În România, în cele șase centre de cazare pentru refugiați sunt 1.500 de locuri, din care 300 sunt ocupate Locatarii nu au voie să iasă din cămine între orele 22.00 și 06.00. În unele centre, grupurile sanitare sunt comune. Curățenia este asigurată de către solicitanții de azil.

În România sunt șase Centre Regionale de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil în: București, Galați, Rădăuți (județul Suceava), Oncuța Mare (Maramureș), Giurgiu și Timișoara. Potrivit oficialilor Inspectoratului General pentru Imigrări, acestea au, în total, o capacitate de 1.500 de locuri, din care aproximativ 300 (20%) sunt deja ocupate. Majoritatea refugiaților provin din Siria, Afganistan și Irak.

La Timișoara funcționează, din 2009, un centru regional de relocare pentru refugiați. Aici ajung oameni care, în disperare de cauză, își iau lumea-n cap și pornesc unde văd cu ochii cât mai departe de războiul din țara lor. Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă pentru Refugiaţi, deschis inițial la Timișoara, a intrat sub tutela ONU, fiind prima instituţie de gen din România, și din Europa Centrală şi de Sud-Est. Centrul pentru azilanți a fost dat în funcțiune în 2004, când dispunea de 250 de locuri de cazare, cabinet medical, consultanţă juridică şi psihologică pentru refugiaţi, cluburi, sală de masă şi de sport, spaţii de joacă pentru copii, o mică livadă cu pomi fructiferi şi o pădure de foioase. Amenajarea din 2009 a costat 900.000 de euro, din care două treimi au fost contribuție europeană.

„Eroina din Tripoli”

De-a lungul timpului, aici au ajuns personaje cu povești terifiante.

Eman al-Obeidy a avut curajul să acuze public trupele loiale preşedintelui libian Muammar Muhammad al-Gaddafi că au bătut-o şi au violat-o în grup, în 2011. Ca să nu fie linșată, oficilii ONU au ajutat-o să fugă. „Eroina de la Tripoli” a fost găzduită la Timişoara aproximativ şase luni, timp în care a făcut terapie pentru a depăși trauma.

Într-un interviu acordat CNN, tânăra de 29 de ani a povestit prin ce a trecut: „Am fost legată şi imobilizată, am fost bătută şi torturată. În timp ce mă legau, mă loveau şi mă muşcau. Mi-au turnat alcool în ochi, ca să nu văd. M-au sodomizat cu armele lor. Nu m-au lăsat să merg la baie, nu am primit nimic de mâncare sau de băut. Totul, pentru că am opus rezistenţă. Unul dintre ei mă viola, când termina venea altul, apoi altul. Când mă violau, îmi dezlegau, de obicei, mâinile, dar unul dintre ei, înainte să-mi lase mâinile libere, m-a sodomizat cu arma lui, Kalașnikov. Îmi spuneau că vor să le arate bărbaţilor din estul Libiei ce fac cu femeile lor”.

Jurnalist care a fugit de Saddam Hussein

Un alt personaj interesant a fost jurnalistul de investigații irakian Maher Al Mashhadani (foto). A ajuns aici în 2010, ascuns într-un tir turcesc. Absolvent de Economie și Afaceri într-o țară măcinată de război, a devenit jurnalist și a scris împotriva regimului, demascând atrocitățile guvernului său, despre cum au fost omorâți oameni de știință, profesori și piloți acuzați că ar fi lucrat pentru Saddam Hussein.

În octombrie 2009 a fost ridicat de pe stradă, de miliție, și arestat. „Eram dezbărcat, legat la ochi și la mâini. Zilnic eram torturat în feluri pe care nu vreau să mi le amintesc. Foloseau bătaia, curentul electric, apa”, povestea Al Mashhadani. După trei luni, a fost eliberat brusc: cineva i-a scos legăturile și a lăsat ușa închisorii deschisă. Era cu 20 de kilograme mai slab și fără nicio perspectivă.

Familia a făcut rost de bani ca să îl scoată, ilegal, din țară: 10.000 de dolari. A trecut clandestin în Turcia și, de acolo, într-un tir, spre Europa. Destinația trebuia să fie Germania, însă transportul a fost oprit în vama Nădlac, în februarie 2010. A ajuns în centrul de la Timișoara, a învățat limba română,iar după un an a primit acte de refugiat și a început să scrie la o publicație online. „Sunt cel mai fericit om din lume că îmi pot face meseria de suflet”, spunea el, în 2012.

Reguli și condiții

Cei care locuiesc în centrele de refugiați trebuie să respecte câteva reguli stricte. Nu pot ieși între orele 22.00 și 06.00 din „căminul” de străini, nu pot introduce sau ascunde arme de niciun fel și nu pot introduce în camere persoane suspecte. În centrele din Galați, Timișoara, Rădăuți, Șomcuța Mare și Giurgiu, grupurile sanitare sunt comune, separate pentru femei și bărbați, iar la Centrul din București fiecare cameră dispune de un grup sanitar propriu. Toate centrele sunt dotate cu spații destinate preparării hranei, cu mașini de spălat haine. Curățenia în camere și în spațiile comune se asigură de către solicitanții de azil, prin rotație.

Cu ambulanța, la Floreasca

În Centrul de cazare pentru azilanți de la București, o tânără de 19 ani, din Armenia, care așteaptă din luna martie 2015 să i se proceseze cererea de acordare a unei forme de protecție internațională în România, a înghițit 20 de tablete de carbamazepin în cursul serii de marți. Ieri dimineață prezenta dureri abdominale și stări de somnolență și a fost consultată medical la nivelul centrului, apoi a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul Floreasca, din Capitală. În prezent se află sub supraveghere medicală şi psihologică, a informat Ministerul Administrației și Internelor. (Violeta Fotache)