Încerci să-ţi armonizezi relaţiile sociale şi să faci alianțe efemere. Eşti drăguţ şi vorbeşti frumos, politicos, în ideea să te faci simpatic şi util. O mână spală pe alta şi amândouă, faţa!

21 august

Pe 21 august s-au născut Kenny Rogers, Count Basie, arhiducele Rudolf, Basil Konstantine Poledouris, Ilinca Tomoroveanu, Jean Constantin, Paul Călinescu, Toma Caragiu, Constanţa Dogeanu, Eugen Frunză.

 În calendarul creștin-ortodox, pe 21 august sunt Sfinții Tadeu, Vasa cu fii ei, Donat diaconul, Silvan și Venust. Nimic în ”Kalendar”.

În august 1968 mă aflam la Bran. La tabăra de pregătire a elevilor olimpici români, pentru Olimpiada Internaţională, care, anul acela, avea să aibă loc la Viena. Adusesem Liceului 24, astăzi Jean Monnet, primul lui titlu olimpic, la fizică, luasem etapa pe ţară. Acolo şi atunci, la Bran era la crème de la crème a liceenilor.

Fizică, matematică, chimie, dar şi literatura română şi alte discipline erau prezente acolo cu ce avea mai bun România în şcolile ei. Cam optzeci de adolescenţi, dacă îmi amintesc bine. Nu toţi erau olimpici, aceia eram puţini, vreo două-trei duzini, dar restul erau şi ei deosebiţi.

Cele mai frumoase şase fete liceene din România, redactorul şef, elev, al unui ziar săptămânal de şcoală, un inventator de 15 ani, o fată care salvase un coleg, după un accident groaznic, dându-i primul ajutor mai calificat ca un paramedic, un sportiv, un boxer de 14 ani care făcuse KO un adult de două ori mai greu ca el şi… exemplele pot continua. Şi foştii mei colegi de la clasa specială de fizică, de la Liceul Cantemir.

Fusesem “racolat” cu un an înainte, de profesorul de fizică Fălie de la Liceul 24. Târgul fusese clar: eu aduceam Liceului 24 un titlu olimpic la fizică, iar directorul Bărbulescu urma să închidă ochii la absenţele mele de la şcoală, să le motiveze automat.

Mai mult, puteam să refuz să ies la tablă, sau să dau extemporal. În faţa copiilor de nomenclaturişti de la Liceul 24 aveam o aură de băiat rău, ei nu ştiau de contractul meu, dar faptul că făceam pe nebunul, nu veneam la şcoală, sau mă ridicam în timpul orelor şi plecam la bibliotecă era un prilej de admiraţie pentru ei, mai ales pentru fete, elevii de la 24 fiind destul de convenţionali şi reţinuţi, nu trebuia să-şi facă tata, sau mama, de râs.

Eu mi-am respectat partea de angajament şi aşa au făcut şi profesorii. Toată lumea era mulţumită şi în vara lui 1968 diploma mea de olimpic în fizică pentru clasa a XI-a strălucea într-o vitrină, în stânga cancelariei.

“Dinţoasa”, profesoara de matematică şi diriginta mea, într-un consiliu profesoral în care se discuta despre soarta noastră, a elevilor, când a venit rândul meu a zâmbit rău: “Radu este la un an lumină înaintea tuturor elevilor, nu o să se mai întoarcă de la Viena, o să-i scriem la NASA!”

De fapt, fără să ştiu, toată lumea a adoptat părerea “Dinţoasei”. Mult timp m-am gândit la acest lucru ca şi la alte lucruri asemănătoare. Mediocritatea nu înţelege elita. Eu, dacă de trei ani luasem, în fiecare an, titlul olipic la fizică pe țară, nu eram bun pentru România, eram un produs de export. Aşa cum mediocritatea nu admite că oamenii obişnuiţi pot da performanţe extraordinare. Leonardo da Vinici trebuie să fi fost un extraterestru, nu?

Piramidele au fost construite de zei, tot un fel de extratereştri, nu? Ceea ce este deosebit, ce iese din vederea celor mulţi, nu poate fi de pe Pământ! Oamenii mediocrii nu admit excelenţa, faptul că pot exista oameni, la fel ca ei ca înfăţişare, dar de o mie de ori mai pregătiţi, mai inteligenţi, mai capabili.

