Calin Hera: "Imediat dupa alegerile din 2004 ne intrebam: isi termina Basescu mandatul?"
Putini spuneau ca da. Dupa cateva luni, putini credeau ca presedintele poate fi clintit zece ani de-acum incolo. Devenise evident: Puterea e Traian Basescu, cel care a impus un guvern, o majoritate, a pornit lupta impotriva unor intangibili si a parut ca si-a dat mana, intru conservarea si sporirea puterii, cu partea „disciplinata” a sistemului ticalosit.
Dar cine se face frate cu dracu’ risca sa cada in cazanul cu smoala. Conferinta de presa „pe picior” de aseara a aratat un om care a ramas singur. A lipsit verva, a lipsit miezul. Amenintarile cu ratingul de tara, plecarea investitorilor au parut mai degraba patetice. Traian Basescu in defensiva. Cine ar fi crezut?
Daca suspendarea va deveni azi fapt, ii va ramane doar sansa unei noi incercari: sa mai castige o batalie electorala, sa arate ca puterea lui este data de popularitatea pe care o mai are. Ar fi insa extrem de greu pentru ca ar urma trei luni in care va fi lipsit de butoane, in care tot restul lumii va lucra ca sa-l demoleze. Ii convin crizele, stie sa castige mereu din ele. Dar de data asta?
Ne puteți urmări și pe Google News
Traian Basescu incearca sa transforme intr-un resort care se comprima pana la ceea ce inseamna puterea lui intrinseca - charisma personala, populismul si popularismul, spontaneitatea, aerul de lup de mare in ciorapi sintetici gata sa-si suflece manecile ca sa urneasca sandramaua din loc. Va fi aceasta forta suficient de mare incat resortul sa elibereze acel lucru mecanic care sa-l propulseze din nou in frunte?
Devine de actualitate intrebarea: cine e Puterea in Romania? Privita din avion, situatia e ideala: exista mai multi poli de putere care se controleaza reciproc. In realitate, ele se contreaza reciproc si nu coincid cu puterile clasice, oficiale. Constitutia Iorgovan ne-a blagoslovit cu o situatie neclara.
Regimul semiprezidential e ca in povesti: nici calare, nici pe jos, nici imbracat, nici dezbracat. Mereu, gradul a batut functia. Cu alte cuvinte, si-au aratat muschii ba presedintele, ba parlamentul, ba premierul, ba - de fiecare data - serviciile secrete, mai precis dubiosi venind din trena Securitatii.
In timpul regimului Basescu, romanii au avut sansa (?) unei nesfarsite dezbateri constitutionale; a fost ca la un laborator in care s-a experimentat cat de departe se poate merge cu interpretarea Legii supreme.
Deci, cine are parghiile? Puterea de la Palatul Victoria pare o gluma. Agenda publica, in aceste zile, este atat de incarcata incat iti vine sa crezi ca toata lumea nu mai face altceva decat sa se uite la televizor ca sa prinda pe viu ultimele rasturnari de situatie.
Parlamentul e o institutie care se dovedeste, iata, greu de invins, atunci cand e calcata pe coada. Dar atat. Poate doar frana. Sa fim seriosi, nici actuala situatie a PSD nu inseamna ca acest partid ar personifica paradoxul „la putere din opozitie”. Atunci?
Mi-e teama ca suntem condamnati la acelasi cerc vicios in care detinatorul puterii este acel ceva din umbra care nu tine cont de culoare politica sau institutie, ci doar de duhoarea grea a Securitatii. Vedeti? Geoana a scos si el un biletel pe piata. Ne aflam intr-un nou capitol din Manualul de manipulare al Securitatii. Din nou, serviciile secrete sunt in prim-plan. De ce le zicem servicii secrete? De ce nu le spunem vedete TV?
P.S. Cate voturi credeti ca ar fi strans in alegeri Nicolae Vacaroiu, cel care, de maine, ar putea sa-si primeasca corespondenta la Palatul Cotroceni? Asa-i ca e amuzant? Crede cineva ca, in orice situatie, Vacaroiu e la putere? In ce rahat suntem!
Recomandările noastre
