Nagy Gabor, senior editor specializat în politică externă la săptămânalul HVG, vorbește într-un interviu pentru EVZ despre contextul în care au loc alegerile din Ungaria, moștenirea politică a celui de-al doilea mandat în fruntea țării al lui Viktor Orban, relațiile tensionate cu Vestul și deschiderea concomitentă a Budapestei spre Est.

1. Viktor Orban e pe cale să câștige al treilea mandat de premier. Totuși, din exterior, cel de-al doilea mandat al său a fost unul, dacă nu chiar cel mai controversat din istoria post-comunistă a țării, acesta iritând atât Occidentul cât și societatea civilă ungară din cauza reformelor neortodoxe pe care le-a adoptat. Cum îi explicați, în aceste condiții, popularitatea?

Trebuie să consultați cifrele pentru a înțelege de ce, dar nu doar cele care vorbesc despre nivelul său de popularitate. Potrivit unuia din ultimele sondaje, 41 la sută dintre unguri vor ca guvernul Orban să rămână, în timp ce 49 de procente vor să plece. Majoritatea din prima categorie sunt bineînțeles alegători Fidesz, în timp ce a doua categorie e divizată în mai multe părți incompatibile, reprezentând așa-numita opoziție. Astfel, mai mult de o treime susține alianța social-liberală (principala coaliție de opoziție de la Budapesta), o altă treime sorijină partidul Jobbik și doar aproape 10 la sută susțin formațiunea LMP (Politica poate fi diferită, un partid cu alură ecologistă). Toate astea arată că avem o falangă Fidesz, care controlează toate nivelurile de putere așa cum niciun alt partid nu a făcut-o în perioada post-comunistă. Acest partid bine organizat, cu acces la resurse financiare și influența unei majorități de două treimi în Parlament, condus de un lider incontestabil, Viktor Orban, se confruntă cu o opoziție fragmentată, într-o țară puternic polarizată politic. În opoziție avem două mari entități care luptă, alianța social-liberală și Jobbik, acesta din urmâ tot mai puternic pe zi ce trece, dar izolat. Dacă le asculți discursurile celor două entități îți dai seama că asisști la un război în care nu se iau prizonieri, este o situație de genul „ori noi, ori ei” iar lupta continuă. De cealaltă parte, Fidesz amintește continuu electoratului despre modul defectuos în care economia națională a fost administrată în perioada 2002-2009, când nivelul datoriei raportat la PIB a crescut de la 56 la aproape 80 la sută iar deficitul bugetar a atins 9,2 la sută în 2006, și despre toate scandalurile în care au fost implicați socialiștii, un discurs bine croit din punct de vedere temporal și intensificat în ultimele săptămâni de campanie electorală. Cât privește alianța social-liberală, aceasta amintește în mond cinstant alegătorilor despre centralizarea puterii de către Fidesz în ultimii patru ani, de la rescrierea Constituției, aplicarea unui control strict asupra mass-media, până la îmbogățirea peste noapte a celor apropiați partidului și guvernului. Totuși, dintre cele două discursuri, amintirea celor opti ani de incompetență economică a socialiștilor are un mai mare impact iar Fidesz a găsit o metodă populistă simplă, dar eficientă: scăderea prețurilor la utilități, bine sincronizată, care a avut mare trecere la mase. De cealaltă parte, opoziția nu a putut nici măcar să profite de erorile uriașe făcute recent de Fidesz, precum contractul atribuit rușilor pentru construcția unor noi reactoare nucleare la Paks.

2. Credeți că pe agenda celui de-al treilea mandat al lui Viktor Orban se află noi subiecte delicate? Care sunt, altfel spus, marile proiecte ale acestuia, atât pe plan intern, cât și extern?

Fidesz a avut o campanie electorală sterilă, nu a articulat niciun program, concentrându-se doar pe propaganda reducerii prețurilor la utilități și a scandalurilor din rândurile socialiștilor, în timp ce Viktor Orban a refuzat să participe la dezbaterii cu contracandidații la postul de premier. Opoziția l-a catalogat drept laș la care Fidesz a răspuns că, în realitate, Orban nu are niciun rival politic. Singurul lucru pe care Fidesz l-a subliniat este că are nevoie de un nou mandat – cu cât o majoritate mai soidă, cu atât mai bine – pentru a continua ce a început. Acest obiectiv ar fi construcția unei noi Ungarii, care ar fi radical diferită de cea din perioada 1990-2010. Sondajele arată că Orban ar putea obține o nouă super-majoritate de două treimi. Astfel că amploarea proiectelor sale depinde de dimensiunea noii sale majorități. Dacă va obține o nouă super-majoritate, atunci acest rezultat se va traduce printr-un dezastru pentru coaliția social-liberală. Orban nu a făcut referire la proiecte de anvergură în timpul campaniei electorale, dar asta nu înseamnă că nu le are. Nici în campania din 2010 nu a vorbit despre amendarea Constituției și adoptarea unui pachet de politici neortodoxe.

