România își alege astăzi al patrulea președinte de după Revoluție. Indiferent de învingătorul de astăzi, am câștigat ceva important. Spiritul civic a renăscut.
Mărturisesc că eram convins că este imposibil de resuscitat. Convingerea mi-a fost întărită de cele întâmplate în vara anului 2012. Agresiunii inimaginabile a USL la adresa statului de drept, asupra democrației, românii i-au răspuns atunci cu o pasivitate, care m-a dezarmat, m-a tulburat profund.
Îmi explicam de ce, după toate cele întâmplate, USL a câștigat alegerile parlamentare cu o majoritate zdrobitoare, dar refuzam realitatea. Am început să cred că democrația noastră originală este ireversibilă. Că nimic din ce câștigaseră tinerii frumoși din decembrie 89 nu este la adăpost.
Am simțit în 2012 cam ceea ce au simțit românii bătuți de mineri în 1990, în Piața Universității, pentru că ieșiseră în stradă împotriva lui Ion Iliescu și a sistemului cripto-comunisto-securistic. Sistem pe care-l patrona ca un guru cinic, lipsit de empatie față de cetățeni. Am simțit o imensă dezamăgire. Cu atât mai mult cu cât, dacă în 1990 Revoluția ne fusese confiscată, în 2012 o cedasem de bunăvoie. Conștientizam că, încet-încet, mă scufundam într-o generație de sacrificiu, deși părinții mei îmi spuneau, în tulburii ani 90, că voi scăpa, că se vor sacrifica ei, pentru ca eu să mă bucur de libertate, într-o țară democratică și dreaptă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Zilele astea, gustul amar din vara lui 2012 a dispărut în totalitate, văzând cum zeci de mii de oameni ies în stradă să apere un drept, pe care-l credeam abstractizat în mentalul colectiv: dreptul la vot. Dreptul la vot al celor plecați din România în lumea civilizată, cărora le datorăm atât de multe. Le datorăm banii trimiși în țară, care au ridicat economic România până la venirea crizei. Le datorăm mentalitatea vestică pe care au injectat-o în societatea românească. Le datorăm faptul că faptul că și-au educat copiii în spiritul Occidentului și că au modelat, astfel, generația care va putea, peste ani, salva România din ghearele Sistemului. Definitiv.
Nu vreau să fiu populist, patriotard, sau exaltat. Cred însă că votul de astăzi este extrem de important. Indiferent de cine va câștiga, mărturisesc că sunt liniștit la gândul că, în anii ce vor urma, România va avea Opoziție. Dacă partidele nu o vor putea face, dacă vor refuza să o facă, dacă vor pune din nou la cale un blat monstruos, ne rămân zecile de români care au ieșit în stradă. Ei vor putea fi cea mai de temut Opoziție. Sunt absolut convins că numărul lor va crește, că vor proteja instituțiile care au împins România spre Vest, că nu vor renunța la visul de a avea o ”țară ca afară”. Dacă alegerile de astăzi se vor termina prost, fiți conștienți că s-a pierdut doar o bătălie, nu războiul. S-ar putea ca războiul cu Sistemul abia acum să înceapă. Să auzim de bine!
Recomandările noastre