Stareţul Dionisie, Dumnezeu să-l odihnească, îmi spunea: “Constantine (aşa îmi spunea, după prenumele meu Costin) omul lui Iisus, fereşte-te de ei, dacă prostia ar durea, ei ar urla tot timpul!”  I-am urmat sfatul şi m-am pustnicit, după ce toate încercările mele repetate de a face ceva bun, cinstit şi onorabil pentru România, s-au izbit de zidul de netrecut al prostiei, hoţiei, mediocrităţii şi nepăsării. Iată, intru pe al 14-lea an al pustniciei, deie Domnul ultimul să nu fie!

Deci, ne aflăm în august 1968, la Bran. Toată lumea se aşteapta să nu mai mă întorc de la Viena. Chiar şi pe frumoasă mea mamă o vedeam adesea plânsă, vorbele “Dinţoasei” ajunseseră şi la familia mea. Tata nu zicea nimic, doar se uita mai mult la mine, parcă ar fi vrut să mă picteze. Numai eu nu ştiam nimic, că trebuie să ajung la NASA, via Viena!

La Bran se făcea o pregătire densă, prelegeri ale unor profesori universitari de renume, i-am ascultat cu plăcere şi m-am reţinut să le pun întrebări de neam prost, care îmi treceau prin minte, gen: dom’ profesor, aveţi şi ceva cert ca teorie, pentru că tot ce ne prezentaţi sunt ipoteze de lucru, presupuneri ştiinţifice.

Seara dansam cu Carmen, sau cu Ana, cânta “Roşu şi Negru” şi cânta bine. În zilele libere, când nu se făcea pregătire, făceam excursii. Am fost la Castel, de două ori, odată cu Carmen şi a doua oră cu Ana şi cu toată banda de la Cantemir, cu Tony şi fraţii gemeni Maican et Co. Tony a avut amabilitatea şi mi-a trimis acum ceva timp fotografiile, scanate, făcute cu acel prilej, sunt mărturie că totul nu a fost visul unei nopţi de vară.

Totul mergea bine, până în ziua de 21 august 1968. Ţin bine minte, am memorie cinematografică. A fost într-o miercuri, era zi liberă şi am folosit-o ca să ajungem la nu ştiu care peşteră din munte, nu i-am ştiut niciodată numele. Pe la ora două-trei după masă, când ne-am întors la tabăra noastră, ne răzbise foamea. Tabăra de pregătire a olimpicilor din România arăta ca un muşuroi de furnici călcat de o vacă. Toată lumea fugea de colo-colo. Se făcuse coadă la singurul telefon, de la comandamentul taberei. Nu înţelegeam nimic, iar când l-am văzut şi pe pompierul taberei înarmat cu un AK-47 pur şi simplu am căscat gura. Martin, aşa îl chema pe pompier, a spus repede: “unde aţi fost, e război, ruşii au intrat în Cehoslovacia şi o să intre şi la noi!”

Nu am ascultat cuvântarea lui Ceauşescu, nici acum nu prea ştiu ce a spus. Dar am văzut reacţia populară la eveniment. Uneori corectă, alteori disproporţionată, ridicolă chiar. Aşa gândesc acum. Atunci, eram un adolescent maturizat fără voie, de morala mic burgheză în care fusesem crescut, de prea mult învăţătură născută din curiozitate şi de povara unui IQ mare, prea mare, numai Nadia Rapaport, fiica cea mică a celebrului doctor evreu, mă mai întrecuse, ea avusese 190, la teste. Dar, am înţeles ceva. Uneori, în istoria noastră, interesele conducătorilor au coincis cu dorinţa şi voinţa poporului.  Asistam la un astfel de moment astral, de o importanţă covârşitoare pentru România.

Tabăra de pregătire olimpică de la Bran se cam terminase. În după amiaza zilei de 21 august 1968 au început să vină maşinile părinţilor, care după ce vorbeau la comandamentul taberei îşi luau repede copiii şi pe cine mai avea aceiaşi direcţie.

