PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Iuliu Maniu și Ion Mihalache, părinții fondatori ai PNȚ

Autor: Cătălin Olteanu | sâmbătă, 26 martie 2016 | 2 Comentarii | 483 Vizualizari
Iuliu Maniu nu era un orator înnăscut, dar convingea prin fermitatea ideilor sale
Cei doi lideri țărăniști s-au numărat printre puținii apărători ai democrației, în vremuri tulburi

Reforma electorală – oficializarea promisiunilor rostite de Regele Ferdinand la Iaşi în vara anului 1917 – a însemnat un mare pas înainte în privinţa disipării, a extinderii principiilor democratice până la baza societăţii, anume ţărănimea. Țăranul român devenea actor al scenei politice autohtone, destinatar al mesajelor politicianiste, lipsa de experiență electorală făcându- l ușor de manipulat.

Totuşi, necesitatea implicării cetăţenilor majori în luarea deciziilor era destul de greu de combătut. Un rezultat intrinsec al extinderii dreptului de vot l-a constituit dispariţia conservatorilor din jocul politic, aceştia pierzând pariul cu propria viziune moderată, îndreptată împotriva occidentalizării furioase şi asimilării fără discernământ.

Golul lăsat de conservatori a fost umplut de ţărănişti, care şi-au arogat dreptul de a reprezenta ţărănimea în viaţa politică, şi naţional-ardeleni, care erau artizanii Adunării de la Alba-Iulia şi ai unirii Ardealului cu România.


Stil auster

Fuziunea celor două partide în octombrie 1926 a dus la apariția Partidului NaționalȚărănesc.

Figura emblematică a formaţiunii a fost Iuliu Maniu. Acesta a reprezentat arhetipul opozantului prin excelenţă. Credibilitatea sa era dată de iacobinismul moral afişat public, iar intransigenţa morală era dublată de anumite fapte – adept al stilului auster, sobru, Maniu nu avea locuinţă în Capitală, în contrast cu extravaganţa materială etalată de alţi politicieni.

De asemenea, discursurile sale nu erau electrizante, nu era un orator înăscut, dar fermitatea convingerilor era cea care atrăgea majoritatea susținătorilor, în opoziţie cu locvacitatea cronică şi lipsită de veridicitate expusă de alţi contemporani.

Din Parlamentul de la Budapesta, Maniu a luptat pentru drepturile românilor

Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Bădăcin, judeţul Sălaj. A urmat cursurile liceului reformat din Zalău înainte de a studia dreptul la Cluj, Budapesta și Viena, obţinând titlul de doctor în drept în 1896.


În timpul studenţiei s-a regăsit pe lista membrilor fondatori ai Societăţii Academice „Petru Maior” şi ai Societăţii Studenţilor Români, Sârbi şi Slovaci.

Se înscrie în Partidul Naţional Român, Maniu fiind numit în Comitetul de Conducere în 1897, devenind unul dintre liderii formaţiunii la numai 24 de ani.


FOTO; Iuliu Maniu și Corneliu Coposu, secretarul său personal FOTO: MEMORIALSIGHET.RO




Demantelarea statală a Imperiului era iminentă, Iuliu Maniu luând inițiativa organizării regimentelor românești din Transilvania


Va urca treptele puterii în partid până la funcția de președinte, desemnat la 9 august 1919 după moartea lui Gheorghe Pop de Băsești. Începând cu octombrie 1898 va ocupa funcţia de jurisconsult al Mitropoliei Române Unite din Blaj (post deţinut până în 1915).

Va fi ales deputat în Parlamentul de la Budapesta în 1906, Maniu susținând drepturile tuturor minorităților din Imperiul Austro-Ungar. Va fi mobilizat pe frontul italian în 1915, acesta luptând în armata austroungară până în octombrie 1918.

În acel moment, demantelarea statală a Imperiului era iminentă, Iuliu Maniu luând inițiativa organizării regimentelor românești din Transilvania. Pe 13 noiembrie au loc tratative cu ministrul maghiar al minorităţilor, promisiunile vagi ale autorităţilor de la Budapesta convingându- l pe Maniu că singura soluţie era declararea independenţei şi unirea cu România.

Artizan al Marii Uniri

Acest lucru se va întâmpla pe 1 decembrie 1918, a doua zi fiind ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent.

