Actualitate
Imagini şi informaţii tulburatoare din Bucureştiul interbelic. Câte sectoare avea Capitala la 1920 | GALERIE FOTO
Perioada interbelică rămâne în istoria Capitalei că o veritabilă vârstă de aur, reflectată în mii de pagini de jurnal, fotografii, picturi, filme etc. Societatea românească îşi îndeplinise visul de generaţii a reîntregirii teritoriale şi arata un mare apetit spre nou şi modern. Este perioada în care se întâlnesc cel mai bine tradiţia şi modernitatea, vechiul şi noul, inovaţia şi conservatorismul.
Prin Legea pentru organizarea administraţiei oraşului Bucureşti din 7 februarie 1926, Capitală a fost împărţită într o zona centrală şi o zona periferică. Zona centrală cuprindea patru sectoare, păstrând numele vechilor culori: Sectorul I Galben, Sectorul ÎI Negru, Sectorul III Albastru şi Sectorul IV Verde. În afară acestora au rămas 12 comune. Ele au primit statutul de comune suburbane oraşului, fiind înglobate din punct de vedere administrativ municipiului Bucureşti.
O nouă generaţie de arhitecţi îşi pun în aplicare principiile moderniste învăţate la şcoli de arhitectură din străinătate.Spre sfârşitul anilor `20, arhitecţi precum Marcel Iancu construiesc în Capitală primele imobile conform principiilor arhitecturii modernise. De asemenea, în 1929 Horia Creangă construieşte celebrul imobil ARO.
Cel mai popular ziar central, „Universul” îşi avea sediul în Palatul Universul.Inaugurată pe 2 noiembrie 1930, clădirea de pe stradă Ion Brezoianu 23-25 a constituit odinioară nucleul presei bucureştene, fiind celebra agitaţia din jurul ei, când vânzătorii de ziare strigau în gură mare titlurile ediţiilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Odată cu dărâmarea atelierelor Gării de Nord în 1932, din iniţiativa Direcţiei C.F.R.,a rămas liber un teren de circa 5 hectare, care putea fi utilizat pentru o mare piaţă în faţă Gării de Nord. Amenajarea pieţei a fost îndelung discutată într-o comisie mixtă compusă din delegaţii Cailor Ferate şi ai Primăriei, iar proiectul întocmit şi supus şi avizului Consiliului Tehnic Superior a fost un compromis între interesele parţial divergente ale acestor instituţii.
În inima Bucureştilor se găsea şi zona Halelor. Zona era foarte murdară şi infectă străzi întregi, fiind şi un teritoriu de frecvente încăierări între vânzătorii de fructe şi legume,iar înghesuială de la cumpărăturile de dimineaţă asigura pungaşilor de buzunare o activitate rodnică. În urmă presiunilor, precupeţii vor abandona zona iar bucureştenii se vor deprinde să îşi facă cumpărăturile la nouă hala din Obor.
Între anii 1930 – 1935 are loc asanarea unei zone mlăştinoase aflate la marginea oraşului Bucureşti, formându-se Lacul Herăstrău.În jurul lacului s-a amenajat şi cel mai mare parc din capitală, parcul Herăstrău. Ecluză Lacului Herăstrău a fost construită în perioada 1933-1936, însă pentru multă vreme a fost închisă.
La 10 mai 1939 a fost inaugurta pentru prima dată statuia ecvestră a Regelui Carol I în Piaţă Constituţiei de astăzi. Lucrarea a fost realizată de marelui sculptor şi artist croatIvan Mestrovic, foarte apreciat în epoca pentru lucrările sale.
Cinematograful avea un succes fulminant în Bucureşti. Au fost deschise zeci şi zeci de săli în care se proiectau filme. În paginile ziarelor, la rubrica numită „calendarul zilei“, erau menţionate peste 30-40 de cinematografe în Bucureşti care ofereau filme.
Grădinile de vara erau printre primele opţiuni de petrecere a timpului liber. Printre cele mai frecventate era şi „La Leul şi cârnatul”.Bucureştenii care veneau aici se puteau delecta cu soiuri alese de vin şi şpriţ, iar dacă le era şi foame se puteau înfruptă în voie cu patricieni, mititei, tuslama şi ciorbă de burtă, la preţuri foarte convenabile (2 lei un prânz îndestulător).
Înmormântările se făceau cu dricul. Erau trei clase de înmormântare. La clasa a III-a apelau oamenii nevoiaşi iar dricul era tras de doi cai. La clasa a II-a, dricul era tras de patru cai şi se punea la dispoziţia preotului o trăsura şi încă o trăsura la dispoziţia familiei. Înmormântarea de clasa I era somptuoasă, dricul fiind tras de şase sau opt cai iar caiierau mascaţi,cu măşti negre laterale la ochi. Iar pe cap un pompon înalt, negru. Dricul era mare sistralucitor. (sursa: historia.ro)
Recomandările noastre