Eu m-am plimbat prin sat, cred că împreună cu Voiculescu, un coleg de la Cantemir. Din nou am rămas cu gura căscată: sătenii, munteni amarnici şi dârji, îşi fortificau casele. Colo dregeau un oblon greu de fereastră, dincolo o poartă strămoşească. Un moş cu un topor în mână, când ne-a văzut, ne-a spus direct: măi, băieţi, dacă auziţi motoarele tancurilor, nu staţi pe şosea, intraţi în pădure cât mai repede! 

Atunci, în ziua aceea de august ceva s-a răsucit dureros şi totuşi plăcut în mintea şi inima mea! Eram mândru că sunt român! Eram mândru că fac parte din neamul acesta. Rasa care s-a pregătit mereu de război, de mii de ani, chiar dacă ştia că o să-l piardă, că sunt ofertă, între cei mari şi puternici.

La răspântia a trei imperii… Nu contează sistemul politic, nu contează conducătorii efemeri, nu contează duşmanul – ceea ce contează este simţământul acesta tragic şi măreţ, în acelaşi timp, că eşti mândru că faci parte dintr-o naţie mică, puţin numeroasă, bătută mereu de valurile istoriei, dar care supravieţuieşte, prevalează, mereu şi mereu, cu sacrificii greu de imaginat.

Sacrificii ale poporului, au plătit cu zecile şi sutele de mii, dar şi ale conducătorilor. Să ne amintim de Decebal, trădat, de Brâncoveni, asasinaţi de păgâni, de Mihai Viteazul asasinat de imperiali, de Nicolae Iorga asasinat de legionari, dar şi de Gheorghiu-Dej, asasinat de sovietici. Pe Ceauşescu cine l-a asasinat? Bună întrebare!  Contează doar România, eternă, cu interesele ei mereu aceleaşi!

Pe 21 august 1968 şi în zilele următoare m-a impresionat reacţia populară, solidaritatea şi mândria. Furia şi mândria, poate născute din teamă, din frica milenară de năvălitori, dar şi din dorinţa ascunsă adânc în sufletul poporului că, poate, de data asta avem noroc, nu-şi mai întoarce bunul Dumnezeu faţa de la români.

România populară, poporul, se pregătea de luptă, nu ar fi cedat în faţa trupelor Tratatului la Varşovia. Se credea, aşa îmi spuneau colegii de la 24, unii fii, sau fiice de generali, că se va ataca dinspre Vest, din Ungaria, unde graniţa putea fi trecută uşor de tancurile sovietice. De aceea a avut loc concentrarea a trei mari unităţi româneşti în Transilvania şi numai câteva divizii în Est, la Prut. Pe atunci s-a născut şi un banc. Se spune că militarii români, observând concentrarea de mari unităţi sovietice pe Prut au început să înfigă drapele tricolore pe graniţă. Întrebaţi de ce fac asta, au răspuns: pentru că ni se fâlfâie de ruşi!

Am ajuns în Bucureşti pe 22 august, cu rata până la Braşov şi de acolo cu trenul, cu grosul trupei de olimpici şi cu profesorii care răspundeau de noi. Un oraş mort, lume puţină pe străzi, cu figuri îngrijorate. Veselul Bucureşti, cel plin de verdeaţă şi curat cum altă capitală europeană nu era pe atunci, se pregătea de asediu.

Tata şi mama mă aşteptau pe peron, în Gara de Nord. Tata, pilot pe avioane de asalt în WW2 se pusese la dipoziţia Corpului de Observaţie Aeriană, care mai avea avioane cu elice, pe atunci. Aşa că nu putuse să vină la Bran să mă ia cu Wartburgul familiei, fusese rugat să nu părăsească Bucureştii.

Am ajuns acasă, stăteam pe Strada Aviator Ştefan Protopopescu, nr. 7, bloc C-3. În Nord, lângă Sala Floreasca în parcul cu patinoarul. Unul dintre cele şase blocuri turn construite pe Groapa Floreasca, la sfârşitul anilor 50. În C-3 locuiau cei din eșalonul superior de cultură și artă, tata a primit repartiție acolo pentru că era șeful muzeelor.

