PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Ion Cristoiu, pe urmele strămoșilor săi latini (I). Am fost în Calabria, Vasluiul Italiei de azi

Autor: Ion Cristoiu | sâmbătă, 09 ianuarie 2016 | 21 Comentarii | 6237 Vizualizari
Foto 1
Pentru politicienii de la Roma, Italia de Sud e ca Autostrada (cu A mare, ca orice fapt de legendă!) pentru politicienii români. Toți denunță că nu s-a rezolvat problema.

Toți se angajează s-o rezolve și, pînă la urmă, problema rămîne așa cum e de ani întregi ani:

Nerezolvată.

Sărăcia Italiei de Sud e o realitate eternă a Italiei.

Absența Autostrăzii e o realitate eternă a României.

După popasurile din Nordul bogat, după raitele prin orașele-stat, gen Veneția, Bologna, Verona, Florența, mi-am zis să mă aventurez și-n Sudul Italiei, conștient că e ca și cum, la Londra fiind, m-aș decide să-mi petrec vacanța în județul Vaslui din România.

Am stat în Italia de Sud (Calabria şi Sicilia) 10 zile.

Nu ştiu ce se întîmplă aici în alte perioade ale anului, în plin sezon turistic, de exemplu, dar eu am nimerit în toiul Sărbătorilor de Iarnă.

În Sudul Italiei și-n Sicilia, siesta de prînz e sfîntă.

Ca urmare, un oraş precum Reggio Calabria se pustieşte pur şi simplu de pe la prînz.


Spre seară, se animă, ba chiar exagerat.

Nu degeaba am folosit formule echivoce, gen, de pe la prînz, sau spre seară, în locul orei precise, devenită normă la Bruxelles, de cînd Germania a intrat în UE.

În Calabria şi Sicilia, magazinele, muzeele, obiectivele turistice, stațiile PECO, stațiile de autobuz, restaurantele se închid după cum le taie capul.

Cum am eșuat în efortul de a-mi respecta Programul

În călătoriile peste hotare, văzute de mine ca moment de cunoaştere a altor locuri, şi nu ca vacanţe de trîndăveală ghiftuită, îmi organizez viaţa mai riguros decît la Bucureşti.

La Bucureşti, îmi mai pot îngădui, mai ales duminica, trezitul mai tîrziu sau retrasul acasă mai devreme.

În străinătate, funcţionez ca un ceasornic.

Unul tip, „Ceasul Gării”, care ticăie şi-şi mişcă ţînţăreşte secundarul pe ecran.


În Calabria, timp de zece zile strădania mea supraomenească de a respecta un program s-a soldat cu un eşec lamentabil.

Mai toate Muzeele din zonă se țanțoșesc printr-un site cu datele necesare celui care vrea să le viziteze:

Orar, preţul biletului de intrare, precizări de comportament.

Între site-ul cu pretenția că e ținut la zi, și realitățile din teren se întinde o prăpastie fără fund.

Museo Archeologico Nazionale di Reggio Calabria se prezintă pe site în termeni atît de seducători că și dincolo de Cercul Polar dacă te-ai afla, proprietar și unic locuitor de banchiză, tot te-ai grăbi să fii la prima oră, la ușă, pentru a-l vizita.

Te convinge de asta și Clădirea Muzeului.

Situată în Centru, pe Corso Garribaldi, clădirea e punct de reper pentru toți cei din oraș, cu cele patru etaje ale sale, toate publicitate ca neapărat de parcurs. (vezi foto 1 și 2)

În realitate, contra sumei piperate de 5 euro, în Muzeu poate fi vizitată o singură sală:


FOTO: 2



Cea de la parter, în care se află, pe post de friptură, vedetele Muzeului – Bronzi di Riace și, pe post de garnitură, o sală de expoziție cu fotografii din Laponia (!).

Toate celelalte trei etaje sînt închise. Muzeul e în reamenajare de 10 ani!

Operațiunea, încă nedusă pînă la capăt, a costat 32 de milioane de euro. Din fonduri europene, desigur.

Am plecat spre fiecare dintre obiectivele vizitate repetînd în gînd programul.

Parco Archeologico della Neapolis din Siracuza, cu al său Teatro Greco, cel mai mare din Sicilia, îşi informează vizitatorii că în timpul iernii Programul e 9-16. Preţul biletului: 10 euro.

Vă pare rău că l-ați omorât pe Arhimede?

Mi-am zis că nu plec din Reggio Calabria nici mort, fără să văd Siracuza, locul în care un soldat roman l-a ucis pe Arhimede fără să ştie că face astfel un Breaking news al Istoriei. Dacă ar fi avut habar cine e tipul de pe plajă, mai mult ca sigur, după ce l-a împuns pe Arhimede cu suliţa, şi-ar fi lăsat cartea de vizită pe cadavru sau s-ar fi predat primului post de Poliţie, urmînd ca din închisoare să dea, pe bani grei, un interviu la CNN despre cum l-a omorît pe marele savant.

Am vrut să ajung la Siracuza cu mulţi ani în urmă, pe cînd mă aflam la Palermo, interesat de prea mult căutatul și niciodată găsitul mormînt al lui Bălcescu.


FOTO: 3



De la Palermo pînă la Siracuza am fost avertizat că mă aşteaptă o şosea tipică Siciliei, cu dîmburi, adică.

