu „infecția” virtuală a dus la înfrângera lui Victor-Viorel
Într-un alt experiment zdrobitor, Watts a făcut un model virtual, computerizat, gen Sims, care arată același efect. Iată cum e descris, în articolul lui Clive Thompson din februarie 2008: (Watts) a programat un grup de 10 mii de „oameni” (Sims), guvernați de câteva reguli simple inter-personale. Fiecare putea să comunice cu toată lumea din apropiere. Cu fiecare contact, fiecare avea o probabilitate mică (fixă) de-a „infecta” un vecin. Și, în același timp, fiecare Sim era „atent” la ce se întâmpla împrejur. Dacă mai mulți de lângă el adoptau un „trend”, se alătura și el. Oamenii din societatea virtuală aveau diverse grade de sociabilitate. Unii erau mai „influenți” decât alții (n.r. – vezi „Influenții” lui Milgram). Watts i-a calibrat inițial la o putere de patru ori mai mare decât a „Sim”-ului de rând. După câteva sute de „infecții” virtuale cu un anumit curent, într-o majoritate de cazuri punctul de plecare era un oarecare. Un Dorel! Watts a recalibrat modelul. De data asta Influenții puteau ”contamina” de 40 de ori mai mulți vecini. Și degeaba. De fapt, ce făcea ca un Dorel să detoneze „societatea”, a aflat Watts, nu era o proprietate a lui, dacă era sau nu influent. Totul depinde de cât de vulnerabilă e comunitatea la „infecție”.
România e vulnerabilă la nedreptate și încălcarea drepturilor. Masele de oameni la cozi haotice au trezit o traumă veche de 25 de ani. Este rana noastră socială. Dacă Victor Ponta ar fi luptat, până la epuizare, să nu fie cozi la vot ar fi câștigat. Sondajele o arătau clar. Reacția reflexă de-a contenționa electoratul, de-a nu fi „furat” la urne, de-a împiedica diaspora, ca în 2012, să întoarcă rezultatele scrutinului, i-a fost fatală. De fapt nu Klaus Iohannis a învins. De fapt Victor Ponta a pierdut pentru că un Dorel oarecare a detonat un curent care a dus spre victoria zdrobitoare a adversarului. Unde adversarul putea să fie oricine, chiar și Ghiță Ciobanul.
Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru
Recomandările noastre