A început să sune telefonul. Probabil că sunase şi până atunci, dar nu fusese nimeni acasă, vă daţi seama că nu existau mobile, în acele timpuri. Prietenii mei, rude, dar şi profesorii de la 24. Toţi erau mulţumiţi că sunt bine şi că sunt ACASĂ! Acest fel de emoţie colectivă, solidaritate scrâşnind din dinţi şi cu pumnii strânşi, proprie românului, “suntem de un sânge, voi şi eu” după cum bine zicea Kipling! Întotdeauna patriotismul meu s-a îndreptat către colectivitate, popor, ţară!

Am fost mândru când Nadia Comăneci a luat nota 10 la Olimpiadă, se cânta imnul României şi se ridica tricolorul pe cel mai înalt catarg. Am fost mândru când echipa noastră de tineri inventatori s-a întors de la Berlin cu toate premiile luate, la toate categoriile. Reprezentau România. Am fost mândru când mentorul meu, Corneliu Mănescu, a fost ales Preşedinte la ONU, se întâmplase în 1967. Reprezenta, cu cinste, România.

Am fost mândru când Ilie şi Ion au jucat cu salatiera pe masă, meciul de Cupă Davis. Reprezentau România şi i-am aplaudat până m-au durut palmele, mai ales după ce au pierdut! Am fost mândru când am văzut cum vameşii din ţări străine preţuiau și respectau, pe atunci, paşaportul meu diplomatic. Reprezentam România.

Pe scurt, delegaţia română nu a mai participat la Olimpiada de la Viena, dar tata, cam după o săptămână, sau câteva zile, a apărut cu o familie de cehoslovaci, care nu mai doreau să se întoarcă în Cehoslovacia.

Îşi făcuseră concediul pe litoral. Erau din Ostrava, din Slovacia, el era istoric şi membru marcant de partid, primar, sau cum i-o fi spus pe atunci, prieten cu Dubcek, iar ea era medic, directoarea unui spital din Ostrava. Dacă se întorceau în ţara lor urmau, mai ales el, să intre imediat în puşcărie, nevinovaţi, băgaţi de ruşi, cum au făcut şi cu marele sportiv Emil Zatopek.

O să vă povestesc altădată ce şi cum şi când şi unde au emigrat cehii. Nu sunt sigur, dar cred că România a oferit, atunci, un fel de azil politic la mai multe familii de cehoslovaci. De la ei, de la cehi, am avut ocazia să citesc un ziar franţuzesc care făcea analiza primăverii de la Praga.

 Ziarul era “L’Express”, numărul din 29 iulie 1968, dedicat, aproape în întregime “problemei cehe”. Articolul de fond, foarte lung si foarte bine scris, il avea in centru pe artizanul schimbărilor din Cehoslovacia, Alexander Dubcek, un slovac născut la Uhrovec, în Slovacia, la 27 noiembrie 1921.

Au lipsit doar câteva luni ca Alexander Dubcek să fie cetăţean american. Ştefan, tatăl lui, era un om care iubea libertatea. A crezut că o obţine dacă emigrează în America. A fost tare dezamăgit şi s-a întors în ţară, pentru că “fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea”. Când Alexader avea trei ani, familia lui pleacă în Uniunea Sovietică, unde tatăl lui găsise de lucru. În acele timpuri sovieticii cautau specialişti străini şi îi plăteau foarte bine.

Alexander creşte în URSS, de unde familia lui se întoarce în Cehoslovacia în tragicul an 1938. Avea 17 ani. După ce Cehoslovacia este ocupată de naziştii toţi bărbaţii Dubcek fac parte din Rezistenţă. În acţiune este ucis fratele lui Alexander, Julius. O să vă povestesc toată biografia lui Dubcek şi a familiei, altă dată. Ceea ce contează este formarea şi caracterul lui Alexabder Dubcek. A fost, fără nici îndoială, o personalitate cu pronunţate obţiuni de stânga, un comunist care dorea independenţa şi suveranitatea ţării lui, ieşirea din sfera “marelui licurici” de atunci.

Deja am scris prea mult şi nu doresc să vă plictisesc, dragii mei dragi! Dacă doriţi să aprofundaţi problema, v-am dat sursa.

