Fiica generalului Anton Berindei şi a Mariei Brăiloiu, Irina şi-a dorit de mică să aibă o viaţă extraordinară. Iar dorinţa i s-a împlinit: a trăit evenimente istorice cruciale, a cunoscut figuri marcante ale culturii şi politicii româneşti şi a fost doamnă de onoare a Reginei Maria.

„Pagini de jurnal” (1891-1950), de Irina Procopiu, cel mai nou volum apărut în prestigioasa colecţie „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”, traducere din limba franceză, introducere, note şi comentarii de Georgeta Filitti, este disponibil în toate librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

Viaţa cotidiană şi lumea de la curte, saloanele literare şi artistice ale timpului, personalităţi culturale şi prietenele din înalta societate ale autoarei se regăsesc în acest jurnal scris într-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film.

„Prin îmbinarea de inocenţă şi subiectivism, adesea involuntar, patimă şi indiferenţă, judecăţi de valoare proprii ori asumate de la alţii, jurnalele oferă panorama unui răstimp istoric într-o formă colorată, atrăgătoare şi în acelaşi timp cu o virtute mereu prezentă în plan secund: aceea de a îndrepta cititorul curios spre alte producţii asemănătoare pentru confruntări, coroborări sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal rămase de la Irina Procopiu împlinesc asemenea deziderat şi parcurgerea lor oferă o privire lucidă peste vremuri cu lumini şi umbre din istoria României: la belle époque, anii interbelici, al Doilea Război Mondial, cu dramatice răsturnări sociale ce aveau să provoace dispariţia unor categorii sociale, ca şi înmugurirea unei societăţi noi, în răspăr cu tradiţia promovată zeci de ani de reprezentanţii clasei căreia i-a aparţinut autoarea!, spune istoricul Georgeta Filitti.

Irina Procopiu (1873-1954) a fost doamnă de onoare a Reginei Maria. Cu o remarcabilă cultură, a frecventat saloanele literare ale timpului şi a ţinut ea însăşi un salon dedicat artiştilor. A fost apropiată de personalităţi culturale, protejînd mai mulţi artişti, şi le-a avut ca prietene pe Cella Delavrancea şi Veturia Goga.

Iată câteva fragmente din jurnalul Irinei Procopiu, din anul 1940, aflat sub teroarea legionară.   

 

„30 septembrie 1940. Sinaia

Alaltăieri-seară, percheziţie la Argetoianu, făcută de o bandă de legionari, aici la Sinaia. Biata Valentina, foarte emoţionată. Argetoianu

a plecat la Bucureşti. În cele din urmă s-au scuzat, spunând că a fost o eroare, dar unul din ei, un prost-crescut, a scuipat pe covor şi i-a spus Valentinei: „Eu sunt un mitocan”, la care Valentina I-ar fi răspuns: „Şi eu ştiu să fiu când vreau” şi I-a întors spatele, în vreme ce cu restul a dat mâna.

Lila a stat o zi aici, în timp ce Niky şi Burghele s-au dus la Bran să vâneze. Am fost aşa de fericită s-o am cu mine, fiindcă o văd aşa de puţin. Marie Louise şi Emil pleacă mâine la „Căpriţa”. S-a terminat vara. Îmi pare tare rău, la Bucureşti sunt singură. Şi când te gândeşti că Maruka îşi trece viaţa plângându-se şi frământându-se şi înnebunindu-l pe bietul Enescu.

2 octombrie 1940. Sinaia

De 5‑6 zile Ion cel mic are temperatură şi nu se ştie de ce. Bietul Cârstea a trecut astă-seară pe la noi, necăjit din cauza soţiei, aflată încă în sanatoriu la Bucureşti după ce şi-a rupt piciorul într-un accident de automobil. Spune că micuţul n-are decât o infecţie intestinală. I-am văzut pe Enescu şi Maruka; ea e tot mai dificilă, amărâta.

