Grijile „Generalului”: Andone sau Keșeru?

Grijile „Generalului”: Andone sau Keșeru?

Selecționerul Anghel Iordănescu are o mare dilemă înaintea debutului la Euro și se gândește dacă să-l titularizeze în ofensivă pe atacantul Cordobei sau pe vârful de la Ludogoreț

Casablanca” a fost turnat în 1942, dar e considerat și azi unul dintre cele mai mari filme ale istoriei cinematografiei.

„Și noi ce facem?”, întreabă Ilsa Lund, adică Ingrid Bergman, în momentul despărțirii. Replica vine prin vocea gravă a lui Humphrey Bogart: „Noi vom avea întotdeauna Parisul”.

„Bienvenue, Roumanie”

Ne puteți urmări și pe Google News

Parisul nu mai seamănă însă nici măcar cu cel din filmele lui Alain Delon sau Belmondo. „Orașul Luminilor” e străpuns de greve, marile ziare au suplimente pe inundații, parcă și spaima de teroriști e pe alt plan. Trenurile vin cu întârziere și circulă greu. Atunci când circulă. La Saint Etienne au făcut grevă gunoierii, sacii menajeri se revarsă pe trotuare, iar până la meciul Portugalia - Islanda au mai rămas 5 zile.

„Ce vor zice turiștii de orașul nostru?”, se întreabă gazdele. Echipa României s-a așezat în pata de verdeață și de securitate de la Chapelle en Servall, o localitate din nordul Parisului. Stațiile de autobuz sunt brăzdate de bannere cu „Bienvenue, Roumanie!”, magazinele au cocoțat tricolorul nostru în vârfurile intrărilor.

„Moldo-gol” nu are timp de amintiri

Federația Română de Fotbal a amenajat aici un ditamai centru media, dotat cu tot ceți trece prin cap, și din acest punct de vedere stăm bine. Conferințele de presă se țin cu precizie nemțească. Ieri, ziua a fost deschisă de secundul Viorel Moldovan. Pe „Moldogol” îl leagă multe de „Stade de France”, arena pe care Franța și România vor îmbrăca mâine fracurile pentru balul de deschidere al Euro 2016.

În 1998, la Campionatul Mondial, România a remizat cu Tunisia,  scor 1-1, pe „Stade de France”

În vara lui 1998, când „cocoșii galici” au organizat Mondialul terminat cu trofeul în brațele lui Zidane și compania, Moldovan a dat gol în meciul cu Tunisia, încheiat cu 1-1, celebra partidă în care ai noștri s-au vopsit blonzi, lăsândune pe toți cu gura căscată. A mai jucat o dată pe acest stadion, în 2002, un amical chiar contra Franței, pierdut cu 2-1. Omul n-are timp de amintiri.

„Nu-mi place să trăiesc în trecut. Amintirile sunt frumoase, poveștile la fel, dar ele trebuie spuse la gura sobei, cu un pahar de vin, între prieteni. Meciul de vineri? Pentru Franța ar fi un dezastru să piardă. Presiunea din acest motiv e pe ei, nu pe noi. În mare parte, primul 11 e conturat, au mai rămas unul sau două semne de întrebare”, a spus Moldovan (foto mic). Surse din apropierea „tricolorilor” vorbesc însă de un mare semn de întrebare: cine va fi singurul vârf cu care Iordănescu va încerca să atace Franța? În condițiile în care Florin Andone încă are dureri la mâna la care s-a accidentat în meciul cu Georgia, „Generalul” ar fi tentat să înceapă cu Keșeru meciul de deschidere al grupei A și al Campionatului European.

Platini, Giresse, Tresor, Zidane...

Răzvan Raț zice că s-a detașat de problema banderolei, că nu e supărat nici pe Iordănescu, nici pe Chiricheș. „Am fost onorat să port banderola de căpitan al echipei naționale. Faptul că i s-a dat lui Vlad Chiricheș nu mai e o problemă”. Cel mai experimentat jucător al nostru a zâmbit pe tot parcursul întâlnirii cu presa. Nu-l sperie nici că ziarele franceze amintesc până ți se apleacă de faptul că Franța a triumfat la ambele turnee finale pe care le-a organizat la ea în bătătură, adică Europeanul din 1984 și Coupe du Monde 1998. „Statisticile nu au relevanță. Fiecare turneu final e altceva, alte echipe, alți jucători. România nu a mai jucat vreodată meciul de deschidere al unui turneu final, iar asta ne motivează”.

Presa franceză pune pe tapet, spre deosebire de Viorel Moldovan, trecutul. Are și ce. Gazetarii francezi umplu paginile cu amintiri și povești ale eroilor lor. Platini, Giresse, Tresor, Tigana, Dugarry, Zidane și mulți alții din cei care au scris istorie defilează pe podiumurile de hârtie. Probabil că și pe net, dar ziarele pariziene, prin calitate și număr de pagini, mă îndeamnă să nu uit că la început a fost hârtia.

Viața lui Didier Deschamps, selecționerul de la care zecile de milioane de francezi așteaptă titlul european, e disecată din copilărie, de la debutul lui la juniorii lui FC Nantes, până la clipele de neuitat când a cucerit Lumea și Europa cu banderola de căpitan al „cocoșilor” pe braț.

Dacian Cioloș, recepție la Ambasadă

Ambasada Franței și Federația Română de Fotbal vor oferi astăzi, la prânz, o recepție la care va lua parte și premierul Dacian Cioloș (foto). La festivitate vor fi prezenți membri din conducerea FRF, sponsori ai echipei naționale, jurnaliști români acreditați la Campionatul European, dar și reprezentanți din diaspora. La alegerile prezidențiale din 2014, Ambasada României a fost asaltată de mii de români, mulți dintre ei revoltați de faptul că n-au mai apucat să voteze după ce stătuseră la coadă și 10 ore!

FOTO : Dacian Ciolos

Conferință și antrenament pe „Stade de France”

„L’Equipe” de miercuri, marele ziar francez, a renunțat de ceva vreme la formatul mare și apare în 32 de pagini format tabloid. Cotidianul prezintă România drept o națională care și-a pierdut vedetele de altădată.

Vremurile „Generației de Aur”

Se amintește de Lăcatuș, Gică Popescu, Hagi, Mutu, Dan Petrescu și Chivu și prezintă modelul de succes al lui Hagi la Viitorul, prin declarațiile elogioase ale lui Viorel Moldovan.

Astăzi după-amiază, națio nala României va efectua de la ora 16.30 ora locală, una mai târziu la București, antrenamentul oficial pe „Stade de France”, arena de 80.000 de locuri care va deschide și va închide, prin finala de pe 10 iulie, balul european al fotbalului. De la 15.45, Anghel Iordănescu va susține conferința de presă, singura a sa de la venirea delegației române pe pământ francez.

Soarele râde la Paris de două zile și un continent întreg se întreabă cine va zâmbi mâine seară la finalul încleștării de pe „Stade de France”, arena pe care, cu 18 ani în urmă, Deschamps, Zidane și restul echipei au cucerit Cupa Mondială, sărbătorită atunci de două milioane de oameni adunați pe Champs Elysee, bulevardul - nestemată al capitalei Franței.