Stockholm 330

Am ajuns in Bucuresti aseara tarziu. Drumul a fost ok. Inca nu mi-am revenit. Vremea si durerea din picior m-au dat cu totul peste cap. Sunt multumit ca am terminat cursa, dar mai am multe de invatat in acest sport atat de frumos si atat de necrutator. Imi dau seama ca-mi lipseste experienta. La Stockholm a fost mult mai greu decat la Budapesta.

Primii zece kilometri au fost extrem de aglomerati si foarte cald. Dupa jumatatea cursei s-a mai racorit, dar era prea tarziu. De fapt, cosmarul a inceput pe la kilometrul 30.

Alaturi de mine, la Stockholm au fost Teo si Dan. Amandoi s-au aflat la primul maraton si amandoi au terminat cursa. Teo in 3 ore si 43, el e militar profesionist, antrenat si rezistent, iar Dan in 5 ore si ceva. Le multumesc foarte mult pentru camaraderie.

Inca odata mi-am dat seama ca alergatorii de maraton formeaza un grup aparte. Nu sunt mai buni sau mai rai decat ceilalti, sunt doar un pic mai rezistenti, mai rabdatori si mai duri cu ei insisi.

Acest blog va lua o pauza de doua saptamani si se va muta pe adevarul.ro. Dupa doua saptamani voi veni si cu planurile de viitor in ce priveste antrenamentul si urmatoarea cursa.

Voi face o luna de pauza si-mi voi trata piciorul pana la vindecarea totala. 

Reportajul cursei de la Stockholm il veti putea citi intr-una din zilele urmatoare in cotidianul "Adevarul" sau pe site-ul ziarului.

Multumesc managerilor si editorilor cotidianului "Evenimentul zilei" pentru ca au avut amabilitatea sa gazduiasca acest blog si dupa plecarea mea din redactie.

Acesta a fost experimentul "Stockholm 330". Unul care n-a reusit. Unul in care am pierdut, am suferit, m-am bucurat si am castigat.

Cred cu tarie astazi ca in alergare se afla ascunsa o parte din misterul vietii, iar alergarea, cel putin pe mine, m-a schimbat in bine.

In aceasta dimineata parasesc Stockholmul. Ma intorc  acasa. Ieri am plans, m-am tarat si am bolit. Astazi sunt bine. A fost cald, foarte cald. Am alergat foarte bine pana la kilometrul 20, aveam sub 5 minute pe kilometru, dar, imediat dupa inceputul cursei am fost constient ca va fi greu. Era prea cald.

In viata mea n-am alergat pe un asemenea soare amestecat cu briza marina care m-a facut sa ma simt uitat undeva pe o plaja.

Durerea de picior a fost bonus. Imi pare rau ca n-am reusit nici macar sa cobor sub 4 ore, dar sunt linistit ca am terminat cursa.

Asta e, o cursa inseamna o serie de intamplari, reusite si greseli pe care le porti cu tine, acolo pe asfalt unde ai de infruntat durerile si vremea potrivnica.

Nu ma plang si nu am nicio scuza. Rezultatul acestui maraton reprezinta suma erorilor pe care le-am facut pe parcursul lunilor de antrenament si lipsa de experienta in alergarile pe o astfel de vreme.

Va multumesc si va promit ca voi continua. Alergarea mi-a oferit o comoara despre care habar n-aveam ca exista.

O duminica placuta!

Am terminat cursa in 4 h 9 min, timpul cronometrului meu. A fost cald, foarte cald. La nivelul asfaltului erau peste 35 grade Celsius. Am alergat bine pana la km 21, iar dupa aceea a inceput sa ma doara piciorul. Durerea era ascutia si-mi sfredelea genunchiul. La km 35 nu am mai putut sa alerg. Am inceput sa merg. Mi-au dat lacrimile de durere si furie. Ma simteam ca "Sergentul" lui Vasile Alecsandri. Am decis sa nu renunt, mergeam cateva sute de metri apoi incepeam sa alerg, tarandu-mi piciorul. Tot asa pana la km 40. Acolo am strans din dinti si am inceput sa alerg din nou spre linia de sosire. Durerea imi striga in creier. Au fost cei mai lungi 2 km din viata mea. Am terminat cursa deshidratat si intr-un picior. Cosmarul a luat sfarsit dupa o ora de stat pe patul de la infirmeria maratonului. Acum sunt OK. Voi reveni cu amanunte dupa ce ajung in tara.  

