Un veac de SMURD

Cora Muntean
Autor: | | 1 Comentarii | 1076 Vizualizari

La Tîrgu Mureș s-a sărbătorit un sfert de veac de la înființarea SMURD; au fost manifestări grandioase la care au participat angajați ai serviciului din țară, dar și invitați din străinătate, oameni care au sprijinit încă de la început această inițiativă.

În Piața Victoriei au defilat echipaje SMURD din toate județele țării, pompieri, jandarmi, militari ai Ministerului Apărării Naționale, Garda de Onoare, precum și pompieri scoțieni, care, în costume tradiționale, au cântat la  cimpoaie; au mai participat  pompieri din Franța și din Republica Moldova. A fost lansat Imnul SMURD și, prin decret prezidențial, ISU Mureș a primit drapelul de luptă.

Au fost prezenți ambasadori din mai multe țări: Excelențele Lor, ambasadorul Confederației Elvețiene în România, Jean-Hubert Lebet, al Marii Britanii, Paul Brummell, și al Germaniei, Werner Hans Lauk; toți au primit diploma și placheta de onoare a SMURD pentru sprijinul pe care l-au acordat dezvoltării serviciului de urgență.

Întemeietorul SMURD, dr. Raed Arafat a făcut o trecere în revistă a tot ce au însemnat acești 25 de ani: de la 3 intervenții pe zi la peste 1100 astăzi. Înainte de toate a mulțumit și accentuat aportul pe care l-a adus populația din Tîrgu Mureș; atunci când doar 2 oameni credeau în el, oamenii simpli i-au dat tot creditul, când a fost vorba să cumpere o mașină de intervenții de 100 de mii de euro, dotată cu toată aparatura necesară, locuitorii din Tîrgu Mureș au dat, cu încredere și dragă inimă, bani, fiecare cât a putut.

S-au prezentat filmări din perioada de început, cu prima mașină de intervenție, mașina personală a lui Arafat adaptată pentru a fi un fel de ambulanță.

La finalul manifestării din centrul orașului, două elicoptere au survolat Piața.

A urmat Gala SMURD, la Palatul Culturii. Spre deosebire de prima parte, când politicienii „au rupt” scena, fiind prezenți și cei care, în momentele de început sau de cumpănă, nu doar că l-au criticat, dar l-au și sabotat pe Raed Arafat, la Gală au participat doar ministrul Apărării, Mircea Dușa și ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, precum și prefectul de Mureș, Lucian Goga.

Timp de aproape 4 ore au fost premiați sau amintiți toți cei care au lucrat, încă lucrează sau au contribuit la dezvoltarea SMURD. Au fost emoții și aplauze, au fost lacrimi de bucurie sau de tristețe, atunci când au fost amintiți cei care și-au pierdut viața în misiunile de salvare.

Finalul a fost o uriașă surpriză pentru  Raed Arafat; sute de oameni, în picioare, l-au aplaudat minute în șir. Vizibil emoționat, acesta a avut puterea să spună: „SMURD nu este Arafat, suntem noi toți.”  

Despre SMURD, la 25 de ani de la înființare, se poate vorbi în cifre, atât de multe încât ar umple câteva caiete de aritmetică. Cifrele, deși glorioase sunt  seci. Istoria de un sfert de veac de SMURD se scrie cu vieți, cele mai multe salvate, dar și multe sacrificate. Se scrie cu lacrimi, de bucurie sau de tristețe, cu nopți nedormite. Pe frontispiciul SMURD s-ar putea însă adăuga un cuvânt care a fost pe buzele tuturor, personal și pacienți: speranță.

Povestea e arhicunoscută; începe cu un tânăr palestinian, Raed Arafat, ajuns aproape forțat la Tîrgu Mureș din Cluj Napoca, unde terminase Medicina. Avea 25 de ani și nimeni nu știa de unde a răsărit cu mașina lui cu care aduna răniții de pe șosele și-i ducea la spital. Și-i aduna de acolo pentru că nimeni nu l-ar fi trimis la un caz la domiciliu. În atmosfera de panică specifică anilor 90 la Tîrgu Mureș, un arab necunoscut era văzut mai degrabă ca un pericol, un agent, un spion, unul care dinamita și mai mult paranoia. Doi oameni i-au deschis ușa și l-au ascultat: col. Liviu Micu, șeful de la Pompieri și Dr. Mircea Chiorean, șeful clinicii ATI. Ei au înțeles ce vrea tânărul medic și l-au sprijinit în ciuda avertismentelor, în ciuda opoziției altor medici, inclusiv a directorului spitalului.

Încet, încet a început să câștige încrederea populației. În câțiva ani Arafat a devenit sinonim cu salvarea. Nu este banc, e chiar realitatea că oamenii spuneau „vine Arafat” sau „vin Arafații”, când erau mai mulți în mașină. „Arafat” erau numite chiar și femeile, medic sau asistente. 

Raed Arafat este un dur. A impus reguli care erau considerate inacceptabile: să dai totul și să nu aștepți altă recompensă decât un zâmbet și un „mulțumesc”. A lucrat cu voluntari și i-a modelat așa cum trebuie pentru a fi apți de un serviciu performant. Totuși, el este sensibil: când reușește ceva sau când eșuează i se citește pe față bucuria sau tristețea.

L-am văzut deseori în aceste ipostaze: momentul în care, după ce s-a luptat cu toate forțele, curgeau apele pe el la propriu, să salveze un copil rănit într-un accident de mașină și când a realizat că numai are ce face, și-a pus palmele pe pământ și cât a stat așa, probabil câteva secunde, am văzut în ochii lui neputință, furie, durere, disperare, reproșuri nerostite către Dumnezeu sau Allah.  După ce primise cetățenia română, într-o discuție, venind vorba despre ceva a spus "la noi...", apoi a zâmbit, așa cum zâmbește aici, și a zis "la noi, în România."

A fost doborât de durere atunci când a pierdut echipaje, după ce elicopterele în care se aflau s-au prăbușit.

Și despre el se pot scrie multe, se pot povesti zile în șir. Dar poate că totul se poate rezuma la această întâmplare : un bunic se plimba ieri cu nepotul prin centrul orașului, când a trecut un elicopter SMURD. Copilul țopăia entuziasmat, bunicul a ridicat ochii spre cer și a zis: „Arafat, să-ți dea Dumnezeu sănătate, că fără tine mulți ne-am fi fost astăzi.” „ Ce vrei să spui, bunicule?”  „Că mi-a salvat viața.” „Bunicule, așa-i zice elicopterului care ți-a salvat viața, Arafat?” „Arafat e un om, e șeful elicopterului.” „Bunicule, vreau să fiu și eu Arafat, să-ți salvez viața, pentru că nu vreau să pleci niciodată.”

Astăzi, la Tîrgu Mureș, încep o serie de evenimente dedicate serviciului medical care a devenit un model în toată Europa. Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii se înclină cu respect în fața celor care cu viața lor apără viața: medici, asistenți, pompieri, piloți. Astăzi se cântă o odă a bucuriei în cinstea vieții.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...