PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Cultură

Grupul Prolog, arta ca o mișcare de rezistență

Autor: | | 0 Comentarii | 1045 Vizualizari
Artistul Valentin Scărlătescu a fost foarte încântat de spațiile generoase ale Galeriei Romane FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Pictorul Valentin Scărlătescu s-a întors, la finalul anului 2015, în sânul Grupului Prolog. Artistul trăiește în Franța. Lucrările sale sunt expuse în Galeria Romană, alături de cele ale prietenilor săi, în cadrul expoziței „Colind”

- Evenimentul zilei: Cum ați întâlnit această lume a Grupului Prolog?

- Valentin Scărlătescu: Ea se datorează unor întâlniri, mai de demult, cu colegi de ai mei, cu Horea Paștina, în special. La un moment dat eram profesori în Prahova. Contactul acesta m-a făcut să-i întâlnesc, apoi, pe ceilalți colegi: pe Mihai Sârbulescu și, în special, pe Paul Gherasim. Au văzut ce lucrez, au văzut, poate, și cum gândesc lucrurile, și au hotărât să expun cu ei. Am expus de două ori cu ei, după care am plecat în Franța, cu doi ani înainte de așa-zisa revoluție, în ‘87. Din păcate, de la plecarea mea din România lucrurile s-au întrerupt, pentru că acolo, în mod natural, a trebuit să aleg întrucâtva între rămânerea mea acolo și păstrarea contactului cu colegii mei, printr-o expunere și participare la tabere, la călătorii pe care le-au făcut în decursul timpului. Iată ce a determinat această pauză de niște ani, care se traduce prin obligațiile mele, pentru că acolo fac restaurare pentru monumentele istorice, ca și colegul meu Matei Lăzărescu. Dar iată că, în 2015, în vară, am adus câteva lucrări pe care i le-am arătat lui Paul Gherasim. În urma acestor întâlniri - cu domnul Paul și cu ceilalți colegi, Sârbulescu și Paștina, am primit un telefon și mi s–a propus să expun din nou cu ei. Și să fiu membru permanent al grupului. Am ales, prin urmare, o serie de lucrări, într-un mare necunoscut, eram singur acolo, cu mine, și nu știam exact ce ar fi fos mai adaptat, încât am trimis mai mult decât ar fi trebuit și au ales ei. Așa am reînceput activitatea, am reînnodat aceste legături, care nu au fost niciodată întrerupte în sensul unei rupturi totale. A fost o perioadă nefastă, mai degrabă, în care eu am lucrat acolo în spiritul pe care ei îl știau și de care nu m-am putut lăsa. Am ieșit în natură, am lucrat după ceea ce mi-a oferit natura, fie pe malul mării, fie în pădure, fie în Alpi, pe unde am avut ocazia să călătoresc, pe acolo, cu obiective precise de lucru. Am mers pe șantiere de restaurare în diverse locuri din Franța. Cu ocazia aceasta, în timpul pe care l-am avut, am continuat să fac ceea ce reprezintă începuturile mele și ceea ce m-a construit și mi-a creat profesia, cândva, așa cum se știe, pictura și desenul care sunt baza existenței mele întrucâtva. Ele m-au ținut și în România, și în Franța.



FOTO:Doi maeștri ai Grupului Prolog: Horea Paștina și Constantin Flondor FOTO: MARIAN ILIESCU



- Am avut șansa să vorbesc cu domnul Paul Gherasim, care este o prezență extraordinară, are o credință puternică în Dumnezeu. Cum ați reușit să țineți vie această flacără a filosofiei profund creștine a Grupului Prolog, acolo, singur?

- Problema asta este o problemă personală, dar coincidența face să avem, întrucâtva, aceleași trăiri. Oamenii care au întâlniri de felul acesta, simt la celălalt undele care fac să existe o uniune, uniune tocmai prin ideile care sunt înrădăcinate în inimă. Eu niciodată nu am înțeles să mă îndepărtez de niște valori mult mai adânci decât pictura sau desenul și sunt valorile de care ați vorbit adineauri și pe care Paul Gherasim le prețuiește. Dar, în același timp, există o suferință, pentru că vedem ce se întâmplă în jurul nostru și de aceea ar trebui să fim mai strânși, căci dacă suntem singuri, suntem izolați. Este, poate, și cazul meu acolo, în Franța, din punctul ăsta de vedere, devenim mai fragili, ori împreună, așa cum a fost și în România când neam întâlnit, în timpuri dramatice, uniunea aceasta ne-a ținut cumva, ne-a ajutat să fim în picioare. Discuțiile între noi, simțirile pe care le dezvăluiam privitor la valorile care au construit o lume întreagă, o civilizație întreagă, care sunt și ale noastre, sunt primordiale. Încă o dată, înaintea desenului și a picturii. Pentru că ele țin de simțirea adâncă a ființei noastre. Și prin ea percepem existența care ne înconjoară, adevărurile care s-au manifestat acum mii de ani în istorie. Și prin ceea ce fac și la Paris, într-un mod aproape inconștient, abordez lucrurile acelea, deși nu vreau, neapărat să le abordez. Iată că am întâlnit acolo oameni, critici foarte importanți, pe Pierre Restany, un celebru critic. L-am întâlnit în ultimele zile ale lui, i-am arătat un catalog cu desene și mi-a spus: „Dumneavoastră rămâneți în domeniul icoanei”. Nu mă așteptam ca un om care este de acolo și cu experiența de acolo să facă referire la icoană. Nici nu mă gândeam că lucrurile pe care le fac eu poate trimite pe cineva cu gândul la icoană.... dar probabil că așa a simțit. Și nu numai el a spus lucrurile acestea. Deci, o fac absolut inconștient. Nu pot da explicații.