E o dimineata insorita. Orasul e tacut. Dupa o noapte de petrecere, desi e lumina de la ora patru dimineata, la opt nu e nimeni pe strazi.

Dupa sapte luni de antrenament a venit ziua cursei. Am facut tot ce mi-a stat in puteri pentru a fi una reusita. Acum nu mai depinde numai de mine, ci si de armata in sorturi care va da batalia pentru Stockholm.

Fiecare alergator are un scop, unii sa termine cursa, altii sa alerge sub 5 ore, patru, trei, altii sa se califice la Boston, unii sa castige sau sa termine in primii zece. Fiecare dintre noi are un plan, si-a propus ceva. Unii vor reusi, altii nu. In aceasta cursa, toti pornim cu aceleasi sanse, toti suferim la fel, toti transpiram, toti avem un vis, o cursa de vis in care sa alergam cum n-am facut-o niciodata pana azi.

Maine alerg. Din pacate a mai intervenit ceva. Va fi cald. Startul se va da la o temperatura de 30 de grade Celsius, au anuntat organizatorii. M-am uitat pe prognoze. Spun ca va fi o zi insorita si temperatura va fi de 25. Banuiesc ca 30 de grade vor fi la soare. Oricum e cald, foarte cald.

Am invatat pe de rost punctele de hidratare de pe traseu. Trebuie sa ma dau cu crema protectoare, soarele e foarte pacatos. E ca si cum ai alerga pe plaja la Mamaia pe la inceputul lunii iulie.

M-am inscris. Mi-am cumparat ceva echipament. Am vazut locul de unde se va da startul . Maratonul e un eveniment important in Stockholm. Toata lumea iese pe strazi sa vada alergatorii. Oamenii de aici sunt relaxati, distrati si modesti. Apropo, umblu de doua zile si n-am vazut niciun Q7.

Daca m-ar intreba cineva cum miroase orasul, as raspunde fara ezitare ca a scortisoara. S-ar putea de la cornurile dulci ce se vand la fiecare colt de strada.

Viata aici e scumpa, mult mai scumpa decat in Romania, dar locul e foarte frumos. Masinile au fost alungate printr-o taxa de 2 euro care trebuie platita de cate ori intri in oras. Dar au sosele de centura si autostrazi, iar daca vrei sa mergi dintr-o parte a alta nu trebuie sa o iei prin centru.

In aceasta dimineata am alergat 3 kilometri. Ma simt bine, par in forma. Piciorul ma jeneaza, nu ma doare.

Cam acestea sunt ultimele vesti de aici din Stockholm. O sa postez maine dimineata si cat pot de repede dupa cursa, undeva in jur de 19.00, ora Bucurestiului daca totul e in regula.

Am ajuns ieri dupa amiaza in Stockholm. Era o zi super. Soferul de taxi ne-a povestit, mie si Danei, sotia si managerul meu, ca astfel de zile sunt rare. Toata lumea era buluc pe strazi. Ce inseamna buluc in Stockholm nu are nicio legatura cu ce inseamna asta in Bucuresti.

Imi place mult orasul. E linistit, iar suedezii sunt extrem de relaxati. Maratonul e un eveniment important aici. Sunt reclame care-i anunta pe soferi sa-si lase masinile sambata acasa. E blocat tot orasul.

Cursa e transmisa in direct de canalul 3 al televiziunii publice. Aici toata lumea bea bere, vin, fumeaza pe strada, in rest e interzis, se da cu bicicleta si alearga pe malul apei.

Ma simt bine. Par in forma. Astazi voi vizita cladirea unde se decerneaza premiile Nobel, muzeul de arta moderna si muzeul naval. Vremea e insorita si racoroasa, dar toti sunt in tricouri, pantaloni scurti si cu slapi in picioare.

In ce priveste cursa, voi alerga tare, cat pot de tare si voi incerca sa scot sub trei ore si douazeci. Piciorul pare ok. Oricum, dusurile reci, aici, sunt chiar reci. Cand imi dau cu apa pe picioare imi amorteste carnea pe oase.