Mai rămâne o întrebare: de ce ruşii, sovieticii, cum vreţi să le spuneţi, au intrat în Cehoslovacia şi au lăsat România în pace. Bună întrebare, nu? În cei 50 de ani care au trecut am citit diferite analize, păreri, opinii, documente etc etc.

Cred că au fost mai multe motive, dar vectorul principal a fost cel economic. SUA a ieşit din război cu mari sume date cu împrumut Marii Britanii, URSS şi Franţei. Aceste ţări, ca să-şi plătească datoria la americani i-au pus la plata, ca despăgubiri de război pe germani şi italieni. URSS storcea fără milă ţările din “lagărul socialist”. SUA a ajutat mult Germania, vezi planul Marshall, ca să poată să se refacă şi să-şi plătească datoriile către britanici, francezi, olandezi, iar aceştia către SUA. Întâlnirile de la Bilderberg, mai ales primele, aveau ca scop supravegherea şi înlesnirea fluxului financiar din ţările Europei către SUA.

Începând din vara anului 1967, Cehoslovacia a început să-şi diminueze activitatea în CAER, adică contracte economice proaste încheiate cu sovieticii şi au trecut masiv pe devize convertibile, adică au început să cumpere mărfuri şi servicii din Occident. Acest lucru a nemulţumit URSS şi, poate, în egală măsură şi SUA, pentru că Cehoslovacia nu mai “cotiza” la datornicul său principal, URSS.

România a fost cuminte, a continuat cu contractele proaste de comerţ exterior în CAER, foarte puţin pe devize convertibile. “Câinele care latră, nu muşcă!” URSS nu avea niciun motiv să invadeze România, atâta timp cât plătea! A fost o  mişcare diplomatică măiastră a lui Kosâghin, care, prin izolarea României de la pregătirile de invazie a Cehoslovaciei şi cunoscând foarte bine profilul psihologic al lui Nicolae Ceauşescu, dădea impresia unei democraţii în marş în lagărul comunist, cu voci pro şi contra, cu dezbateri şi proteste.

Întotdeauna, dar întotdeauna, în conflicte, în invazii, în războaie a contat doar jaful şi cucerirea de teritorii. Vedeți, acum, Ucraina! Toate ambalate politic, rasial, sau religios!

Ziua de 21 august are o semnificaţie deosebită pentru familia mea. Este “ziua căsătoriilor”. Pe 21 august 1949 s-au căsătorit, în aceiaşi zi, atât părinţii mei, cât şi părinţii regretatei mele soţii. Unii în Bucureşti, ceilalţi la Brăila. Am continuat tradiţia, 25 de ani mai târziu. Poate, odată și odată, sau, niciodată, o să vă povestesc despre o nuntă între o cititoare şi un cititor asiduu ai articolelor mele, nuntă la care am fost invitat ca un fel de naş. Tot pe 21 august.

Nu a fost să fie… Dar, știu sigur că mâine este o altă promisiune, o nouă speranță, o nouă zi!

HOROSCOP   21 august 2023

BERBEC    Astăzi simţi că situaţia o ia pe arătură şi încerci să găseşti cauzele, prin analiză, prin detalii. Trebuie să faci eforturi ca să-ţi păstrezi poziția în ”sistemul social familial”. Azi trebuie să analizezi ultimele evenimente şi să retrasezi cursul lucrurilor. Înaintea unui nou atac, înaintea unei noi ofensive sau al unui nou proiect, forţele trebuie să se regrupeze. Se pare că ai de suferit din cauza timpului prea călduros, dar şi din cauza unor situaţii obiective. Luna declanşează unele situaţii la care te aşteptai mai puţin.

TAUR    Eşti surprins de o întâmplare, veste sau eveniment neaşteptat. Însă, ceea ce începi, sau se petrece în această zi de luni, poate aduce îmbunătățiri în calitatea vieții tale sentimentale.  Realitatea de azi este cam vulgara, oamenii cam rudimentari, aşa că trebuie sa dai dovada de exigenţă în alegerea anturajului, mai ales cu cine ieşi în oraş în seara asta. Totuşi, prietenii te ajută, familia te sprijină, totul pare bun şi avantajat de stele. Dacă nu vrei să ieşi în oraş, poţi folosi prilejul ca să petreci o seară foarte plăcută în familie, la o cină veselă şi sănătoasă.

