Maria Gheorghiu: „Pâinea asta e la fel de bună ca și tine, Gyuri!”

Maria Gheorghiu: „Pâinea asta e la fel de bună ca și tine, Gyuri!”

Maria Gheorghiu, interpretă de folk, jurnalist, prieten al lui Ioan Gyuri Pascu. A fost șocată de dispariția artistului. De multe ori s-au întâlnit pe scenă, au fost în turnee sau, pur și simplu, au stat de vorbă. „Era tonic!”, ne-a spus Maria Gheorghiu.

Maria Gheorghiu l-a avut invitat pe Gyuri Pascu și în emisiunile sale de la radio. De foarte multe ori au împărțit scena. Au cântat și s–au bucurat împreună. 

„Dumnezeu a ales din nou... încă nu pot să cred că a plecat și Gyuri... Atât de vii sunt toate întamplările în care am reușit să dăm un sens clipei... au fost, pe rând, concertele în care omul ăsta cu inimă mare reușea să convingă prin cântec până și cei mai mari sceptici că el este în primul rând cantăreț, așa cum tot în primul rând este actor, la fel de bun ca și poetul sensibil care îl locuia...”.

Dar festivalurile? „Nu pot să uit serile de muzică și de poezie de la Gărâna, de la Pecica Arad, de la Calafat din tabăra de folk, de la Bistrița Năsăud și câte încă... în care talentul lui muzical a făcut lumea să amuțească. Avea o voce puternică, versatilă, electrizantă, de tenor, cu un timbru aparte. Așteptam fiecare întâlnire cu el ca pe o sărbătoare a sufletului, pe scenă și în afara ei, când, așezându-ne la masă urma partea a doua a spectacolului... care ținea uneori până în zori, alături de ceilalți colegi, în veselie, cântec și vorbe de duh... de care nu ducea lipsă...”.

Ne puteți urmări și pe Google News

 

Un prieten tonic. „Reveneam acasă mult mai bogată și mai pregătită să înfrunt cotidianul după fiecare întâlnire cu el... Era tonic!”

Ultima dată? „Ultima dată am urcat cu el pe scenă la Arad, la Pecica, unde am mâncat și cea mai bună pâine și atunci știu că i-am spus: „Pâinea asta e la fel de bună ca și tine!”. A urmat seria interviurilor de la București Fm, unde venea de fiecare dată cu mare drag și în care orele se scurgeau atât de repede... pentru că totul era vibrație... vibrația bună la care ajunsese de ceva timp și pe care dorea să o împărtășească lumii.

Nu l-am auzit niciodată spunând vreun cuvânt clătinat despre vreun coleg... Toată vehemența vorbelor sale fiind îndreptată spre scena politică, pe care spera să o mai poată sensibiliza și prin arta sa, în diferitele ei forme. Găsise sensul vieții și pentru el totul era armonie, vibrație, bucurie, dar mai ales... iubire!”