Cursa e sambata, ora locala 14.00, 15.00 cea a Bucurestiului.

Va multumesc pentru incurajari. Datorita lor voi castiga cel putin 5 minute in timpul cursei, iar asta inseamna enorm. Va multumesc mult inca odata!

S-au intors prietenii mei. Va multumesc pentru incurajari si sfaturi. Nu stiu daca realizati cat de importanti sunteti pentru mine.

Intr-o dimineata, alergam pe strada. Era duminica si ma simteam obosit. Pe langa mine trece o masina, iar tipul de la volan scoate capul pe geam si striga: "Bravo, tata! Trage tare!" Atat si nimic mai mult. Dintr-o data m-am simtit mult mai bine. Incurajarea aia facuta din inima, intamplator si cinstit a salvat o cursa de 30 de kilometri.

Startul va fi sambata, 31 mai, ora 15.00 (ora Bucurestiului). Maine voi pleca spre capitala Suediei. Traseul e Bucuresti-Viena-Stockholm.

Astazi am avut ultimul antrenament de viteza. Am alergat patru curse de cate 400 de metri. A fost bine. Cand trag tare ma doare piciorul, dar nu l-am mai luat in seama. Urmeaza doua zile de odihna si simt ca o sa reziste in cursa.

Inainte de cel de-al doilea maraton am 74 de kilograme. M-am antrenat cu pasiune si ma pregatesc de o noua experienta. 

Astazi, am alergat ultima cursa de 5 kilometri inainte de maraton. M-am simtit bine. Relaxat. Astept cu nerabdare startul. Nu sunt stresat de rezultat. M-am antrenat bine. Sunt impacat si abia astept sa ma bucur de experienta alergarii impreuna cu alti 20.000 de oameni.

Chiar daca am facut greseli, m-am accidentat, am obosit si nu am reusit sa-mi consolidez varful de forma pe care l-am atins in luna martie, simt ca am facut un pas in fata in comparatie cu Budapesta si voi obtine un timp mai bun, daca lucrurile merg cum trebuie.

Maine am ultima sedinta de antrenament de viteza. Patru curse de 400 de metri, apoi miercuri si joi fac pauza, pentru ca vineri, cu o zi inaintea startului, sa alerg usor trei kilometri.

Am alergat 15 kilometri. A fost cald. Am inceput la zece si jumatate si am stat pe traseu 83 de minute. N-am baut apa si am alergat incet. A fost in regula. Picioarle au rezistat si m-am refacut repede. Pe ultimii doi kilometri mi-am scos tricoul sa ma prinda soarele. Am picioarele si bratele bronzate, iar trunchiul alb.

Plec miercuri la ora zece pe ruta Bucuresti-Viena-Stockholm. Ajung undeva in jurul orei trei dupa amiaza in capitala Suediei. Primul lucru pe care o sa-l fac dupa ce ma cazez e sa mananc un crenvusti cu mustar si chifla alba, dulce.

Azi m-am simtit bine in noii mei pantofi de alergare. Oricum, am niste bataturi precum doua pietre aspre. Mi-am pregatit echipamentul. Trebuie sa ma mai gandesc si la cazul in care ploua. Ar trebui sa am o bluza cu maneca lunga. Apa e bun conducator de caldura corporala si accelereaza pierderea energiei in timpul alergarii. Din acest motiv, specialistii spun ca nu e bine sa-ti torni apa in cap sau pe tine in timpul cursei.

Am alergat 6 kilometri usor. A fost bine. Multa lumina si un timp placut. Din pacate, tenisii Asics cu care m-am antrenat in aceste luni au cedat. Am altii noi, i-am rodat in cateva curse, dar parca mai bine ma simteam in primii. Asta e. Alerg cu astia noi.

Cursa va incepe la ora 14.00, ora locala (15.00, cea a Romaniei). Maine fac ultima cursa lunga, una de 15 kilometri. Voi merge incet, ceva mai mult de 80 de minute.

Va multumesc pentru incurajari si pentru sustinere. Voi incerca sa ma calific pentru Boston, desi am 50% sanse. Din pacate, intr-un maraton, rareori se intampla minuni.

Nu ma simt nici nefericit, nici trist. E o cursa importanta pentru mine, dar stiu ca vor mai exista si altele. Acum urmeaza Stockholm.