Luni, 20 februarie 2017, seara, Victor Ponta a fost invitatul lui Victor Ciutacu la un dialog de două ore pe România tv.

Ca şi în alte situaţii de la televiziunile de ştiri, am acceptat misiunea de a fi secundul moderatorului în cadrul interogatoriului publicistic aplicat invitatului. Am acceptat asta nu numai pentru că România tv e un post tv la care intervin din cînd în cînd (pe gratis, să nu fie vorbă!), dar şi pentru că ţineam neapărat să aflu în direct, în faţa sutelor de mii de telespectatori, părerea fostului premier despre guvernare Guvernarea PSD.

O părere pe care o consideram din start profesionistă, deoarece Victor Ponta a fost premier și președinte al PSD într-o perioadă bună pentru țara noastră. Din cîte mi s-a spus a doua zi, emisiunea a avut un rating uriaş. Pun asta nu atît pe seama faptului că Victor Ponta a tăcut din 11 decembrie 2016 pînă acum, un interviu cu el avînd şi semnificaţia unei ruperi a tăcerii (vorba burtierelor), cît mai ales pe preocuparea electoratului PSD, a multor români chiar, vecină deja cu neliniştea, faţă de ceea ce s-ar putea denumi misterul dezastrului care a fost pînă acum guvernarea PSD.

Cine a urmărit emisiunea va fi observat că timp de două ore, în limitele date de postura mea de secund, am încercat să găsesc un răspuns la întrebarea:

Ce dracu’ se întîmplă cu PSD?

E o întrebare pe care mi-o pun nu numai eu.

E o întrebare pe care şi-o pune întreaga ţară.

În 2016, la alegerile locale şi la cele parlamentare, PSD a obţinut victorii unice în postdecembrism prin procentajele primite de la electorat.

Principala cauză trebuie căutată în împrejurări care n-au nici o legătură cu campania electorală dusă de PSD. Dezastrul Guvernării tehnocrate, de care e răspunzător total Klaus Iohannis, dezastrul campaniei duse de PNL, de care e răspunzător tot Klaus Iohannis, au pus în funcţiune, la cele două alegeri, votul negativ.

Aşa cum Victor Ponta menţiona în interviu, nu PSD a cîştigat, ci PNL a pierdut. Precizarea asta e absolut necesară pentru că:

Ne semnalează că posibilitatea unei înlocuiri a Guvernului PSD-ALDE cu Guvernarea peticelor numite PNL, USR, PMP, UDMR, cum îi trece prin cap Raţei mecanice de la Cotroceni, ar fi o catastrofă naţională. Şi nu atît pentru că PSD şi ALDE deţin majoritatea zdrobitoare în Parlament şi în Administraţiile locale, cît mai ales pentru că Opoziţia nu-i deloc pregătită să guverneze.

Își imaginează cineva altfel decît în glumă ( o glumă macabră, firește) un Guvern condus de Raluca Turcan, avîndu- l vicepremier pe vesel turmentatul Nicușor Dan?

Vrem nu vrem, PSD+ALDE sînt condamnate să guverneze. Dacă nu pînă în 2020, atunci măcar pînă în 2018.

2. Ne atrage atenţia asupra marii probleme cu care se confruntă în 2017 PSD şi ALDE.

Victoriile la Locale şi la Parlamentare au fost obţinute prin strategia zisă şi a Capului la cutie. PSD, sub conducerea lui Liviu Dragnea, n-a făcut practic nimic. Pur şi simplu a aşteptat ca votul negativ să-şi spună cuvîntul.

Această strategie, benefică în campanie, se dovedeşte acum, cînd PSD trebuie să guverneze în numele unei puteri copleşitoare, total neproductivă. Acum, atît pe plan central, cît şi pe plan local, PSD trebuie să facă ceva.

Şi acest Trebuie să facă ceva a prins PSD pe picior greşit.

Despărțirea Guvernului de Partid a fost motivată prin necesitatea de a lăsa Partidului marja de manevră pentru reacții politice.

Partidul n-are nici o reacție politică. Partidul e mort.

Reacțiile prompte de pe vremuri la provocările realității, constînd în declarații de presă, în fapte publice, lipsesc cu desăvîrșire.

Din cînd în cînd, Liviu Dragnea, factotum în Partid, merge la cîte un interviu prietenos din start, unde bate cîmpii cu grație.

Alți comunicatori PSD nu are. Guvernul depinde însă de Partid.

Și cum Partidul e mort, Guvernul e mai mult decît cadavru.

E deja țărînă!

Repet, în condiţiile în care PSD e condamnat să guverneze, dezastrul guvernării e dezastrul României.

Apare firesc, logic, ca neliniştea în legătură cu felul în care guvernează PSD pe plan central şi pe plan local să fie nu numai a electoratului PSD, ci și a tuturor românilor.

Astfel se explică obsesia mea, de pe parcursul emisiunii, de a afla de la Victor Ponta, răspunsul la întrebarea:

Ce dracu se întîmplă cu PSD?