GEMENI   Ţi se pare că întâlneşti obstacole artificiale, capcane de fapt. Poate aşa este, dar prima reacţie este să vezi cui foloseşte. În afaceri, dar mai ales în dragoste, nimic nu e întâmplător! Promovează-ţi cu hotărâre interesele personale. Totuşi, nu trebuie să dai dovadă de mai multă încăpăţânare decât de obicei. Nu te implica în domeniul financiar. Nu te speti cu munca spre gloria altora! Un obicei prost este cauza lipsei tale de vitalitate. Probabil că este vorba de faptul că mănânci repede şi aiurea şi ai o atitudine dispreţuitoare faţă de stomac. Dacă nu ai tu grijă de tine, cine vrei să aibă?

RAC   Astăzi ai o dispoziţie către vorbărie, să pierzi timpul şi să nu spui nimic. Din partea ta este o reacţie naturală de apărare, stai în defensivă şi vezi de unde bate vântul mai tare. Bănuielile tale nu se confirmă, sau se confirmă parţial. Până la urmă timpul te favorizează. Ai răbdare şi încredere. În Dumnezeu şi în capacitatea ta de muncă. Până la urmă astăzi este o zi favorabilă şi viitorul este şi mai favorabil, aşa că ar fi culmea să ai un necaz pe aspecte bune. Dar, în lumea de azi, orice este posibil, din ce în ce mai multe domenii se comportă haotic, ca scăpate din Planul lui Dumnezeu. 

LEU   Ai un ghimpe în lăbuţă, adică o idee fixă, o obsesie! Şi nu te potoleşti până nu găseşti răspunsul la o întrebare. Dar nu ai timp de pierdut, este luni, o zi călduroasă, densă şi obositoare. De asemenea, după orele de program, trebuie să dai jos kilogramele care nu stau deloc bine pe tine. Nu cu cine ştie ce cură ciudată şi cu medicamente periculoase, ci cu sala de gimnastică, alergari prin parcuri şi multă... foame. Trage de fiare şi lumea îţi va apărea mai frumoasă şi mai zveltă. Venus face aspecte favorabile cu zodia ta, aşa că pe seară poţi să ieşi la cursurile de dans. Foloseşte perioada ca să-ţi lămureşti problemele de amor sau să începi alte prospectări.

FECIOARĂ  În cursul dimineţii realizezi că nu ai rezultatele scontate din lipsă de pregătire. Aşa că te interesezi de perfecţionare profesională sau de tehnici orientale de seducţie, după gen și caz! Sănătatea îţi este bună, viaţa personală – armonioasă, iar situaţia financiară nu-ţi mai pare prea teribilă.  Drumul spre infern este pavat cu intentii bune, aşa că lasă pe alţii să înceapă cu drăgălăşeniile şi pupăturile. Cafeaua de dimineaţă şi gustarea de la prânz sunt cele două pauze de astăzi. In restul zilei ai mult de lucru şi drumuri de făcut. Stelele iţi sortesc o zi bună, nu te mai doare nimic, iar colegii de serviciu sunt draguţi şi serviabili.

BALANŢĂ    Cu Jupiter în zodie magnetismul personal este în creştere, poţi lămuri favorabil unele situaţii profesionale. E bine să dai dovadă de prudenţă şi să eviţi căldura toridă, dar şi curentul. Ziua de astăzi îţi prilejuieşte un episod în care eşti înconjurat de colegi sau un colectiv care nu are nici pe departe energia şi rapiditatea ta. De aceea,  astăzi eşti plin de poante cam rautacioase, de ironii cinice, dar eşti iertat de anturaj, pentru că eşti simpatic. La prînz, posibilă schimbare de program care se pare ca nu iţi place de loc. Pluteşte un aer de dezastru proaspăt, de aventură neaşteptată şi abruptă – de tragedie aeronautică -  reflectezi cinic că te prăbuşeşti şi tu împreună cu toată ţara.