Astfel că am renunţat.

Acum, de luasem cu mine carnetul de şofer şi GPS-ul, la Reggio, n-am mai închiriat mașină.

De închiriat, mi-am zis s-o fac în oraş.

În oraş am descoperit că firmele de închiriat aveau locaţia la aeroport.

Nu de asta am renunţat.

Drumul de la aeroport la Villa Regina, aparthotel după mine, Bed and Breakfast, după italienii din zonă, m-a convins că în Calabria regulile de circulaţie sînt ca Discursurile Papei.

Toată lumea le aude, ba chiar le și ştie, dar nimeni nu le respectă.

Sînt treceri de pietoni, de exemplu.

Fiecare traversează însă pe unde îl loveşte pe moment toana.

Culmea e că şoferii nu se enervează, nu te claxonează, nu te înjură scoţînd capul pe fereastră.

Ba mai mult, deşi nu e zebră, opresc sau încetinesc, pentru a te lăsa să traversezi. Trecerea de pietoni, în schimb, nu se respectă în veci.

Un taxi numit dorință

Reggio Calabria e asemenea tuturor burgurilor de pe Coasta Tireniană: spînzurat pe un promotoriu.

Picioarele sînt în apa mării. Creştetul e sus, în vîrf.

Orașul e străbătut pe lung de artere largi. Pe lat e străbătut de străduțe înguste, care urcă.

De o parte şi de alta a unei astfel de străduţe stau maşini parcate ilegal și aiurea, și tomberoane de gunoi.

Pe străduţele cu două sensuri, maşinile nu reuşesc să treacă una pe lîngă alta. După îndelungi înjurături zgomotoase, doar de paradă (nimeni nu scoate pistolul sau manivela), una dintre maşini dă înapoi, pînă găseşte un loc pentru a se trage niţel la o parte. Cealaltă trece, nu fără ca şoferul să-l salute, brusc amabil, pe celălalt, care-i răspunde prietenos.

Ca să nu mai spun că, rulînd liniştit pe o stradă, te poți trezi pe neaşteptate, cu botul unei maşini ieşind de pe o stradă laterală fără să se asigure.

Dacă n-o izbești într-o parte, fie că ea frînează brusc, în ultimul moment, fie că țîșnește înaintea ta, blagoslovindu- te cu fumul alb al ţevii de eşapament.

De la aeroport am luat un taxi.

Și cu taxiul a fost o întreagă poveste.

În toate orașele europene vizitate de mine, de cum am ieșit din aeroport, ascultînd sfaturile indicatoarelor, am dat de un cîrnaț de taxiuri.

Și la Reggio Calabria era unul.

Numai că în niciun taxi nu era șoferul.

Am găsit destul de greu un taxi cu un șofer, tras undeva, deoparte, în acel loc în care stau, de regulă, ilegalii.

Era un bătrînel avansat mult în pensie.

Am pierdut vreun sfert de ceas pînă a aflat el, întrebînd în jur, pe cei din aeroport, cum se ajunge la adresa prezentată de mine.

Drumul pînă la aparthotel mi-a oferit un spectacol în toată regula.

Mafioții visează să facă podul

Bătrînelul de la volan, care oricum a rătăcit îndelung prin oraș pînă a găsit adresa, scotea capul pe fereastră și-i făcea cretini pe toți participanții la trafic.

Cînd a venit vorba de nota de plată, mi-a încărcat-o, zicînd că Traficul a fost infernal.

De parcă aveam eu vreo vină că-n Reggio Calabria traficul e așa cum e!

Deşi în Calabria maşina e un mijloc indispensabil, mai ales pentru cei în vîrstă, date fiind urcușurile, am renunţat să mai închiriez una.

Și bine am făcut.

M-am convins de asta și călătorind ulterior pe ceea ce se numește autostrada Reggio- Salerno în lungime de 442,9 km. Construită de Ndrangheta, sîngeroasa Mafie calabreză, autostrăzii i se spune Cel mai lung corp delict din lume.

Se înțelege ușor de ce după ce-o străbați.

Ndrangheta a visat și visează contractul vieții sale:

Podul peste strîmtoarea Messina, pentru a lega rutier și feroviar Italia de Sicilia, făgăduit de toți politicienii italieni.

Noroc că aceștia, ca și ai noștri, nu-și țin făgăduiala.

Am apelat, în schimb, la ceva care era taxi, dar cu un preţ suficient de acceptabil ca s-o consider maşină de tur turistic privat.

La Palermo, la Neapoli, la Roma, am folosit serviciile unor firme de tur turistic privat, de cele mai multe ori cu ghidul, care era totodată proprietar, mecanic şi şofer.

Aici, la Reggio Calabria, mi-a fost imposibil să fac rost de aşa ceva. Pe cei trei ghizi garantaţi de un site n-am putut să-i contactez on-line. Unei grecoaice care lucrase mult timp în America i-am scris că sînt deja la Reggio. Mi-a răspuns cerîndu-mi să-i spun cînd ajung în Italia.

Tag-uri: ion cristoiu, calabria, italia, londra, sicilia, sarbatori de iarna, vaslui, romania, peco, muzee, Archeologico Nazionale di Reggio Calabria, Cercul Polar, Bronzi di Riace, Laponia, Teatro Greco, Siracuza, cnn, Villa Regina, Bed and Breakfast




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITESTE ACUM