Foarte mulți profesioniști nu fac nici un pas către viața publică pentru că au observat că sansele lor de a accede și a promova sunt reduse, indiferent de cunoștințele dobândite, experiența și buna credință.
Ei nu sunt obișnuiți cu lupte nedrepte, inegale. Ei preferă o zonă unde lucrurile sunt previzibile. Adică merg pe principiul că dau și primesc după merit. Profesioniștii lucrează într-o piață liberă, unde conducătorii îi vânează pe cei mai buni, pe când în politică lucrurile stau pe dos. La noi conducătorul politic îl preferă pe cel credincios lui, care nu-i comentează, care e mai slab decât el, care e vulnerabil. România are această mare problemă, fiindcă în mod inevitabil, în posturile decizionale ajung în general membri verificaţi în timp de şeful ierarhic şi care răspund imediat cerinţelor şefului. Fiind obedienţi în mod clar sunt şi mediocri. În cazul în care promovarea ar fi după merit, foarte mulți nu ar mai fi implicați deloc în politică pentru că și-ar da seama că o fac în zadar.
Foarte puțini mai cred că un partid, chiar și el nou pe piața publică, poate schimba semnificativ actuala situație în care se află țara. Rând pe rând, electoratul a fost bombardat cu promisiuni și aproape toate au rămas doar promisiuni. Neonorate, desigur. Una din marile probleme ale societății românești rămâne această accedere în funcțiile publice. Legea funcționarului public, aprobată în anul 1999, la care am lucrat doi ani împreuna cu un grup restrâns de experți, a suferit sute de modificari. Unele bune, unele erau necesare datorită schimbărilor intervenite în urma aderării la UE. Cu toate acestea astăzi sistemul este nefuncțional. Chiar dacă unele lucruri sunt spuse și eventual susținute cu bună credină, sistemul actual de luare a deciziilor, de promovare în funcții publice și modul de atribuire a fondurilor publice, conduce în mod inevitabil la perpetuarea acestei stări de fapt.
De ce avem partide cu sute de mii de membri? De ce partidele au sute de mii de membri, iar la sediile lor e mult zumzet? PSD și PNL sunt partidele care au în evidențele lor sute de mii de membri. Nu de puține ori am auzit declarații prin care lideri ai celor două mari partide ne informau cu privire la abundența de adeziuni. UNPR, prin Gabriel Oprea ne spunea că ținta lui este de un million de membri. Adică în jur de 15% din voturile valabil exprimate. Asta în cazul în care soțiile membriilor lor n-ar fi votat. Acum nu mai este cazul, fiindcă domnul Oprea nu mai face politică. Mare pierdere.
Ne puteți urmări și pe Google News
De ce se fac oamenii membri de partid? Teoretic partidele ar avea nevoie de câțiva specialiști. De câțiva pe care să-i pregătească și să-i promoveze în funcțiile alese și de simpatizanți care să le poarte mesajele. Oameni calificati care să ridice calitatea actului administrativ și relația cu cetățenii. În mod normal, partidele, ca orice organizație (politică, economică, culturală sau de altă natură), ar trebui să funcționeze după principiile general valabile în orice tip de intreprindere. Recrutare, training, promovare, evaluare. Aceste reguli ar trebui să funcționeze pentru a stabili și promova cei mai potriviți pentru a accede în funcțiile publice. Locurile de parlamentari, secretari de stat, ministri, sunt puține și atunci ne întrebăm de unde acest aflux de militanți. Le place socialismul, liberalismul? Nu. Exista o singură miză. Posturile calde din administrația locală si centrală. Cele de conducere, desigur, dar și cele de execuție sunt bune. Sigur că legea spune că ele se ocupă prin concurs dar cine ține cont de lege? Odată ajuns la putere, partidul împarte totul. Avem prefecți, subprefecți, director, director adjunct, șef serviciu, funcționari publici cu funcții de execuție. Aproape toate aceste numiri, fiindcă de fapt sunt numiri, se fac cu legea în mână. Toate. Persoanele alese cunosc subiectele dinainte, iar cele incomode sunt picate la testul oral în fața comisiei. În România orice concurs din administrația publică poate fi măsluit. Și nimeni nu face nimic. Începand cu anul 2007, fiindcă atunci a început dezmățul pe funcțiile publice, când Tăriceanu a angajat 250 000 de persoane, peste 99% din funcțiile publice de conducere s-au obținut prin încălcarea legii. Pe funcții au ajuns oamenii loiali baronilor locali. Atât. Nimeni nu a putut pătrunde din afara sistemului, care funcționează și astăzi.
Ce este de făcut? În prima fază concursuri pe bune în baza unui examen ca la bacalaureat. Cu înregistrare video și cu subiecte extrase pe loc. Cei mai buni vor fi angajați pe perioadă nedeterminată indiferent ce partid guvernează țara. E un exercitiu puternic de voință politică.
Recomandările noastre