3. De cealaltă parte, care sunt principalele realizări ale lui Viktor Orban în cel de-al doilea mandat? (El a mai condus Ungaria în perioada 1998-2002)

Pe partea negativă, am avut o concetrare fără precedent a puterii care a determinat apoi fiecare pas al guvernului în cei patru ani, fapt ce a dus, bineînțeles, la un anumit nivel de aroganță. Mulți l-au comparat cu un buldozer. Pe partea pozitivă, fie că suntem de acord cu politicile sale neortodoxe sau nu, Ungaria nu a căzut în prăpastia fiscală pe marginea căreia s-a aflat în perioada 2008-2009. De asemenea, ameliorarea politicii monetare era demult necesară, dar în final s-a deovedit exagerată. Un plus al mandatului Orban a fost achitarea înainte de termen a datoriei către FMI.

4. România și Ungaria au iritat Occidentul în ultimii ani și au generat apeluri la mecanisme stricte de împiedicare a încălcării statului de drept. În Ungaria, Viktor Orban a căutat să își consolideze puterea, în timp ce în România ofensiva anti-democratică a avut drept scop înlăturarea unui rival politic redutabil, ambele situații, totuși, fără o opoziție însemnată din partea populației. Care este explicația?

Cred că societatea civilă nu este destul de puternică în aceste părți ale Europei. Este nevoie de timp pentru ca ungurii sau românii, la fel polonezii sau slovacii, să dezvolte conștiința unui german sau francez. De asemenea, în Ungaria, alegătorii preferă lideri puternici, mai ales când vor ca lucrurile să fie îndreptate. Așa cum au demonstrat rezultatele din 2010, ungurii au vrut lucrurile să fie îndreptate după acei opt ani, au optat pentru o schimbare și nu s-au temut să dea Fidesz o super-majoritate, în pofida avertismentelor de atunci ale stângii dezorientate. Probabil nu au obținut ce au vrut, dar, indiferent de controlul strict asupra mass-media, este fără precedent în perioada post-comunistă ca un guvern sau partid de guvernământ să dispună în continuare de o susținere populară atât de mare după patru ani. Cât privește cultura democratică, pentru a se dezvolta, trebuie să oferi cetățenilor siguranța traiului de zi cu zi, ceea ce nu este încă cazul în aceste părți ale Europei unde mulți încăr vor ca problemele lor să fie rezolvate de atot-puternicul stat, indiferent cât de autocrat este acesta.

5. Unde se află acum Ungaria în relația cu UE și SUA după patru ani sub Viktor Orban. S-a înstrăinat țara de Occident? Ar putea fi aceasta unul din motivele relației apropiate clădite de Viktor Orban cu Rusia sau vorbim în acest ultim caz doar de calcule strict economice?

Dacă îl ascultați pe Viktor Orban, el are două categorii de discursuri. Unul pentru UE, în care domină sentimentul eurosceptic, și unul pentru public, în care accentuează lupta sa pentru neatârnare. Cred că Orban este foarte conștient de rolul important pe care fondurile europene îl joacă în economia ungară. Nu cred că Ungaria s-a înstrăinat de Vest, dar menține o relație tensionată cu Occidentul, mai ales cu SUA care a avut cele mai dure critici cu privire la încălcarea statului de drept în Ungaria. Nicio mirare astfel că Viktor Orban nu a primit mult râvnita invitație la Casa Albă. Dar Washingtonului nu i-a plăcut nici guvernul Gyurcsany (2004-2009) din cauza relației strânse pe care o clădise cu Rusia – iar Orban, pe atunci în opoziție, a criticat și el această apropiere. Contractul pentru reactoarele de la Paks este un pas mare făcut spre Est și spre care guvernul Orban s-a deschis considerabil. Este o motivație de ordin economic, cred, dar și un semnal transmis Occidentului. Dar Rusia și China nu ar trebui niciodată să înlocuiască Occidentul.

6. Jobbik ar putea face o nouă figură frumoasă în aceste alegeri, în contextul european al ascensiunii extremei drepte. Dacă în Occident extrema dreapta insistă pe un discurs, în general, anti-imigrație, care este agenda pe care plusează Jobbik în Ungaria? Sunt Jobbik și Fidesz rivali în competiția pentru votul diasporei maghiare?

Jobbik este destul de diferit de partidele extremiste din Vestul Europei care refuză să aibă vreun contact cu radicalii maghiari. Deși Jobbik și-a atenuat discursul antisemit și rasist în timpul campaniei, aceste trăsături rămân valabile pentru partid. Jobbik încearcă să emuleze partidele extremiste din Europa Occidentală, se poziționează, la fel ca Frontul Național în Franța, ca formațiune anti-establishment, atrăgând alegătorii nemulțumiți de actualul sistem și care cred că atât Fidesz, cât și socialiștii sunt la fel de corupți și incompetenți. Și, așa cum arată sondajele și relansarea Jobbik, sunt mulți cei care sunt nemulțumiți. Surprinzător, Jobbik este popular în rândul tinerilor și mai popular decât socialiștii în rândul studenților. Ceea ce nu surprinde este că Jobbik este foarte popular în estul țării unde mulți se simt neglijați atât de Fidesz, cât și de stânga și cărora Jobbik le promite siguranță economică și ordine. Cât privește diaspora maghiară, nu cred că cele două partide rivalizează la acest capitol pentru că Fidesz este cu mult înaintea Jobbik în preferințele maghiarilor din jurul Ungariei.