În această calitate a depus eforturi pentru stabilizarea situaţiei, înlocuirea funcţionarilor maghiari care refuzau să presteze jurământul de credinţă faţă de noua autoritate şi sprijinirea morală a acţiunilor armatei române împotriva Republicii Sfaturilor conduse de Bela Kuhn din vara anului 1919.

În același an este ales pentru prima dată deputat în Parlamentul României Mari. Va deține această demnitate până în 1938 neîntrerupt.

După negocieri eşuate cu Ionel Brătianu – naţionalii nu doreau fuziunea, ci doar o colaborare la nivel guvernamental – Maniu reuseşte să formeze Blocul Parlamentar alături de ţărăniştii din Vechiul Regat, din Basarabia, şi democraţii din Bucovina, cu care va câştiga alegerile din noiembrie 1919.

Din nefericire pentru Bloc, guvernarea a fost umbrită de greve și instabilitate socio-politică, experimentul eșuând lamentabil. Nemulţumirile lui Maniu cu privire la hegemonia liberală şi o presupusă ingratitudine a celor din Vechiul Regat faţă de ardeleni au dus la boicotarea festivităţilor Încoronării de la Alba-Iulia şi la contestarea vehementă a Constituţiei din martie 1923, considerată „fără putere de lege şi de drept nulă.” Ironia va face ca Iuliu Maniu să apere Constituţia în anii 1938-1947 cu aceeaşi vehemenţă cu care a contestat-o în 1923.

PNȚ, scor record în alegerile din 1928

Toate luptele date împotriva liberalilor vor fi răsplătite în 10 noiembrie 1928, Iuliu Maniu fiind numit de către Regenţă preşedinte al Consiliului de Miniştri. Alegerile din 12 decembrie vor aduce cel mai mare scor obţinut de un partid în istoria României democratice – 77,76%.

Speranța uriașă pusă în PNȚ se va întoarce împotriva sa, național-țărăniștii guvernând în perioada marii crize economice. Măsurile impopulare – curbele de sacrificiu, grevele de la Lupeni din august 1929, soldate cu zeci de morţi şi de răniţi, şi scandalul Skoda au produs dezamăgire printre electori.

Premier limitat în timp

Cel mai important eveniment al guvernării Maniu a venit în iunie 1930 când fostul Principe Carol a fost proclamat Rege. Venirea lui Carol a însemnat şi pierderea influenţei pe care o avea Iuliu Maniu după moartea lui Ionel Brătianu, rolul dominant în politica românească transferându- se de la acesta către Rege.

Își va prezenta demisia în octombrie 1930, după refuzul lui Carol de a renunța la Elena Lupescu. Se întoarce în funcţia de premier doi ani mai târziu. Nu va rezista decât trei luni, în ianuarie 1933 va demisiona în semn de protest faţă de refuzul lui Gavrilă Marinescu, Prefectul Poliţiei Capitalei şi unul dintre protejaţii Regelui, de a pleca din funcţie la cererea ministrului de Interne, Ion Mihalache, fapt fără precedent. Maniu nu va mai deţine niciodată funcţia de prim-ministru.

Adversar al lui Carol al II-lea

Va demisiona şi din funcţia de preşedinte PNŢ în luna aprilie 1933, declanşând o campanie negativă împotriva camarilei regale şi a amantei Regelui. Va reveni în fruntea partidului în noiembrie 1937, dar pactul de neagresiune electorală semnat cu legionarii nu a produs decât nedumerire în rândul electorilor, național-țărăniștii reușind să obțină doar 20.4% din voturi.

Vor urma ani lungi de proteste, memorii, scrisori în care critică politicile regimurilor autoritare sau dictatoriale. După înlăturarea lui Ion Antonescu și venirea la putere a coaliției fictive conduse de Petru Groza, Iuliu Maniu a fost liderul incontestabil al opoziției democratice. Acest fapt a dus la arestarea sa în iulie 1947, în contextul înscenării de la Tămădău, şi condamnarea la temniţă grea pe viaţă „pentru înaltă trădare”. Maniu a murit la 5 februarie 1953 în Penitenciarul din Sighet. Corpul său a fost aruncat într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Nici până în ziua de astăzi nu cunoaştem locaţia exactă unde se află osemintele acestuia.