SCORPION   Regulile generale nu sunt pentru tine. Tu ai propriul sistem legislativ. Vezi să fie legal și moral! Fie că este vorba de afaceri, profesie, de trafic, relații sociale, sau de dragoste! Cu toate că totul pare o comedie, sau un scenariu care nu a fost bine regizat, te complaci in atmosfera tensionată de la locul tău de muncă, din anturaj.

Căutarea permanentă a adevărului absolut şi a perfecţiunii armonioase te fac să pari din altă lume. Atenţie la gafe şi neânţelegeri, colegii tăi sunt mult mai rudimentari decât credeai. Trebuie să-ţi găseşti cuvintele potrivite pentru că anturajult tău pare confuz şi distrat. Toată lumea pare că aşteaptă ceva! După orele de program este necesar să faci puţină mişcare, puţin sport, orice vârstă ai avea, chiar dacă este foarte cald.

SĂGETĂTOR   Perioada zilei de azi te ajută să te înţelegeţi mai bine cu cei apropiaţi, cu cei dragi. O seară favorabilă pentru interesele şi reuniunile de familie, sau o vorbă plăcută cu prietenii. Ceva sună fals în concertul exterior ţie. Ceva nu este cum ar trebui să fie. Parcă vezi textura digitală a lumii acesteia false, ca în Matrix.

Poate din cauză că vine toamna şi gata, a mai trecut un an,  toată lumea se grăbeşte şi pare robotizată. Ia-ţi un moment de respiro şi vezi în ce parte merge barca vieţii tale. Este  momentul favorabil să te gândeşti la un curs nou. Nu prea ai cum să schimbi lumea, să o faci mai bună, cu toate că îţi trece prin gând că sub conducerea ta lucrurile ar sta altfel.

CAPRICORN  Se pare că grijile au trecut, sau te-ai obişnuit cu ele. Afacerile personale şi sentimentale sunt aspectate favorabil. Încearcă să ignori pe cei care te provoacă, păstrează-ţi sângele rece!

Astăzi nu trebuie să exagerezi cu nimic, în special cu mâncarea. Cu dulciurile, ca să fiu mai precis. Ai mai multe ore de aspecte favorabile - profită de ele, dar cu masură, pentru ca stelele arată, nu determină desfăşurarea unui eveniment. În negocieri, tratative, discuţii – foarte puţini pot să-ţi ţină piept astăzi. Eşti avantajat atât la vânzări cât şi la cumpărături. Ceea ce cumperi astăzi poate face mare placere celor dragi.

VĂRSĂTOR   Astăzi nu ai obstacole. Poţi să faci mai tot ce vrei, sigur, dacă vrei asta. O veste te influenţează. Pare a fi o ocazie pe care o aşteptai de mult timp, aşa că eşti optimist şi motivat! Trebuie să reflectezi un pic. Să te sfătuieşti cu cel mai bun prieten al tău. Adică cu tine însuţi.

Ai multe pe suflet, aşa este? Chair dacă nu recunoşti, tot aia e! Trăirea asta cam profundă şi complicată, ca să nu mai punem la socoteală efortul intelectual, te va consuma cam toate orele zilei, în care nu vei face altceva decât planuri de viitor şi procese de conştiinţă. Există un procent dintre nativi care o să se ducă după orele de program să facă sport cu toată ameninţarea căldurii, desfidratării şi coduri din culorile curcubeului.

PEŞTI   Încerci să-ţi armonizezi relaţiile sociale şi să faci alianțe efemere. Eşti drăguţ şi vorbeşti frumos, politicos, în ideea să te faci simpatic şi util. O mână spală pe alta şi amândouă, faţa! Meriţi o seara frumoasă. În această perioadă ciudată, hai să-i spunem pe nume, nefastă, este bine să te abţii de la orice proiect nou, de la orice nouă asociere.

Totuşi, ai o perioadă destul de bună pentru promovarea intereselor personale, pe seară, la un suc cu prietenii. Poate îţi descarci sufletul, poate le spui şi lor ce se întâmplă. Poţi să te bazezi pe faptul că mai sunt mulţi oameni cinstiţi şi drepţi în România, numai că ei nu apar la televizor. Şi bine fac!