- Prolog a avut o luptă de rezistență.

- O mișcare de rezistență, da, și continuă să fie pentru că rezistența trebuia să continue, nu s-au terminat motivele pentru care rezistența să nu mai existe. Poate rezistența de acum e mai importantă decât cea care a fost. Așa tind să cred și chiar așa vorbeam cu domnul Paul Gherasim și, printre altele, cred că ne-am spus și lucrurile acestea.

- Domnul Paul Gherasim este extraordinar! Faptul că spune lucrurile acestea tinerilor, că îi are în jurul dânsului, merge la biserică și le vorbește tinerilor. M-a impresionat că încearcă să îi formeze pe cei tineri în respectul acesta pentru credință și pentru continuitate.

- Paul Gherasim, astăzi, este ca un Platon, într-o oarecare măsură, chiar foarte mare măsură. Strânge pe lângă dânsul acești tineri. Vrea să le transmită ceea ce riscă să se piardă. E un patrimoniu. Care vine de la pater, în toate sensurile cuvântului și face foarte bine că ține flacăra aceasta vie. Puțini mai sunt astăzi care mai fac lucrul acesta cu dăruire. Dăruiește cu experiența și cu talentul pe care le are și care sunt cu atât mai autentice, căci vin din rădăcinile poporului nostru. Tot ce are mai frumos în ea țara asta este țăranul.

Restaurează monumente istorice în Franța

- În Franța, ce fel de monumente restaurați?

- În general restaurez monumente – biserici gotice, dar și pe tablouri, de secol XIX, sau pe monunete istorice din secolele XVI, XIV, pictură medievală din biserici secolele XII, XI, stil gotic sau romanic. Dar mi s-a întâmplat să intervin și în edificii civile. Castel în Alpi, pictură murală. Am și ceva desene pe care le-am făcut acolo. Oameni minunați, care cunosc România, familia De Forret, mari acționari ai unui mare lanț de magazine. Am stat un an la ei în castel. Domnul De Forret e mai mare decât Paul Gherasim, vorbeam cu el despre Moldova. Îi spuneam „Etienne le Grand”, iar el mă corecta: „Nu așa, ci Ștefan cel Mare!”. A fost în România. Pe urmă îi vorbeam despre „polenta”, el îmi spunea „Nu! Mămăligă!”. Este una din legăturile care m-au făcut să cred și în țara aceasta, Franța.

- Expoziții ați avut în Franța?

- Da, dar din păcate trebuie să-mi câștig existența. A trebuit să găsesc un echilibru, iar echilibrul era restaurarea. O activitate mult mai comodă pe undeva, decât pictura și desenul, care sunt activități care te consumă într-un mod excesiv. Fie te urcă pe culmi, fie te coboară cu o viteză extraordinară și te termină. E multă energie comsumată. Restauarea mi-a permis și îmi permite să îmi păstrez acest echilibru. Deși mi s-a spus și acolo, de către unii oameni, să las restaurarea și să fac numai desen și pictură. Nu am putut s-o fac. E o lume foarte comercială, care mă depășește. O lume de galeriști și de galerii, de tras de mânecă și de prezență. Asta mă obosește și mă depășește. Nu pot să fac comerț dintr-o muncă care privește în primul rând cercetarea. Ca un cercetător într-un laborator, el nu face comerț, el caută soluții, cât mai bune, cât mai interesante, se bucură și trăiește din asta. Asta este munca noastră.

Civilizația este în curățenia simplă, spirituală

- Dumneavoastră, care veniți din Franța, mai simțiți că există țărani autentici?

- Mai transpare pe ici pe colo ceva care rămâne. Nu am mai avut ocazia să călătoresc. Însă o curățenie se simte, lucrurile acestea nu se diluează chiar așa, se simte în generațiile care sunt, care sunt poate mai departe de frumusețea care a fost odinioară, frumusețe care era determinată de legătura între acești români și biserică, omul de la țară cu adevărat civilizat. Civilizația, aici, este în curățenia asta simplă. Și la asta se referă Paul și asta înțelegem și noi. Nu putem să înțelegem altceva. Sunt absolut în asentimentul acestor valori, care ar trebui să fie promovate la nivel politic, nu numai la nivel de Paul Gherasim, adică cu altă anvergură, altă respirație.