Fostul premier a reiterat în cadrul interviului un adevăr postdecembrist evident, despre care am scris şi eu în mai multe rînduri.

Despre PSD în postdecembrism s-au putut spune o mie şi unul de lucruri rele. Nu s-a putut spune că administrează prost ţara. Toate guvernele PSD (1992- 1996, 2000-2004, 2012- 2016) au stat sub semnul unor păcate de ordin moral: corupţie, clientelism, aroganţă, incapacitate de a dialoga cu societatea civilă. N-au suferit însă de unul dintre cele mai mari păcate ale postdecembrismului românesc:

Prostia în materie de administrare a ţării. Or, dacă judecăm perioada care a trecut de la alegerile locale ( peste o jumătate de an) şi perioada care a trecut de la alegerile locale (două luni), vom constata, prima dată în postdecembrism, că PSD e catastrofal la administrarea ţării.

PSD domină zdrobitor consiliile locale şi primăriile din Bucureşti şi din ţară. Față de alte perioade, administrația locală beneficiază de un Guvern și o majoritate parlamentară favorabilă.

Te-ai fi aşteptat, ţinînd cont de o asemenea putere, la un început de mutat muntele din loc.

PSD n-a început nici un mutat de munte.

Dacă ne gîndim bine, n-a început să mute nici măcar un pai de jos, d-apoi un munte.

PSD deţine o majoritate parlamentară zdrobitoare.

Te-ai fi aşteptat ca în aceste două luni PSD să fi început mari proiecte atît în plan economic, cît şi în plan politic. În afara unui lung şir de pomeni electorale, unele aberante (gratuitatea transportului pentru studenţi! ), PSD n-a făcut nimic.

O lună de zile s-a pierdut cu epopeea Ordonanţei 13.

Adoptare, contestare, abrogare, vot în Parlament, eforturi disperate, penibile, de a dovedi că s-a renunțat definitiv la măsură.

Despre această Ordonanţă s-au spus multe lucruri rele.

Nimeni n-a pus punctul pe i în această privință.

Și anume că, dincolo de semnificaţiile morale, Ordonanţa a dezvăluit o imbecilitate fără precedent în materie de administrare a ţării.

Puterile sînt în stare de multe ticăloşii. Multe ticăloşii sînt recunoscute de istorie ca măiastre prin felul în care au fost făcute.

Ticăloşia Ordonanţei 13 a mărturisit însă nu măiestrie.

A mărturisit prostie absolută. Dar chiar şi fără epopeea acestei Ordonanţe, chiar fără piedicile puse de ranchiunosul Klaus Iohannis, cele două luni de la alegeri ar fi dovedit grave slăbiciuni în materie de administrare a ţării.

În emisiune, Victor Ponta a trecut în revistă cauzele acestui început de dezastru al Guvernării PSD+ALDE.

Principala cauză constă în – a observat şi Victor Ponta - tripla comandă a Puterii. Deşi Sorin Grindeanu ca premier e pilot al avionului, pentru manşă se bat doi alţi pretendenţi: Klaus Iohannis şi Liviu Dragnea.

În aceste condiţii avionul va pica în bot. Cînd se va întîmpla?

Eu cred că în maximum şase luni. În şase luni, problemele economice vor fi atît de mari încît Guvernarea PSD va fi compromisă timp de decenii de acum încolo.

Lui Klaus Iohannis nu-i va fi prea greu să impună Guvernul său personal. Eu cred însă că sunt și alte multe cauze ale acestui dezastru.

Una dintre ele s-a dezvăluit în cazul relației cu Federația Rusă.

Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, l-a primit pe ambasadorul Federației Ruse, cu care a discutat un pachet minim de măsuri menite a trece relațiile dintre București și Moscova de la dușmănia de tip Războiul antonescian la normalitatea tipică unor țări care nu și-au declarat una alteia război cald.

După întîlnire, în loc să comunice opiniei publice de la noi deschis, bărbătește, acest minim set de măsuri, Teodor Meleșcanu le-a ascuns, după tipicul adoptării Ordonanței 13. Și tot după tipicul Ordonanței 13, Divizia Presă a SRI a dat alarma în opinia publică. Ar fi fost normal ca măcar acum Teodor Meleșcanu să fi explicat românilor că un minim de relații cu Federația Rusă nu e un fapt menit a contrazice apartenența noastră la NATO și la UE. Teodor Meleșcanu n-a făcut-o. A preferat să dezmintă existența minimumului set de măsuri.

Ca și în cazul Ordonanței 13, despre care Victor Ponta susținea în dialogul de la România tv, că trebuia asumată deschis, bărbătește, de conducerea PSD, de premier, într-un dialog sincer cu opinia publică, în cazul minimului de relații cu Federația Rusă, s-a manifestat principala slăbiciune a Guvernării PSD:

Umblatul cu fofîrlica!