Justiția, armă politică nu de ieri, de azi | ANTI-OPINIE

Justiția, armă politică nu de ieri, de azi | ANTI-OPINIE

În 12 septembrie 2006, președintele Băsescu îl suspenda din funcție pe liberalul Teodor Atanasiu, ministru al Apărării în cabinetul Tăriceanu, „pentru a îndepărta orice suspiciune de influențare a anchetei, având în vedere declanșarea procedurii de urmărire penală.

 Procedura de urmărire penală ar putea implica audierea unor persoane din cadrul MApN, aflate în subordinea ministrului, fapt ce ar putea conduce la o influențare a demersului procedural“, suna explicația pentru proști, cuprinsă în comunicatul oficial. Încă de la acea vreme se știa că motivele pentru care Băsescu dorea să-l înlăture pe Atanasiu țineau de intenția acestuia de a retrage soldații români din Irak, precum și de opoziția ministrului ca armata să închieie niște contracte vânate de apropiați ai președintelui.

Ca să se ajungă la suspendarea lui Teodor Atanasiu, cu două luni înainte, în iulie 2006, consilierul prezidențial de atunci, Adriana Săftoiu, i-a trântit ministrului Apărării o plângere penală, în care l-a acuzat de o chestie care suna a fi foarte gravă: folosirea Direcției de Informații a Armatei împotriva ei, în vederea obținerii de informații compromițătoarea despre ea și despre activitatea ei alături de președintele Băsescu, altfel spus, de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Imediat după suspendarea sa, Teodor Atanasiu a cerut Curții de Apel București anularea decretului președintelui Băsescu, dar instanța i-a respins acțiunea. Doar câteva zile mai târziu, șeful Secției Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea, a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale în privința liberalului: „În baza probelor administrate, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și contra intereselor persoanelor”.

Cu toate acestea, președintele Băsescu a refuzat să-l repună în funcție pe Teodor Atanasiu. Astfel, a devenit foarte clar că plângerea Adrianei Săftoiu a fost făcută cu totală rea-credință, absolut calomnios, și nu a avut drept unic scop decât înlăturarea liberalului din funcția de ministru. De altfel, potrivit unei declarații publice a lui Teodor Atanasiu, după ce Adriana Săftoiu l-a părăsit pe Traian Băsescu, ea avea să-și recunoască rolul murdar chiar în fața victimei sale: „Adriana Săftoiu probabil că a avut o revelație și astăzi s-a lepădat de Traian Băsescu, căruia i-a servit cu acel litigiu pentru a mă putea suspenda din funcție. Am avut și o discuție destul de lungă cu dânsa despre ceea ce s-a întâmplat atunci.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mi-a spus că nu și-a dat seama că va fi folosită ca o unealtă, iar în momentul în care și-a dat seama, era prea târziu”. O mizerie care nu ar fi fost posibilă într-o lume civilizată, normală, lume în care un demers ca al Adrianei Săftoiu ar fi avut drept minimă consecință dispariția sa din viața politică. Nu doar că asta nu s-a întâmplat, dar astăzi, cei doi, Săftoiu și Atanasiu, sunt buni colegi de partid, iar acum, în cazul Ponta, sunt de aceeași părere ambii, că ceea ce a uneltit Săftoiu și a pătimit Atanasiu, este foarte normal să se întâmple și altora. Cum să nu-ți fie silă?

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.