Odată cu moartea lui Ion Diaconescu, PNŢCD îşi pierde legătura cu trecutul istoric. Veteranul ţărănist a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc înainte ca acesta să fie desfiinţat de comunişti, a petrecut 17 ani în închisoare din cauza convingerilor sale, a avut domiciliu forţat în Bărăgan şi a fost, după Revoluţie, printre cei care au reînfiinţat PNŢCD.

Ion Diaconescu s-a născut pe 25 august 1917, în comuna Boţeşti, judeţul Argeş. S-a înscris în PNŢ în1936, la numai 19 ani. În 1947 a fost arestat şi închis, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, iar partidul a fost desfiinţat. Perioada maturităţii, de la 30 la 47 de ani, şi-a petrecut-o în lagărele comuniste. Închisoarea l-a lăsat cu o boală persistentă de plămâni, pe care a îndurat-o tot restul vieţii. După eliberare, în 1964, i s-a fixat domiciliul forţat în Bărăgan; acolo, conform propriilor spuse, s-a cimentat prietenia cu Seniorul Corneliu Coposu. A revenit apoi în Bucureşti, unde a lucrat la "Ascensorul" până la vârsta pensionării. După cum recunoştea, îşi pierduse speranţa că va vedea lucrurile schimbându-se. După evenimentele din Decembrie '89, în contextul reînfiinţării partidelor istorice, a devenit prim-vicepreşedintele PNŢCD, secondându-l pe Corneliu Coposu. Revanşa istorică a PNŢCD, urmată prea iute de declin După moartea Seniorului, care a survenit în noiembrie 1995, a devenit preşedintele PNŢCD şi al Convenţiei Democrate Române. A avut bucuria de a-şi vedea partidul ajuns la guvernare, după alegerile din 1996, dar şi nefericirea de a-i urmări căderea rapidă. Om neinteresat de putere şi cu o fire blajină şi împăciuitoare, Diaconescu nu a reuşit să ţină în frâu ambiţiile ţărăniştilor de nouă generaţie, care au dus la repetate sciziuni în cadrul partidului. După o guvernare zbuciumată, ale cărei costuri PNŢCD le-a plătit mai mult decât partenerii săi, la alegerile din 2000 partidul a ieşit în afara vieţii parlamentare. După acest moment, Diaconescu s-a retras din funcţia de preşedinte, devenind preşedinte de onoare. Din această postură, a asistat la continua fărâmiţare a partidului, care şi-a petrecut ultimii zece ani în perpetue certuri, sciziuni, excluderi şi nu a reuşit să mai revină în Parlamentul României. Ion Diaconescu a fost deputat în trei legislaturi consecutive (1990-1992, 1992-1996 şi 1996-2000), iar în legislatura 1996-2000 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. CITIŢI ŞI:

• Dan Pavel: "Când Bill Clinton a aflat că Diaconescu făcuse 17 ani de puşcărie, l-a strâns în braţe vreo 10 minute"
• Cum au comentat Ion Iliescu, Victor Ciorbea şi Rodica Coposu dispariţia lui Ion Diaconescu
• A murit Ion Diaconescu. Ultimul interviu l-a acordat "Evenimentului zilei"