Sfântul Efrem a fost al doilea episcop al Tomisului (primul fiind Sf. Bretanion), care păstorea întreaga Sciție Mică (Dobrogea de azi).

 Născut în sudul Dunării, din părinți creștini, Efrem merge la Locurile Sfinte și rămâne acolo ca preot. Ajunge ucenic al Patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314) și este pregătit pentru o misiune la Gurile Dunării. Trimis să preia Eparhia Tomisului, convertește mulți daci, romani, goți și sciți și răscumpără de la moarte sclavi, pe care îi creștinează. De asemenea, răscumpără moaștele mucenicilor și le îngroapă cu cinste. În timpul prigoanei lui Dioclețian, Efrem este prins, închis și torturat cumplit la Cherson (Crimeea), pentru a se lepăda de Hristos, dar rezistă eroic. I se taie capul pe 7 martie 304.