Joi, 3 octombrie 1940. Sinaia

Astă-seară, Emil şi Sergiu au venit la cină ca s-o ia pe Ella. Se întorc tot în seara asta. Lui Ion nu-i e bine; cred că are rujeolă. Marie-Louise pleacă mâine cu el la Bucureşti şi Coletta vine cu mine – probabil duminică sau luni.

4 octombrie, ora 11 noaptea

Marie-Louise a plecat azi-dimineaţă cu micuţul la Bucureşti, cu maşina – Arghir la volan. Au ajuns cu bine, după câte a spus la telefon Marie Louise, care a trebuit să-i anunţe pe Burileni.

5 octombrie 1940. Sinaia

Mi-am trecut ziua împachetând. Marie Louise telefonează de la Bucureşti că micuţul e mai bine. A găsit o guvernantă belgiană. Am trecut pe la Cutzarida, I-am întâlnit pe Nicu şi Marie. Plouă. Telefon de la Maruka, îmi dă veşti despre Gic, tot în pat.

8 octombrie. Bucureşti

Am ajuns ieri-dimineaţă, cu Arghir. În ajun, seara, Nelly Catargi a telefonat ca să ne ceară Colettei, Mariei Louise şi mie să mergem s-o vedem pe Regina Elena. Coletta şi-a întârziat plecarea cu câteva ore ca să meargă, eu, din păcate, nu m-am putut duce.

Aici e mare agitaţie, se zice că nemţii trimit trupe la noi – rămâne să vedem de ce. Am văzut-o pe Elisa – calmă. Maruka, tot complicată. Vine să mă vadă Petrescu Comnen, necăjit că a trebuit să-şi părăsească postul.

9 octombrie

Dejun la Ella Băicoianu, cu doamna Du Bard. Se duce să-şi întâl-nească mama şi fata în Franţa.

La 4, vizită lungă a lui Fotino, acum politician. Pe urmă, un moment la Coletta. George se întoarce de la Maxut; apoi mergem la Veturia Goga, care ne istoriseşte toate vexaţiunile, umilinţele şi insultele suferite la Ciucea din partea ungurilor. Plec de acolo cu Florica Assan, trec pe la Marie Louise, care îmi spune că micu­ţul are o febră ganglionară gravă. Cu Florica Assan la cinema, un film francez prost, cu actori excelenţi. Toată lumea e îngrijorată din cauza trupelor nemţeşti care vin în ţară.

10 octombrie 1940. Bucureşti. Miezul nopţii

Cină la Maruka. La radio, istoricul convorbirilor cu ungurii care îşi continuă fărădelegile. Cred că lucrurile se strică definitiv. Cu atât mai bine. E peste poate de suportat.

Dejun la Mariş. După‑-amiază, Fred, Ştefania. O clipă la Coletta; Lila, cu planurile ei de casă. La doamna Iliescu – şi-a pierdut soţul. Pe urmă la Maruka.

12 octombrie. Sâmbătă dimineaţa

Ieri, la dejun, Binica şi Sadovenii, cel din urmă disperat că nu are de lucru. Vorbim îndelung despre crima comisă prin uciderea atâtor legionari, nimeni nu s-a îndoit de aceste lucruri doar fiindcă s-au făcut în taină. Sadoveanu spune că dacă ar fi ştiut (era pe atunci subsecretar de stat la Arte) şi-ar fi dat demisia. Am văzut-o deunăzi pe Veturia, care ne-a povestit toate necazurile pe care le-a avut cu ungurii la Ciucea. Bietul Goga, rămas în teritoriul ocupat!

13 octombrie, duminică seara

Trupe nemţeşti în ţară. De ce? Suntem cu adevărat ocupaţi? Nimeni nu poate dori asta. Toată lumea vizitează casa doamnei Lupescu; îmi pare rău că nu m-am dus, mi s-a spus că e de prost gust, că sunt scrisori de la diferite doamne din societate, Martha Bibescu, Martha Mitilineu, Elencuţa etc. Multe scrisori au dispărut. Care din doamnele astea nu vrea să i se vadă corespondenţa? Probabil Martha Bibescu. E o scrisoare, se pare, care începe cu aceste cuvinte: „Scumpo, scumpo, suverana mea!”. Bravo, Martha, nu-i rău! Şi de asemenea, cărţi cu dedicaţie. E dezgustător.

Am fost la Cleo, Didina şi Maruka.

14 octombrie, ora 11 noaptea

Am ieşit dimineaţă cu fetele, pe urmă am avut lume la masă, foarte interesant şi agreabil. După-masă, la Miţa Filipescu, unde îi întâlnesc pe Jeana Pallady şi pe părintele Vladimir Ghyka, care-mi povesteşte fuga Manolei din Belgia, însărcinată şi cu trei copii, cel mare de 6 ani, ultimul de 2 ani.

Cinez singură acasă.

15 octombrie 1940

Dimineaţă ies un moment cu Coletta, ca s-o văd pe micuţa Ina, adorabilă. Apoi dejun la Marie Louise. La Marie Brăiloiu, cu Didina şi Ninette. Mutre plouate la Sf. Vincent de Paul; de acolo, la drăguţa doamnă V. Antonescu, unde o întâlnesc pe doamna Petroff, soţia ministrului Bulgariei, englezoaică din naştere. Pe urmă vin doamnele Manolescu şi Ullea, care mă conduc la Veturia, unde găsesc o mulţime de refugiaţi, avocaţi şi profesori din Cluj, bieţii de ei. Mă întorc acasă, mănânc un iaurt şi mă duc cu Florica Assan la cinema ca să văd Visul doamnei Butterfly, cu magnifica interpretă româncă Cebotari, voce pură, expresivă, amplă, puternică. Film italian de cel mai prost gust.

16 octombrie, ora 11 noaptea

Am dejunat la Ella, pe urmă am văzut din tramvai magazinul care vinde faimoasele aparate ce înlocuiesc lemnele – par bune. Acasă, lecţie de pian cu Ina, pe urmă la Marie Louise, care pleacă mâine-dimineaţă la Sinaia. L-am văzut pe cel mic, apoi m-am dus la Maruka, imposibilă ca totdeauna. El, un înger.

17 octombrie, ora 10½ seara

M-am întors de la Elisa, unde am cinat. Se pare că ziarele noastre nu mai scriu ce se întâmplă în Ungaria pentru că există o comisie italo-germană care anchetează.

Ministerul Teleki n-o să reziste, spun ungurii de aici, care cred că şi-au pierdut capul ca să facă ce au făcut. Radio Londra a spus azi că au scufundat în Sicilia opt nave italiene.

Dejun la Mariş, cu Lila şi Niky; Gic arată prost, o doare capul rău de tot – de când a căzut. Îşi revine tare greu. La amiază le-am văzut pe Ghita şi pe biata Nelly, cu 39,8 – din nou a făcut o congestie.

19 octombrie, miezul nopţii

Mă întorc de la Maruka, unde am cinat. Ce nesuferită a putut fi, e de neînchipuit. Dimineaţa, dentist, diverse cumpărături. După-amiază am văzut-o pe Ella Băicoianu, lecţie de pian cu Ina, pe urmă am depus o carte de vizită la Irina Mavrocordat şi alta la Constantin Pleniceanu.

21 octombrie 1940

Am dejunat la Liny, pe urmă o parte a după-amiezii am petrecut-o la Adina, de unde fiica ei Maria m-a condus acasă. Vizita lui Fotino; în acest timp, un refugiat de la Cernăuţi vine să-mi ceară 180 de lei să-şi plătească odaia. Legionar care a stat un an şi jumătate în închisoare pentru că a incendiat fabrici evreieşti. Noi dispoziţii pentru exerciţiile de apărare pasivă: există temerea că va fi un bombardament englezesc îndată ce va pleca legaţia lor.”