Acuzat că i-a instigat pe țăranii răsculați la 1907

Celălalt simbol al naţional-ţărăniştilor este Ion Mihalache. Acesta s-a născut la 3 martie 1882, în localitatea Topoloveni. A urmat cursurile Școlii Normale, iar din 1901 a început să predea ca învățător. Este activ în Asociaţia Învăţătorilor şi înfiinţează Cercul Ţărănesc, o formă incipientă de activism politic.

Temperament vulcanic

Arestat în 1907 şi acuzat de instigarea ţăranilor, Ion Mihalache va fi eliberat în scurtă vreme.

Atitudinea vulcanică, agresivă îi va cauza probleme asemănătoare, de-a lungul carierei politice fiind arestat de mai multe ori în timpul campaniilor electorale sau exclus de la dezbaterile parlamentare. Susţinător entuziast al intrării României în război de partea Antantei, Mihalache va participa la luptele de pe front.


FOTO: Simbolurile PNȚ: Ion Mihalache (dreapta) și Iuliu Maniu FOTO: DREPTATEA.RO



Pentru acte de vitejie va fi decorat de mai multe ori, inclusiv cu ordinul „Mihai Viteazul.” Imediat după încheierea conflictului, la 5 decembrie 1918, înfiinţează Partidul Ţărănesc. Va fi ales deputat în 1919 şi va face parte din guvernul Vaida- Voevod, ocupând funcţia de ministru al Agriculturii.

Proiectul său de reformă agrară nu a fost aprobat de Rege, acesta refuzând să semneze decretul de trimitere a proiectului spre dezbaterea corpurilor legiuitoare și chiar să îl primească în audiență. Neavând altă soluţie, va demisiona. După fuziunea cu Partidul Naţional din octombrie 1926, Ion Mihalache va deveni vicepreşedinte al noului Partid Naţional- Ţărănesc, omul de încredere al lui Iuliu Maniu.


În timpul campaniei electorale din noiembrie 1946 va scăpa cu viață, după ce un muncitor de la IAR Brașov a tras asupra sa.


În timpul mandatului de la Agricultură (noiembrie 1928 – octombrie 1930) se vor adopta legile pentru crearea de silozuri, se va reorganiza Casa Rurală şi îmbunătăţi învăţământul agricol şi se va înfiinţa Academia de Înalte Studii Agronomice.

A semnat decretul de dizolvare a Gărzii de Fier

Va mai deţine postul de ministru de Interne până în ianuarie 1933, moment în care are loc conflictul cu Gabriel Marinescu şi demisia întregului guvern.


FOTO: Ion Mihalache, la procesul ce a urmat înscenării de la Tămădău



Anterior, în ianuarie 1931, Mihalache semnase decretul de dizolvare a Gărzii de Fier. În toamna lui 1933 este ales preşedinte al PNŢ. Va adopta tactica menajării Regelui Carol şi a camarilei în speranţa că va ajunge la guvernare. Nu se va întâmpla, Mihalache demisionând în noiembrie 1937. A fost împotriva cedărilor teritoriale din vara anului 1940, participând, în calitate de voluntar, la campania din Basarabia începută în iunie 1941. Va fi demobilizat câteva zile mai târziu la ordinul lui Ion Antonescu. A fost alături de Maniu și de alți lideri democrați în lupta împotriva totalitarismului. În timpul campaniei electorale din noiembrie 1946 va scăpa cu viaţă după ce un muncitor de la IAR Braşov a tras mai multe gloanţe în direcţia sa.

Arestat în urma înscenării de la Tămădău, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. A fost închis la Galaţi, Sighet şi Râmnicu- Sărat. Va primi mai multe oferte de eliberare în schimbul recunoașterii publice a beneficiilor comunismului. Va refuza de fiecare dată. Grav bolnav, Ion Mihalache a murit la 5 februarie 1963, în celula numărul 33 a Penitenciarului din Râmnicu-Sărat, ani izolare şi privaţiuni fizice şi morale.

Tag-uri: iuliu maniu, ion mihalache, regele ferdinand, iasi, pnt, partidul national taranesc, capitala, bucuresti, judetul salaj, cluj, butapesta, viena, Gheorghe Pop, Parlamen, principele carol, regele carol, elna lupescu, gavrila marinescu, politia capitalei, petru groza




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.