- În anii ,80, grupul era constituit. Discutați lucruri interzise, a existat vreo umbră de pericol?

- Sigur că exista tot timpul, dar în ultima vreme mai diluat. Lumea nu mai trăia cu teama din perioada stalinistă, pe care o trăiseră părinții mei, frica rămânea ...

- Ca o moștenire...

- Da. Mi-au luat apartamentul după rămânerea mea în Franța. Au fost oameni care mi-au adus fotografii cu lucrările mele, pentru că alor mei le era teamă. Din păcate, acum, lucrurile nu s-au schimbat, suntem tributari acelorași ... ar fi bine să ne strângem puțin așa, ca să nu fim pradă tuturor situațiilor.

- Să fi moștenit și noi, generațiile mai recente teama pe care o avea generația părinților dumneavoastră?

- Da, cu siguranță. A fost o teamă teribilă, a fost o mare dramă, cu intelectualitatea română, băgată în pușcării și torturată. Îi scoteau bolnavi de acolo. Eram copil când acești oameni de mare calitate ieșeau din pușcăriile comuniste. Unul dintre ei chiar a fost primit de părinții mei, ne dădea lecții de limbi străine, de germană, de franceză. Domnul Gherman se numea. Fusese director de școală undeva prin Moldova. Ce curățenie, ce frumusețe avea omul acesta în el!

- Ați pictat flori de măr?

- Da. E frumos că l-au luat ca simbol. Au început cu asta și continuă. Legat de lucruri înalt spirituale. Legat de colinde care reprezintă o anunțare publică a unor evenimente importante în viața omenirii. Astea sunt, de fapt, anunțate cu multă poezie, prin frumos. E foarte important. Nu prin frumosul obișnuit. Ci prin adevăr, bine și frumos laolaltă. Lucrurile acestea nu se pot separa.

Patrimoniul e un dezastru în România

- Apropo de patrimoniu. Pentru că aminteați de felul în care își păzesc francezii moștenirea, patrimoniul. Când ați revenit aici, în București, cum vi s-a părut că reacționăm noi, românii, față de patrimoniul nostru?


FOTO: Pictorul Valentin Scărlătescu și-ar dori ca și românii să-și iubească patrimoniul FOTO:RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU




- Ce să spun? E un dezastru! Pentru că oamenii ăștia nu au știut și nu știu să pună la punct acest patrimoniu. Au făcut-o, pe ici, pe colo, cu întreruperi și foarte izolat, dar nu e o politică aici. Numai printr- o politică consecventă la cel mai înalt nivel se poate face ceva. Nu așa, numai prin bunăvoința și dragostea unor oameni pentru valorile astea, care nu au nicio putere. Asta a permis ca acest patrimoniu să fie abandonat și, pe de altă parte, să fie distrus. Patrimoniul se ocrotește, patrimoniul se transmite din generație în generație în generație. Ce mai transmitem celor care vor veni, dacă nu transmitem ceea ce s-a recunoscut ca patrimoniu?! Trebuie menținut, conservat și restaurat. Asta înseamnă o lume civilizată. Altfel, asistăm la o lume desrădăcinată, adică nu mai găsim valorile și, poate, lucrurile sunt căutate să meargă așa. Nu știu, mă depășesc. Îmi pare rău că patrimoniul nu este considerat, așa cum ar fi trebuit să fie, și în școli și la cel mai înalt nivel. Sunt alte interese, sunt alte priorități, sigur, sănătatea, omul, dar și acestea fac parte dintr-o sănătate socială și spirituală, până la urmă. De la patrimoniul natural până la cel creat. Franța trăiește de pe urma patrimoniului. Sunt milioane de turiști care vin în Franța pentru patrimoniu. Politica ar trebui să includă o energie foarte importantă pentru restaurarea și păstrarea acestui patrimoniu.


FOTO: Vernisajul expoziției „Colind” a stat sub emoția colindelor FOTO: MARIAN ILIESCU



Expoziția „Colind”, organizată de Galeria Romană, în parteneriat cu Asociația Culturală Atelierele de Creație Pangratti, este deschisă până la 31 ianuarie 2016. Programul de vizitare este de luni până vineri orele 10.00 - 18.00, sâmbăta 10.00 - 15.00. La Galeria Romană, în Bd. Lascăr Catargiu, nr 1, sector 1, (Piața Romană), București. Expoziția beneficiază de un catalog tipărit în condiții grafice de excepție.

Tag-uri: grupul prolog, expozitia colind, exozitie, Valentin Scărlătescu, Franța, Galeria Romană, Paul Gherasim, Prahova, Mihai Sârbulescu, Pierre Restany, Paris
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Grupul Prolog, arta ca o mișcare de rezistență.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii