Editura Evenimentul si Capital

LA SFAT CU PSIHIATRUL. Alcoolul și somnambulismul, o combinație devastatoare

Anamaria Ciubara, medic psihiatru
Autor: | | 0 Comentarii | 1153 Vizualizari

Somnambulismul (sleepwalking) este o patologie mai puţin mediatizată, la noi fiind privită mai mult ca o legendă sau ca o curiozitate de văzut la bâlci (fiind uneori confundată cu starea din hipnoză). Cu toate acestea, o metaanaliză publicată în 2016 privind prevalenţa acestei patologii indică faptul că somnambulismul este mult mai frecvent întâlnit decât ne aşteptăm.

Cu toate acestea, o metaanaliză publicată în 2016 privind prevalenţa acestei patologii indică faptul că somnambulismul este mult mai frecvent întâlnit decât ne aşteptăm. Astfel, centralizând datele a 51 de studii dedicate exclusiv prevalenţei somnambulismului, care înglobează o populaţie totală de 100.490 de persoane, Helen M. Stallman şi Mark Kohler de la Centre for Sleep Research (Centrul de Cercetări asupra Somnului) din Adelaide, University of South Australia, constată că pe parcursul vieţii această tulburare poate afecta până la 6,9% din persoanele din populaţia generală. Analiză datelor a arătat că, raportat la ultimele 12 luni, tulburarea a fost întâlnită la 5% din copii şi până la 1,5% la persoanele de vârstă adultă.

Din punct de vedere psihiatric, somnambulismul este o tulburare a somnului care face parte din familia mai mare a perturbărilor somnului, numite parasomnii. Simptomatologia persoanelor care suferă de această tulburare se manifestă prin efectuarea unor activităţi motorii automate simple sau complexe. Aceste acţiuni motorii pot fi mişcări, mers sau vorbire, în timpul somnului fără că persoanele în cauza să fie conştiente. Din punct de vedere al momentului în care apare manifestarea, somnambulismul se produce între fazele 3 şi 4 ale somnului, respectiv în etapă somnului lent.

Somnambulismul se petrece mai des în rândul copiilor şi adolescenţilor. Conform ultimelor estimări din centrele dedicate studierii somnului şi patologiei somnului se consideră că, pe parcursul vieţii, 19% din populaţia mondială experimentează în grade mai pronunţate sau mai uşoare această tulburare a somnului. În general, episoadele de somnambulism sunt izolate, dar sunt şi persoane, între 1 şi 6% conform studiilor, care prezintă episoade de somnambulism în mod repetat.

Atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină apariţia somnambulismului şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, cercetătorii nu au ajuns să îmbrăţişeze o teorie comună. Această tulburare a fost considerată multă vreme o dereglare relaţională între centrii cerebrali responsabili de controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele implicate sunt încă necunoscute. Studii recente (2016) arată modificări ale traseelor electroencefalogramelor în fazele 3 şi 4 ale somnului. Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, afirmă că există o legătură importantă între nivelurile hormonilor de stres şi apariţia somnambulismului.

Factorii de risc sunt şi ei importanţi în debutul manifestărilor somnambulismului. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: privarea de somn, programul de odihnă haotic, extenuarea, anxietatea, intoxicaţia cu alcool, odihnă într-un mediu necunoscut, medicamentele (sedativele, hipnoticele, neuroleptice, stimulentele sau antihistaminicele). Cu toate că alcoolul induce iniţial o stare de somnolenţă, acesta afectează semnificativ calitatea somnului. S-a demonstrat că persoanele care consumă alcool se trezesc de mai multe ori în timpul nopţii, ceea ce presupune un risc mai mare pentru apariţia somnambulismului.

Au fost identificate şi afecţiuni medicale care se înscriu în lista posibilelor cauze ale somnambulismului: aritmiile (bătăile cardiace neregulate), febra, astmul, convulsiile, apneea obstructivă de somn, sindromul picioarelor neliniştite, migrenele, refluxul gastroesofagian, traumatismele suferite la nivelul capului, tulburările mentale.

Tratamentul pentru somnambulism nu este necesar în general. În situaţia în care această tulburare cauzează somnolenţă excesivă în timpul zilei sau implică acţiuni cu grad ridicat de pericol, care ameninţă siguranţa pacientului, psihiatrul poate prescrie anumite tipuri de antidepresive sau benzodiazepine. În cazul în care parasomnia este asociată cu o altă afecţiune medicală, tratamentul acesteia conduce şi la dispariţia tulburării de somn.

Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri de la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați,  conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. În fiecare weekend, în Evenimentul zilei, vine în sprijinul persoanelor interesate de problemele legate de sănătatea mentală, oferindu-le informații la rubrica: „La sfat cu psihiatrul”.

Puteți să-i trimiteți întrebări pe adresa secretariat@evzgroup.ro




Alte articole din categoria: Sănătate

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro